The Negotiator. Negociatorul

Calatoria se desfasura in deplina liniste. Sam isi scrise in­semnarile care deveneau de?acuma un adevarat catalog al comi­sariatelor de politie din Europa; Quinn citi primele ziare engle­zesti pe care le vedea in zece zile. Ii scapa paragra­ful care ince­pea cu „Mare epurare la KGB?'. Era o informatie transmisa de Reuters de la Moscova prin care anunta ca obisnuitele surse bine informate faceau aluzie la viitoare schimbari la varf in ca­drul politiei secrete sovietice.

Quinn astepta in bezna din gradinita din strada Carlyle asa cum o facea de doua ore, imobil ca o statuie si nevazut de ni­meni. Un salcam galben arunca o umbra care il apara de lumina felinarului de pe strada; vindiacul din piele neagra si cu fermoar precum si imobilitatea faceau restul. Oamenii treceau la cativa metri de el dar nimeni nu?l baga in seama pe barbatul din um­bra. Era zece si jumatate; locuitorii elegantului scuar din Chelsea se intorceau pe la casele lor venind de la dineurile din restau­rantele din Knightsbridge si Mayfair. David si Carina Frost tre­cura in vechiul lor Bentley spre casa aflata putin mai sus. La ora 23.00 sosi si omul pe care il astepta Quinn.

Isi parca masina in parcarea pentru locatari de pe partea cealalta a strazii, urca cele cinci trepte pana la usa de intrare si introduse cheia in broasca. Quinn era la cotul lui inainte sa apuce sa o rasuceasca.

— Julian.

Julian Hayman se rasuci alarmat.

— Dumnezeule mare, Quinn, sa nu mai faci asa ceva. Te?as fi putut face una cu pamantul.

La ani buni dupa ce plecase de la regiment, Hayman mai era inca un om foarte in forma. Dar anii de trai citadin tocisera vechiul tais ascutit, doar cu o idee. Quinn isi petrecuse acesti ani lucrandu?si via sub soarele arzator. Renunta sa?i sugereze ca s?ar fi putut intampla tocmai invers.

— Trebuie sa ma intorc la dosarele tale, Julian.

Hayman, isi revenise aproape de tot. Clatina cu fermitate din cap refuzindu?l.

— Regret, batrane. Gata. Nici o sansa. Umbla vorba ca esti tabu. Oamenii vorbesc pe circuit, stii despre afacerea Cormack. Nu pot sa risc. Ultimul cuvant.

Quinn isi dadu seama ca era cu adevarat ultimul cuvant. Pista se termi­nase. Se intoarse si dadu sa plece.

— Apropo, ii striga din capul scarilor Hayman. Am luat ieri masa cu Barney Simkins. Iti mai aduci aminte de el?

Quinn incuviinta din cap. Barney Simkins, un director de la Broderick? Jones, firma de asigurari a lui Lloyd's care il anga­jase pe el timp de zece ani prin toata Europa.

— Zice ca l?a sunat cineva si l?a intrebat de tine.

— Cine?

— Nu stiu. Barney zice ca individul a fost foarte scurt. A zis numai ca daca vrei sa iei legatura cu el, sa dai un mic anunt la International Herald Tribune, editia pariziana, oricand vrei in urmatoarele zece zile si sa?l semnezi Q.

— N?a dat nici un fel de nume? intreba Quinn.

— Numai unul, batrane. Un nume ciudat. Zack.

CAPITOLUL CINCISPREZECE

Quinn se urca in masina alaturi de Sam care il asteptase dupa colt, in Mul­berry Walk. Avea un aer ganditor.

— Nu se prinde?

— Hmmm?

— Hayman. Nu te lasa sa te mai uiti prin dosarele lui?

— Nu. Exclus. Si e categoric. Dar se pare ca exista altcineva care vrea sa se prinda in joc. Zack a dat telefon.

Sam era uluita. Ramase incremenita de uimire.

— Zack? Ce vrea?

— O intalnire.

— Cum naiba a dat de tine?

Quinn introduse cheia si pleca de langa trotuar.

— Bataie lunga. Cu ani in urma s?a facut o mentiune oca­zionala despre faptul ca lucram la Broderick?Jones. Tot ce avea erau numele meu si meseria. Se pare ca nu sunt singurul care cotrobaie prin taieturile vechi de prin ziare. Spre bafta noastra Hayman a luat intamplator masa cu cineva de la vechea mea firma si a venit vorba.

Coti pe strada Old Church si apoi din nou la dreapta pe so­seaua King.

— Quinn, o sa incerce sa te omoare. I?a terminat deja pe doi dintre ai lui. Fara ei, ajunge sa?si tina toata rascumpararea pentru el; daca te inlatura si pe tine, se termina cu urmarirea. E limpede ca pe tine te socoteste mai capabil sa dai de el decat FBI?ul.

Quinn rase scurt.

— Daca?ar sti! N?am nici cea mai vaga idee cine e sau unde e.

Se hotari sa nu?i spuna ca incetase sa mai creada ca Zack era ucigasul lui Marchais si al lui Pretorius. Nu ca un individ ca Zack s?ar fi dat inapoi sa?si elimine acolitii daca pretul merita; in Congo unii mercenari fusesera eliminati chiar de tovarasi de?ai lor.

Ajunsese impreuna cu Sam la Marchais la cateva ceasuri dupa ce acesta murise; din fericire pentru el, nu era nici un politist prin preajma. Daca n?ar fi fost bafta cu accidentul de langa Arnhem, s?ar fi aflat in barul lui