The Negotiator. Negociatorul

Pretorius cu o arma incarcata chiar la o ora dupa ce acesta murise. Ar fi ramas in detentie mai multe saptamani, cata vreme politia din Den Bosch facea cercetari.

O coti la stanga, iesind de pe soseaua King in strada Beaufort, se indrepta catre podul Battersea si nimeri drept in mijlo­cul ambuteiajului. Circulatia rutiera de la Londra nu este deloc straina de incurcaturi si gatuituri, dar la ora aceea tarzie de iarna circulatia prin partea de sud a Londrei ar fi trebuit sa fie destul de libera.

Sirul de masini se subtia in fata si zari un politist in uni­forma londoneza care le indruma sa ocoleasca o serie de conuri ce blocau banda alaturata. Masi­nile care se indreptau spre nord trebuiau sa le ocoleasca, iar cele spre sud erau obligate sa folo­seasca unica banda ramasa.

Ajunsi in dreptul obstacolului, Quinn si Sam vazura doua masini ale poli­tiei, cu luminile albastre de pe acoperis aruncand fulgere in timp ce se roteau. Masinile politiei incadrau o ambu­lanta parcata cu usile deschise. Doi infirmieri coborau din spa­tele ei cu o targa, apropiindu?se de masa informa de pe trotuar acoperita cu o patura.

Politistul de la controlul circulatiei le facu un semn impa­cientat cu mana ca sa inainteze. Sam isi incorda privirea cercetand fatada cladirii in fata careia zacea masa informa de pe pa­vaj. Ferestrele de la ultimul etaj erau deschise si prin ele se itea capul unui politist care se uita in jos.

— Se pare ca cineva a cazut opt etaje, observa ea. Politia se uita de la fe­reas­tra aia deschisa de sus.

Quinn bombani ceva, concentrandu?se sa nu loveasca lam­pile de semnali­zare ale masinii din fata, al carei sofer casca si el gura la accident. Dupa cateva clipe drumul era liber si Quinn ambala masina pe podul de peste Tamisa, lasand in urma cada­vrul unui om de care nu auzise si nici nu avea sa auda vreo­data: cadavrul lui Andy Laing.

— Incotro mergem? il intreba Sam.

— Paris, ji raspunse Quinn.

Pentru Quinn intoarcerea la Paris era ca o intoarcere acasa. Cu toate ca la Londra petrecuse mai multa vreme, Parisul ocupa un loc special in viata lui.

Aici ii facuse curte si o cucerise pe Jeannette, aici se casa­torise cu ea. Vre­me de doi ani locuisera fericiti intr?un aparta­ment micut de pe strada Grenelle; fetita lor se nascuse la spita­lul american de la Neuilly.

Cunostea barurile Parisului, zeci si zeci, in care, dupa moar­tea Jeannettei si a fetitei lor Sophie pe autostrada de la Orleans, incercase sa?si inece durerea in bautura. Fusese fericit la Paris, fusese in al noualea cer la Paris, cunoscuse iadul la Paris, se tre­zise in santuri la Paris. Cunostea bine locul.

Isi petrecura noaptea la un motel de langa Ashford, prinsera vaporul de ora 9.00 cu care traversara de la Folkestone la Calais si sosira la Paris la ora pranzu­lui.

Quinn lua o camera intr?un hotel micut de langa Champs?El?ysee si disparu cu masina in cautarea unui loc de parcare. Arondismentul VIII din Paris cuprin­de multe atractii, dar spati­ile largi de parcare nu se numara printre ele. Daca ar fi parcat in fata hotelului du Colisee, pe strada cu acelasi nume, ar fi in­semnat sa nu mai iasa de acolo niciodata. Prefera sa se folo­seasca de parcarea subterana de pe rue Chaveau?Lagarde, chiar in spatele Madeleinei, si se intoarse la hotel cu taxiul. Avea ori­cum intentia sa umble cu taxiul. In zona Madeleinei isi nota alte doua articole de care s?ar fi putut sa aiba nevoie.

Dupa masa de pranz, Quinn si Sam se indreptara cu taxiul spre birourile lui International Herald Tribune de pe Avenue Charles de Gaulle nr. 181 din Neuilly.

— Ma tem ca nu?l putem pune in editia de maine, le spuse fata de la birou. Nu poate sa apara decat poimaine. Anunturile se publica a doua zi numai daca sunt aduse pana la 11.30.

— Nu?i nimic, o asigura Quinn si ii achita pretul in nume­rar.

Lua cu el un exemplar primit cadou si il citi in taxiul cu care se intorceau in Champs?Elysees.

De data aceasta nu?i mai scapa stirea transmisa de la Mos­cova al carei titlu anunta: GEN. KRIUCIKOV INDEPARTAT. Mai avea si un subtitlu: SEFUL KGB DAT AFARA INTR?O AMPLA RESTRUCTURARE A SECURITATII. Citi artico­lul din curiozitate, dar nu?i spunea nimic.

Corespondentul de presa al agentiei anunta ca Politbiroul sovietic primise „cu regret' cererea de iesire la pensie a prese­dintelui KGB?ului, generalul Vladi­mir Kriucikov. Un adjunct avea sa conduca un Comitet interimar pana cand Politbiroul avea sa numeasca un succesor.

Autorul articolului era de parere ca schimbarile pareau sa fie urmarea nemultimirii Politbiroului de felul cum isi indepli­nea sarcinile in special Primul Directorat Superior, al carui conducator fusese chiar Kriucikov. Reporterul isi termina articolul cu sugestia ca Politbiroul o slab deghizata referire la Gorba­ciov insusi dorea sa vada sange mai tanar si mai proaspat in cel mai inalt post al serviciului de spionaj extern din URSS.

In aceeasi seara si in toata ziua urmatoare Quinn ii oferi lui Sam, care nu mai vazuse niciodata Parisul, intregul meniu turis­tic. Vizitara Luvrul, gradinile Tuileries pe ploaie, Arcul de Triumf si Turnul Eiffel, incheindu?si ziua libera la cabaretul Lido.

Anuntul aparu in dimineata urmatoare. Quinn se scula de­ vreme si, la ora sapte, isi cumpara un ziar de la un vanzator de pe Champs Elysees ca sa fie sigur ca era publicat. Anuntul suna simplu „Z. Sunt aici. Cauta?ma... Q.'. Daduse numarul de tele­fon de la hotel si o anuntase pe centralista ca avea sa primeasca un telefon. Ramase sa astepte in camera. Telefonul suna la ora 9.30.

— Quinn.

Glasul era inconfundabil.

— Zack, inainte de orice, aici e un hotel. Nu?mi plac tele­foanele din hotel. Suna?ma la telefonul asta public peste treizeci de minute.

Ii dicta numarul unei cabine de langa Place de la Madeleine. O lasa pe Sam inca in camasa de noapte, strigandu?i:

— O sa ma intorc peste o ora.

Telefonul din cabina suna exact la ora zece.

— Quinn, vreau sa vorbesc cu tine.

— Vorbim, Zack.