The Negotiator. Negociatorul

— Da, domnule. Politia belgiana tocmai ne?a anuntat ca a gasit un cadavru cu un glonte in teasta, in varful unei roti gigan­tice. Data mortii, acum trei sapta­mani. Un cuplu care cores­punde descrierii lui Quinn si a agentului Somerville se interesau de locuinta lui la patronul acestuia cam in acelasi timp cand a dispa­rut. Apoi la Paris un alt mercenar a fost impuscat pe un trotuar. Un sofer de taxi a informat ca doi americani care co­respund aceleiasi descrieri au fugit cu taxiul lui de la locul cri­mei exact in vremea cand a fost comisa.

— Minunat, spuse Stannard. Splendid. Noi il lasam sa plece ca sa faca cer­ce­tari si el lasa o dira de cadavre prin tot nordul Europei. Avem, sau mai bine zis aveam, aliati pe acolo.

— Trei cadavre, in trei tari, observa Donaldson cu sarcasm. Mai exista ceva de care ar trebui sa avem cunostinta?

— Mai este un om de afaceri german, in convalescenta, dupa o operatie estetica la spitalul general din Bremen; sustine ca din cauza lui Quinn, spuse Kelly.

— Ce i?a facut? intreba Walters.

Kelly ii raspunse.

— Dumnezeule mare si bun, omul asta e maniac, exclama Stannard.

— In ordine, stim ce a facut Quinn, spuse Odell. Ii termina pe cei din banda inainte sa vorbeasca. Sau poate ca ii face sa vorbeasca mai intai pentru el. Ce a facut FBI?ul?

— Domnilor, incepu Kelly, domnul Brown a mers pe firul cel mai bun pe care il avem diamantele. Toti negustorii si producatorii de bijuterii din Europa si din Israel, ca sa nu mai vorbesc de cei de aici din SUA, sunt cu ochii in patru dupa pie­tre. Oricat ar fi ele de mici, avem convingerea ca o sa putem sa?i sarim vanzatorului in spinare chiar in clipa in care au sa apara.

— Mai da?o dracului, Kelly, au aparut deja, striga Odell. Cu un gest teatral ridica un sac de panza de langa picior si il in­toarse cu gura in jos deasupra me­sei de conferinte. Un suvoi de pietre iesira zdranganind din el si se imprastiara pe mahon. Cei­lalti ramasera inlemniti de uimire.

— Trimise prin posta ambasadorului Fairweather la Londra acum doua zile, de la Paris. Scrisul identificat ca fiind al lui Quinn. Acuma ce dracu' se intampla acolo? Vrem sa?l aduceti pe Quinn inapoi aici la Washington ca sa ne spuna ce s?a intamplat cu Simon Cormack, cine a facut?o si de ce. Credem ca, dupa toate aparentele, e cam singurul care cunoaste ceva. Am dreptate, domnilor?

Urma o serie de clatinari din cap aprobative din partea ce­lorlalti membri ai cabinetului.

— Aveti dreptate, domnule vicepresedinte, spuse Kelly. Noi... aaa.... s?ar pu­tea sa avem o mica problema aici.

— Si care?i asta?

— A disparut din nou, ii raspunse Kelly. Stim ca a fost la Paris. Stim ca a inchiriat un Opel in Olanda. O sa cerem poli­tiei franceze sa depisteze Opelul, sa?l puna sub urmarire in toate porturile din Europa, chiar de dimineata. Apoi o sa cerem ex­tradarea inapoi aici.

— De ce nu puteti mai bine sa?i dati un telefon agentului Somerville? intre­ba Odell banuitor. Ea e impreuna cu el. E co­poiul nostru.

Kelly tusi defensiv.

— Avem o mica problema si aici, domnule...

— Doar n?ati pierdut?o si pe ea? intreba Stannard nevenindu?i sa creada.

— Europa e un loc foarte mare, domnule. Se pare ca este temporar in impo­sibilitate de a fi contactata. Francezii ne?au confirmat astazi mai devreme ca a plecat din Paris in sudul Spaniei. Quinn are un loc acolo; politia spaniola face cercetari. Nu s?a aratat, probabil ca e la vreun hotel. Le verifica si pe acestea.

— Uite ce e acum, spuse Odell. Il descoperiti pe Quinn si?i mutati fundul inapoi aici. Repede. Si pe domnisoara Somerville. Vrem sa discutam cu domni­soara Somerville.

Adunarea se termina.

— Nu numai ei, bombani Kelly in timp ce isi insotea directo­rul nemultumit spre limuzinele de afara.

Quinn era intr?o dispozitie foarte proasta in timp ce straba­tea deprimat ulti­mele 15 mile care coborau de la Cauro spre campia de pe litoral. Stia ca odata cu moartea lui Orsini pista ajunsese in sfarsit definitiv si cu adevarat rece. Fusesera doar patru oameni in banda, de?acuma morti cu totii. Grasanul ori­cine ar fi fost el, si oamenii din spatele lui, daca cumva mai erau si alti platitori, puteau sa se dea la fund pentru totdeauna, cu identitatile in siguranta. Ceea ce se intamplase exact cu uni­cul fiu al Presedintelui, de ce, cum si cine o facuse avea sa ramana in istorie la fel ca uciderea lui Kennedy si ca Marie Celes­te. Va exista raportul ofi­cial cu care va fi inchis dosarul si teori­ile care sa incerce sa explice ambigui­ ta­ti­le... pe vecie.

La sud?est de aeroportul Ajaccio, acolo unde drumul din­spre munti se intal­neste cu soseaua litorala, Quinn traversa raul Prunelli, la vremea aceea foarte umflat de ploile de iarna care se scurgeau pe dealuri catre mare. Smith & Wessonul il servise cu credinta la Oldenburg si Castelblanc dar el nu mai putea sa stea sa astepte feribotul si trebuia sa plece cu avionul fara bagaj. Isi lua ramas bun de la arma FBI?ului si o arunca de­parte in rau, creind o noua durere birocratica de cap pentru Cladirea Hoover. Apoi porni mai departe pe ultimele patru mile ramase pana la aeroport.

Acesta este o cladire moderna, joasa, lata, usoara si diafana, impartita in doua parti legate printr?un tunel, una pentru sosiri si alta pentru plecari. Isi parca Opelul Ascona in parcare si in­tra in terminalul pentru plecari. Locul de?abia era la ora deschi­derii. La jumatatea drumului, chiar dupa magazinul de ziare, gasi biroul de informatii si se interesa de prima cursa. Nu era nici una pentru Franta in urmatoarele doua ore, dar exista ceva si mai bun. Lunea, martea si duminica, Air France are o cursa directa spre Londra la ora 9.00 a.m.

Oricum, tot voia sa se duca acolo ca sa le dea un raport complet lui Kevin Brown si lui Nigel Cramer; se gandea ca cei de la Scotland Yard erau la fel de indreptatiti ca si FBI?ul sa stie ce se intamplase din octombrie pana in noiem­brie, jumatate in Marea Britanie si jumatate in Europa. Isi cumpara un bilet pana la Heathrow si se interesa de cabinele telefonice. Erau mai multe in sir in spatele biroului de informatii. Avea nevoie de fise si se duse sa?si schimbe o bancnota la magazinul cu reviste. De?abia trecuse de ora sapte; mai avea de asteptat doua ore.

In vreme ce isi schimba banii si se intorcea la telefon, nu?l observa pe omul de afaceri britanic care intrase in