The Negotiator. Negociatorul

acestuia de la Den Bosch. Le povesti despre Zack, coman­dantul de mercenari Sidney Fielding. Ceea ce avusese acesta de spus cu cateva minute inainte sa moara ii lasa pe toti amutiti. Termina cu microfonul ascuns in poseta si plecarea lui Quinn de unul singur in Corsica pentru a?l gasi si chestiona pe cel de?al patrulea membru al bandei, misteriosul Orsini care, dupa spusele lui Zack, era cel care adusese centura cu explozibil in ea.

— Dupa aceea mi?a dat telefon, acum douazeci de ore, si mi?a spus ca s?a ispravit, pista s?a racit, Orsini e mort si n?a su­flat o vorba despre grasan...

Dupa ce termina, urma o perioada de tacere.

— Iisuse! exclama Reed. E incredibil. Avem vreo dovada care sa tinda sa sprijine toate astea?

Lee Alexander isi ridica privirea.

— Belgienii informeaza ca glontele care l?a ucis pe Lefort, alias Marchais, era de 45, nu de 38. Numai daca n?o fi avut Quinn vreo alta arma...

— N?a avut, se grabi sa intervina Sam. Singura pe care am avut?o amandoi a fost cea de 38 pe care mi?a dat?o mie domnul Brown. Si Quinn nu mi?a scapat de sub ochi niciodata atat de mult incat sa fi putut sa ajunga la Wavre si inapoi la Antwerp sau la Den Bosch si inapoi la Arnhem. Cat despre cafeneaua din Pa­ris, Zack a fost ucis cu un automat cu care s?a tras dintr?o masina de pe strada.

— Asta se potriveste, spuse Alexander. Francezii au recupe­rat gloantele cu care s?a tras la cafenea. Salva de gloante Armalite.

— Quinn putea sa aiba un partener, sugera Walters.

— Atunci nu mai era nevoie sa mi se puna microfonul in poseta, observa Sam. Putea foarte simplu sa o stearga cat eram eu in baie sau la WC si sa dea un telefon. Va rog sa ma credeti, domnilor, Quinn e curat. Si aproape ca a ajuns pana la capat. Ne?a luat?o mereu cineva inainte pe drum.

— Grasanul la care s?a referit Zack? se interesa Stannard. Cel despre care Zack s?a jurat ca a organizat totul, ca a platit pentru tot? Se prea poate. Dar... un american?

— Pot sa fac o sugestie? intreba Kevin Brown. Poate ca am gresit cand am cre­zut ca Quinn a fost amestecat in toata chestia asta de la inceput. Si recunosc acest lucru. Dar mai exista un scenariu care face ca totul sa aiba si mai mult sens.

Se bucura de atentia neprecupetita a tuturor celor prezenti.

— Zack a spus ca grasanul era american. Cum? Dupa ac­cent. Ce poate sa stie un englez despre accentele americane? Ei ii confunda pe canadieni cu ameri­canii. Sa zicem ca grasanul e rus. Atunci se potriveste totul. KGB?ul are zeci de agenti care vorbesc o engleza perfecta si cu impecabile accente americane.

Fu aprobat printr?o serie de clatinari afirmative ale capete­lor din jurul mesei.

— Colegul meu are dreptate, interveni Kelly. Avem motivul. Destabilizarea si demoralizarea Statelor Unite este de multa vreme prioritatea numarul unu a Moscovei nu incape nici o indoiala in privinta asta. Ocazia? Nici o problema. S?a facut destula publicitate asupra plecarii lui Simon Cormack la Oxford pentru studii, deci KGB?ul pune la cale o importanta operatie „uda' ca sa ne faca noua rau. Finantele? Aici chiar ca n?au nici o problema. Utilizarea mercenarilor an­ga­jarea unor inlocui­tori pentru treburile murdare este o practica foarte comuna. Pana si CIA apeleaza la asa ceva. Cat despre lichidarea celor pa­tru mercenari dupa indeplinirea misiunii este o practica foarte obisnuita in cadrul mafiei si KGB?ul are similaritati cu mafia in aceasta directie.

— Daca acceptam faptul ca grasanul e rus, adauga Brown, se potriveste to­tul. Sunt gata sa accept, pe baza informarii fa­cute de agentul Somerville, ca a exis­tat, un individ care l?a pla­tit, l?a indrumat si l?a „condus' pe Zack, impreuna cu acolitii lui. Dar in ce ma priveste, omul asta e de?acuma inapoi de unde a venit la Moscova.

— Dar de ce, se interesa Jim Donaldson, ar incheia Gorbaciov mai intai Tra­tatul, Nantucket pentru ca sa?l distruga apoi de o maniera atat de ingrozi­toare?

Lee Alexander tusi discret.

— Domnule secretar, se stie ca in interiorul Uniunii Sovie­tice exista unele forte foarte puternice care se opun glasnostului, perestrokai, reformelor lui Gor­ba­ciov chiar, si mai ales Tratatu­lui Nantucket. Sa nu uitam doar ca fostul prese­dinte al KGB?u?lui, generalul Kriucikov, tocmai a fost dat afara. Poate ca moti­vul il reprezinta exact ceea ce discutam noi acum.

— Cred ca i?am dat de capat, spuse Odell. Ticalosii aia de la KGB au pus la cale o operatie secreta pentru a lovi in Ame­rica si in tratat cu o singura lovitura. Gorbaciov nu trebuie sa fie personal raspunzator de asta.

— Nu schimba cu nimic imputita de situatie, observa Walters. Publicul ame­rican n?are sa creada niciodata asa ceva. Nici Congresul. Daca a fost fapta Mos­co­vei, domnul Gorbaciov va sta pe banca acuzarii indiferent daca a avut sau nu cunostinta de ea. Ati uitat de Irangate?

Nu, nu uitase nimeni de Irangate. Sam isi ridica privirea.

— Dar poseta mea? intreba ea. Daca totul a fost pus la cale de KGB, de ce mai aveau nevoie de noi ca sa?i ducem la merce­nari?

— Nici o problema, ii raspunse Brown. Mercenarii nu stiau ca baiatul avea sa moara. Cand au aflat, au intrat in panica si s?au dat la fund. Poate ca nu s?au mai aratat la intalnirea la care ii astepta KGB?ul. In plus, s?au facut incercari de a va im­plica pe dumneata si pe Quinn, negociatorul american si un agent FBI, in doua dintre omoruri. Tot practica obisnuita. Aruncarea de praf in ochii opiniei publice; sa para ca guvernul american ii reduce pe ucigasi la tacere inainte sa apuce sa spuna ceva.

— Dar poseta mea a fost schimbata cu o copie care avea microfonul ascuns, protesta Sam. Undeva la Londra.

— De unde stii, agent Somerville? intreba Brown. Poate ca la aeroport sau pe feribotul spre Ostende. Ei dracia dracului putea sa fie chiar unul din britanici au venit la apartament dupa plecarea lui Quinn. Si la conacul din Surrey. Au mai lucrat destui pentru Mdscova in trecut. Aduceti?va aminte de Burgess, Maclean, Philby, Vassall, Blunt, Blake toti tradatori care au lucrat pentru Moscova. Poate ca au acum unul nou.

Lee Alexander isi studia degetele de la mana. I se parea nedi­plomatic sa?i mentioneze pe Mitchell, Marshall, Lee, Boyce, Harper, Walker, Lonetree, Conrad, Howard si ceilalti inca do­uazeci de americani care?l tradasera pe Unchiul Sam pentru bani.