The Negotiator. Negociatorul

— Suna ciudat, spuse Quinn. Prea al dracului de ciudat.

— Foarte bine, lasa?ma deci pe mine sa vorbesc. De o oarecare vreme am aflat ca esti omul ales sa negocieze eliberarea lui Simon Cormack din mainile rapitorilor. Stim de asemenea ca dupa moartea lui ai petrecut o luna in Europa, incercand sa dai de ei cu oarecare succes dupa cum se pare.

— Si asta ne asaza pe aceeasi parte?

— Poate ca da, domnule Quinn. poate ca da. Meseria mea nu este sa ii apar pe tinerii americani care insista sa faca aler­gari la tara cu o protectie necores­pun­za­toare. Ci este sa incerc sa?mi apar tara de conspiratiile ostile care?i aduc prejudicii imense: Si aceasta... aceasta afacere Cormack... este o conspira­tie a unor persoane necunoscute pentru a?i face rau si a?mi dis­credita tara in ochii opiniei publice din intreaga lume. Noua nu ne place asta, domnule Quinn. Nu ne place deloc. Asa ca da?mi voie, asa cum spuneti voi americanii, sa joc cu cartile pe fata.

Rapirea si uciderea lui Simon Cormack nu a fost o conspi­ratie sovietica. Dar noi suntem invinuiti pentru ea. De cand a fost analizata cureaua aceea, am fost mereu pusi pe banca acu­zarii de opinia publica. Relatiile cu tara dumitale, pe care lide­rul nostru a incercat sincer sa le imbunatateasca, au fost otra­vite; un tratat de reducere a nivelului inarmarilor, in care noi ne?am pus mari sperante, este acum in ruina.

— Se pare ca nu prea apreciati dezinformarea atunci cand actioneaza impo­tri­va URSS?ului, cu toate ca sunteti si voi extraordinar de buni la chestia asta, observa Quinn.

Generalul avu tactul de a ridica din umeri in semn de accep­tare a intepa­turii.

— Bine, bine, ne dedam si noi la disinformatsia din cand in cand. La fel ca si CIA. Face parte din meserie. Si recunosc ca e destul de neplacut sa fii acuzat de ceea ce ai facut. Dar este in­tolerabil pentru noi sa fim acuzati de afacerea asta pe care nu am instigat?o noi.

— Daca as fi fost un om mai generos, spuse Quinn, mi?ar fi fost pana la urma chiar mila de voi. Dar adevarul este ca eu nu pot sa fac absolut nimic. Nu mai pot.

— Posibil, il aproba generalul. Sa vedem. Se intampla sa cred ca esti destul de destept ca sa?ti fi dat deja seama si singur ca acest complot nu ne apartine. Daca eu as fi pus la cale ches­tia asta, de ce dracu' ar fi trebuit sa?l omor pe Cor­mack cu un dispozitiv atat de evident sovietic?

— Ai dreptate, zise Quinn clatinand din cap. Se intampla sa cred ca nu voi ati fost in spatele ei.

— Multumesc. Acuma, ai idee cine ar fi putut sa fie?

— Cred ca vine din America. Poate ultradreapta. Daca sco­pul a fost de a nimici sansele de ratificare a Tratatului Nantucket de catre Senat, atunci nu e nici o indoiala ca au izbutit.

— Precis.

Generalul Kirpicenko se duse la birou si se intoarse cu cinci fotografii marite. Le aseza in fata lui Quinn.

— I?ai mai vazut vreodata pe indivizii acestia, domnule Qu­inn?

Quinn examina fotografiile de pe pasapoartele lui Cyrus Miller, Melville Scanlon, Lionel Moir, Peter Cobb si Ben Salkind. Isi scutura capul.

— Nu, nu i?am vazut niciodata.

— Pacat. Numele lor sunt pe verso. Au vizitat tara mea acum cateva luni. Omul cu care au purtat discutii omul cu care cred eu ca au purtat discutii ar fi fost in masura sa le furnizeze centura. Se intampla sa fie maresal.

— L?ati arestat? L?ati anchetat?

Generalul Kirpicenko zambi pentru prima data.

— Domnule Quinn, romancierilor si ziaristilor dumneavoas­tra occidentali le face mare placere sa sugereze ca organizatia pentru care lucrez eu are puteri nelimitate. Nu?i chiar asa. Pana si pentru noi, sa arestezi un maresal sovietic fara nici o farama de dovada e ceva exagerat. Acuma, eu am fost cinstit cu dum­neata. Vrei sa?mi intorci complimentul? Vrei sa?mi spui ce ai iz­butit sa descoperi in aceste ultime treizeci de zile?

Quinn reflecta asupra cererii. Nu vedea ce motiv avea sa refuze; afacerea era incheiata in privinta pistei pe care ar mai fi putut el sa mearga eventual. Ii istori­si generalului toata poves­tea din clipa in care fugise din apartamentul din Ken­sing­ton ca sa?si stabileasca rendez?vous?ul particular cu Zack. Kirpicenko il asculta cu atentie, incuviintand din cap, de parca ceea ce au­zea ar fi coincis cu ceva deja cunoscut. Quinn isi termina istori­ sirea cu moartea lui Orsini.

— Apropo, adauga el, pot sa te intreb cum m?ati depistat la aeroportul din Ajaccio?

— Aha, inteleg. Pai, departamentul meu a fost, in mod nor­mal, foarte intere­sat de toata afacerea asta inca de la bun ince­put. Dupa moartea tanarului si scaparea deliberata a amanunte­lor despre curea, am intrat in priza. Dumneata nu prea ai trecut nevazut prin Tarile de Jos. Impuscaturile din Paris au fost bom­ba zilei in toate ziarele de seara. Barmanul a descris infati­sarea omului care a fugit de la fata locului si corespundea cu a dumitale.

O verificare a avioanelor care plecau si a listelor lor de pa­sageri da, avem oamenii nostri la Paris ne?a aratat ca prietena dumitale de la FBI a plecat in Spania, dar nici un semn despre dumneata. Am presupus ca era posibil sa fii inar­mat, ca preferai sa eviti procedurile de securitate de la aeroport si am verifi­cat la feriboturi. Omul meu din Marsilia a avut no­roc, te?a depistat pe feribotul spre Corsica. Cel pe care l?ai va­zut la aeroport s?a dus acolo chiar in dimineata cand ai sosit dumneata, cu avionul, dar ti?a pierdut urma. Acuma, noi stiam ca te?ai dus in munti. El s?a asezat in punctul unde se unesc drumurile de la aero­port si de la docuri. Apropo, stii ca patru barbati inarmati au venit la terminal in timp ce erai la toaleta?

— Nu, nu i?am vazut deloc.

— Hmm. Nu prea aratau ca le?ai fi fost simpatic. Din cele ce mi?ai spus acum despre Orsini pot sa si inteleg de ce. N?are importanta. Colegul meu... a avut grija de ei.

— Englezul dumitale cel blajin?

— Andrei? Nu e englez. De fapt, nu?i nici macar rus. Etnic, e cazac. Nu?ti subestimez deloc capacitatea de a te descurca, domnule Quinn, dar te sfatuiesc sa nu ajungi niciodata sa te pui cu Andrei. E unul dintre cei mai buni oameni ai mei, cu adevarat.