The Negotiator. Negociatorul

indice ca se apropia schim­bul, paruse chiar ca?si revine. Sotia lui era cea care, mai putin in­te­lectuala si cu mai putine responsabilitati administrative sa?i, distraga atentia, se lasase prada durerii si sedativelor.

Dar din ziua aceea sinistra de la Nantucket cand isi incredintasera unicul fiu taranii reci, rolurile parintilor se inversasera sub­til. Myra Cormack plansese la pieptul agentului secret langa groapa si in avionul cu care se intorceau la Washington. Dar, pe masura ce se scurgeau zilele, dadea semne ca incepea sa?si revina. Poate pentru ca recunostea ca, dupa ce?si pierduse copi­lul dependent de ea, mostenise un altul, sotul care nu mai depinsese niciodata de ea pana atunci.

Instinctele ei materne si protectoare pareau sa?i dea o tarie interioara, nega­ta barbatului de ale carui inteligenta si vointa nu se indoise niciodata in viata. La vremea cand taxiul lui Quinn trecea pe langa Casa Alba in dimineata aceea de iarna, John Cormack era asezat la biroul sau din cabinetul particular dintre Sala Galbena Ovala si dormitor. Myra Cormack statea in pi­cioare langa el. Tinea strans la piept capul sotului ei pustiit si il legana incetisor cu duiosie.

Stia ca barbatul ii era cuprins de o durere ucigatoare, inca­pabil sa o mai duca multa vreme. Stia ca ceea ce il distrusese la fel de mult, daca nu chiar si mai mult, era nu atat moartea fiu­lui cat consternarea de a nu sti cine o facuse sau de ce. Daca baiatul ar fi murit intr?un accident de masina, asa credea ea, John Cormack ar fi putut sa accepte logica sau pana si lipsa de logica a mortii. Modalitatea napraznica in care murise era cea care il distrusese pe parinte cu aceeasi precizie cu care ar fi fost distrus daca bomba diabolica ar fi explodat chiar in trupul sau.

Credea ca de?acuma nu avea sa mai existe nici un raspuns si ca sotul ei nu avea cum sa reziste asa. Ajunsesera sa urasca de moarte Casa Alba si functia de care fusese candva atat de mandra ca o ocupa. Tot ce?si dorea acum era ca sotul ei sa renunte la povara acestei slujbe si sa se retraga impreuna cu ea, inapoi la New Haven, ca sa poata sa?l ingrijeasca.

Scrisoarea pe care Quinn i?o trimisese lui Sam Somerville pe adresa ei de la bloc a fost bineinteles interceptata mai inainte ca aceasta sa o vada si adusa triumfator in fata comitetului de la Casa Alba care se adunase ca s?o asculte si sa?i discute implica­tiile. Philip Kelly si Kevin Brown o supusera atentiei superi­ori­lor ca pe un trofeu.

— Trebuie sa recunosc, domnilor, spuse Kelly, ca am avut foarte mari rezer­ve atunci cand am cerut ca unul din agentii mei cei mai de incredere sa fie supus acestui gen de supraveghere. Dar cred ca veti fi de acord si dumneavoastra ca a meritat.

Aseza scrisoarea pe masa din fata lui.

— Aceasta scrisoare, domnilor, a fost pusa la posta ieri, chiar de aici, din Washington, ceea ce nu dovedeste neaparat ca Quinn se afla in oras sau chiar in Statele Unite; e posibil ca altcineva sa o fi pus la posta in locul lui. Dar eu sunt de parere ca acest Quinn lucreaza singur, nu are complici. Cum a disparut de la Londra ca sa apara aici nu stim. Totusi, colegii mei sunt de parere ca a pus chiar el scrisoarea aceasta la posta.

Citeste?o, ii ordona Odell.

— Este... aaa... destul de dramatica, spuse Kelly.

Isi potrivi ochelarii si incepu sa citeasca.

— „Iubita mea Sam'... Forma aceasta de adresare pare sa indice ca a avut dreptate colegul meu de fata Kevin Brown a existat o legatura dincolo de cea profesionala intre domnisoara Somerville si Quinn.

— Asadar, copoiul dumitale s?a indragostit de lup, zise Odell. Buna treaba, foarte desteapta, ce spune?

Kelly isi arelua lectura.

„Iata?ma, in sflrsit, inapoi in Statele Unite. Mi?ar placea foarte mult sa te revad, dar ma tem ca deocamdata nu e sanatos.

Iti scriu scrisoarea aceasta ca sa te pun la curent cu ceea ce s?a intamplat de fapt in Corsica. Treaba este ca, atunci cand ti?am dat telefon de la aeroportul din Ajaccio, te?am mintit. M?am gandit ca daca iti spuneam ce s?a intamplat cu adevarat acolo ai fi putut sa consideri ca nu era lipsit de primejdii pentru tine sa te intorci in America. Dar cu cat ma gandesc mai mult, cu atat sunt mai convins ca ai tot dreptul sa stii. Promite?mi to­tusi ceva: ca orice ai citi in scrisoarea asta, ai sa pastrezi totul doar pentru tine. Nimeni altcineva nu trebuie sa stie: cel putin nu inca. Nu pana ce am sa termin ce am de facut.

Adevarul este ca a trebuit sa ma lupt cu Orsini. N?am avut de ales: cineva il sunase si il prevenise ca ma indreptam spre Corsica sa?l ucid, cand tot ce voiam eu era doar sa vorbesc cu el. Cand a aflat cum a fost inselat, si?a dat seama ca nu mai era legat de nici un legamant al tacerii. Mi?a spus tot ce stia si a ie­sit la iveala ca era chiar foarte mult.

In primul rind, nu rusii au fost in spatele chestiei asteia, cel putin nu guver­nul sovietic. Adevaratii autori sunt inca invaluiti in taina, dar omul pe care l?au angajat ei ca sa organizeze si sa puna la punct rapirea si uciderea lui Simon Cor­mack, cel pe care Zack il numea grasanul, imi este cunoscut. Orsini l?a recu­nos­cut si mi?a dat numele lui. Dupa ce o sa fie capturat, si o sa fie, nu trebuie sa ai nici o indoiala, am toata convingerea ca ne va furniza si numele celor care l?au platit pentru treaba asta.

Deocamdata, Sam, mi?am facut rost de un birlog ca sa as­tern totul pe har­tie, pe capitole si versete: nume, date, locuri, evenimente. Toata istoria de la ince­put pana la sfarsit. Dupa ce sunt gata, am sa trimit exemplare ale manuscrisului la o duzina de autoritati diferite: la vicepresedinte, la FBI, la CIA et caetera. Dupa aceea, chiar daca e sa mi se intample ceva, o sa fie prea tarziu ca rotile justitiei sa mai poata fi oprite.

N?o sa mai iau legatura cu tine decat dupa ce am ispravit tot. Te rog sa ma intelegi daca nu?ti spun unde ma aflu este numai si numai ca sa te apar.

Cu toata dragostea, Quinn'

Urma un minut de tacere inlemnita. Unul dintre cei prezenti era lac de sudoare.

— Iisuse Hristoase, murmura Odell. Omul asta chiar e real?

— Daca ce spune e adevarat, sugera Morton Stannard, fos­tul avocat, in mod cert n?ar trebui sa fie liber. Ar trebui sa spuna ce are de spus in fata noastra, chiar aici.

— Sunt de acord, zise procurorul general. Lasand deoparte restul, tocmai s?a constituit martor esential. Avem un program de aparare a martorilor. Ar trebui luat in custodie protectoare.

Acordul era unanim. Pana la caderea serii, Departamentul de Justitie avea sa autorizeze eliberarea unui mandat de martor cheie pentru arestarea si retine­rea lui Quinn. FBI?ul se folosi de toate resursele Sistemului national de informa­tii asupra Crime­lor pentru a?si alerta toate birourile din tara ca sa?l urmareasca. Pentru a le