The Negotiator. Negociatorul

Cu treizeci de mile mai la vest de orasul Oklahoma, se gaseste penitenciarul fede­ral numit El Reno, cunoscut sub denumirea oficiala de „institu­tie federala de corectie'. In cuvinte mai putin pompoase, este unul dintre cele mai severe penitenciare din America in jar­gonul infractorilor, o pirnaie nasoala. La revarsatul zorilor unei dimineti reci de martie, o usita se deschidea in cadrul portii amenintatoare de la intrare pentru a lasa sa?si faca aparitia un barbat de statura mijlocie, obez, galbejit la fata de atata stat la inchisoare, fara nici un sfant in buzunar si plin de inversunare in suflet.

Acesta arunca o privire in jur dar nu prea avea nimic de va­zut; se intoarse si incepu sa isi indrepte pasii catre oras. Deasu­pra lui il urmareau ochii nevazuti din turnurile de paza care se intoarsera apoi in alta directie. Alti ochi, dintr?o masina par­cata in apropiere, il urmareau insa cu mult mai multa atentie. Limu­zi­na uriasa era parcata la o oarecare distanta de poarta in­chisorii, suficient de departe ca sa nu i se vada numarul. Barba­tul care il urmarea prin luneta masinii isi lasa jos binoclul si murmura:

— Se indreapta catre noi.

Peste zece minute grasanul ajungea langa masina, ii arunca o privire indife­renta si isi continua drumul pe langa ea. Dar era profesionist si antenele ii intrasera deja in alerta. Depasise de?acum masina cu vreo suta de metri cand motorul acesteia se trezi la viata. Limuzina il ajunse din urma si se opri alaturi de el. Din ea cobori un tanar proaspat barbierit, atletic, placut la infa­tisare.

— Domnul Moss?

— Cine vrea sa stie?

— Patronul meu, domnule. Doreste sa va ofere o intre­vedere.

— Si?mi inchipui ca n?are nici un nume, observa grasanul.

Celalalt zambi.

— Nu inca. Dar avem o masina incalzita, un avion particu­lar si nu vrem sa va producem nici un neajuns. Hai sa vorbim pe sleau, domnule Moss, aveti unde sa mergeti in alta parte?

Moss statu catava vreme sa reflecteze. Nici masina, nici omul nu prea miroseau a Companie CIA sau a Birou FBI Z, dusmanii lui inversunati. Si nici nu avea, intr?adevar, unde sa mearga in alta parte. Se urca in spatele masinii, se aseza si tanarul alaturi de el si masina porni indreptandu?se nu inspre ora­sul Oklahoma, ci spre nord?vest, in directia aeroportului Wiley Post.

In 1966, la varsta de 26 de ani, tanar ofiter provincial la CIA (GS12), Irving Moss de?abia era la prima iesire in afara Statelor Unite in cadrul unui program Phoenix condus de Agentie. Era perioada in care Fortele Speciale, Beretele Verzi transferau Ar­matei Vietnameze programul lor, pana atunci incununat de suc­ces, pentru inima si sufletul taranilor din Delta Meckongului. Armata vietnameza purcesese insa la lamurirea acestora de a nu mai colabora cu Vietcongul cu mult mai putina indemanare si mult mai multa lipsa de umanitate decat Beretele Verzi. Cei de la Phoenix trebuiau sa stabileasca legatura cu ARVIN, in timp ce Beretele Verzi se ocupau tot mai mult de misiunile de cau­tare si distrugere, din care reveneau adeseori cu prizonieri sau suspecti vietcong pentru a fi interogati de ARVIN sub suprave­gherea celor de la Phoenix. Si in acest moment Moss isi desco­perise gusturile tainice si inclinatia adevarata.

In adolescenta il nedumerise si il deprimase foarte mult pro­pria sa lipsa de apetit sexual si isi amintea cu vie amaraciune ironiile pe care fusese obligat sa le suporte. Il buimacise de ase­menea observatia anii '50 erau o epoca de relativa inocenta adolescentina ca se simtea imediat excitat la auzul unui tipat ome­nesc. Pentru un astfel de om, junglele lipsite de ochi indis­creti din Vietnam reprezentau o adevarata Pestera a hai Alladin, plina de desfatari. Singur cu unitatea vietnameza din spatele frontului, putuse sa se autonumeasca in functia de anchetator sef, care ii permitea sa ii interogheze pe suspecti asistat doar de doi caporali sud?vietnamezi cu gandire similara.

Pentru Moss cei trei ani petrecuti acolo fusesera de?a dreptul minunati; totul se sfarsise insa intr?o buna zi a anului 1969. cand un tanar sergent din Beretele Verzi, inalt si musculos, se ivise pe neasteptate din jungla cu bratul stang plin de sange. Superiorul sau il trimisese in spatele frontului ca sa primeasca ingrijirile ne­cesare. Tinarul militar ramasese cateva clipe nemiscat, uitandu?se la activitatea lui Moss, apoi se intorsese fara nici o vorba si ii traznise un pumn cu mana dreapta direct la radacina nasului. Medicii din Danang isi dadusera toata osteneala dar oasele sep­tului erau intr-atata de sfaramate, incat Moss trebuise sa ajunga la tratament in Japonia. Chiar si dupa operatia estetica ramasese cu nasul turtit si aplatizat la radacina, iar narile ii erau atat de deteriorate, ca pana si acum mai suiera si fonfaia atunci cand respira, mai ales cand era emotionat.

Nu se mai intalnise niciodata cu sergentul acela, nu existase nici o reclama­tie oficiala si reusise sa?si acopere urmele si sa ramana in continuare in cadrul Agentiei. Pana in 1983 cand, avan­sat mult in functie, se ocupa din partea CIA de organizarea miscarii contra din Honduras, fiind insarcinat cu supravegherea mai multor tabere din jungla de la granita cu Nicaragua, de unde acesti contras, multi dintre ei fosti angajati ai inlaturatului si nepopularului dictator Somoza, porneau in misiuni sporadice dincolo de granita, pe teritoriul aflat candva sub conduce­rea lor. Un asemenea grup se intorsese intr?o zi cu un baietandru de treisprezece ani, nu sandinist, ci doar un biet copil de ta­rani.

Interogatoriul avusese loc intr?un luminis dintre niste ar­busti, cam la vreun sfert de mila de tabara contra, dar in aerul tropical nemiscat urletele innebunite ale baiatului se auzeau foarte limpede pana in tabara, unde nu putuse nimeni sa in­chida un ochi. Inspre ziua tipetele incetasera in sfartit. Moss se intorsese in tabara de parca ar fi fost drogat, se aruncase pe o saltea si cazuse intr?un somn adanc. Doi dintre comandantii de sectie nicaraguani plecasera pe furis din tabara, se indreptasera spre arbusti si se inapoiasera dupa douazeci de minute ca sa ceara o audienta la comandant. Colonelul Rivas, care tocmai isi intocmea rapoartele la lumina petromaxului sasaitor, ii primi pe cei doi guerillas in cortul sau si ii asculta timp de cateva minute.

— Noi nu mai putem sa lucram cu individul asta, zise pri­mul in incheiere. Am vorbit cu baietii. Toti gandesc la fel, Colo­nel.

— Es malsano, adauga celalalt. Un animal.

Colonelul Rivas ofta. Facuse candva parte din detasamentele mortii ale lui Somoza si la vremea lui ridicase multi sindicalisti si nemultumiti de prin paturile lor. Asistase la mai multe execu­tii, ba chiar si participase la unele dintre ele. Dar copii... Se in­tinse dupa radioemitator. N?avea nevoie de nici o revolta si nici de dezertare in masa printre guerillas. Imediat dupa mijirea zo­rilor, in tabara aterizase zgomotos un elicopter militar american din care isi facuse aparitia un barbat indesat, brunet care se intampla sa fie proaspat numitul loctiitor al sefului Sectiei latino?americane din cadrul CIA si care tocmai se afla intr?un tur de recunoastere pentru a se familiariza cu noul domeniu. Rivas il insotise pe american la arbusti, de unde se intorsesera in cateva minute.

Irving Moss se trezi pentru ca cineva dadea cu piciorul in stinghia patului. Isi ridica privirea impaienjenita de somn si zari un barbat in uniforma verde de camuflaj care se uita de sus la el.

— Moss, ai fost dat afara, ii spuse barbatul.