The Negotiator. Negociatorul

permise in cadrul tratatului.

— Europenilor le place foarte mult, interveni Donaldson de la Stat. Fara sa fie obligati sa faca vreo reducere a efectivelor lor, se trezesc ca le dispar din fata ochilor nici mai mult nici mai putin de zece?unsprezece divizii sovietice. Mie mi se pare ca noi suntem cei castigati in domeniul solului.

— Hai sa trecem atunci la marina, propuse Cormack.

Uniunea Sovietica accepta sa distruga, verificat, jumatate din efectivul flotei de submarine toate submarinele nucleare din clasa Hotel, Ecou si Noiembrie si toate Julietele, Foxtroturile, Whiskey?urile, toti Romeo si Zulusii diesel?electrici. Dar, dupa cum tinu sa sublinieze imediat Stannard, submarinele nu­cleare erau deja antice si nesigure pentru ca pierdeau mereu ne­utroni si raze gamma, iar celelalte fusesera deja programate sa dispara pentru ca erau niste modele inve­chi­te. Astfel, rusii pu­teau sa?si concentreze in continuare resursele si specialistii asu­pra celor din clasa Sierra, Mike si Akula, cu mult superioare din punct de vedere tehnic si, prin urmare, mult mai pericu­loase.

Totusi, recunoscu el, 158 de submarine reprezentau oarece cantitate de metal, ceea ce facea ca tintele armelor antisubmarine sa fie drastic reduse, simplificand sarcina de a trimite con­voaie in Europa, daca buboiul ar fi ajuns vreodata sa se sparga acolo.

Si, in cele din urma, Moscova accepta sa renunte la primul din cele patru portavioane din clasa Kiev si sa nu le mai con­struiasca pe celelalte trei concesie minora deoarece se dove­disera deja a fi prea scumpe pentru a fi continuate.

Statele Unite puteau sa?si pastreze proaspat achizitionatele portavioane Abraham Lincoln si George Washington, dar erau obligate sa renunte la Midway si la Coral Sea (disparitia lor era oricum prevazuta, dar fusese amanata pentru a putea fi incluse in tratat), plus la cele de varsta imediat urmatoare acestora, Forrestal si Saratoga, cu avioanele lor cu tot. Odata dezafectate avioanele, erau necesari trei pana la patru ani pentru a le aduce din nou in stare de lupta.

— Rusii au sa sustina ca ne?au eliminat 18% din capacitatea noastra de a le ataca Patria, bombani Stannard, in timp ce ei n?au trebuit sa renunte decat la niste prapadite de 58 de subma­rine, care, oricum, sunt foarte greu de intretinut.

Insa Cabinetul, vazind ca economia realizata era de mini­mum douazeci de miliarde de dolari pe an, provenita jumatate de la personal, jumatate de la aparate, isi dadu acordul cu capi­tolul Marina din tratat, cu toata opozitia lui Stannard si a lui Odell. Dar miezul tratatului il constituia domeniul aerian. Cormack stia foarte bine ca pentru Gorbaciov acesta era argumen­tul hotarator. Pentru a pastra echilibrul, America avusese castig de cauza la sol si apa deoarece nu avusese niciodata intentia de a fi agresorul, singura sa dorinta fiind sa se asigure ca si URSS?ului ii lipsea aceasta posibilitate. Dar, spre deosebire de Stannard si de Odell, Cormack si Donaldson stiau foarte bine ca multi cetateni sovietici erau sincer convinsi ca Occidentul avea sa se napusteasca intr?o buna zi asupra Rodinei lor, printre acestia numarindu?se chiar si conducatorii lor.

Conform prevederilor, din Nantucket, Occidentul avea sa re­nunte la avionul de vanatoare american TFX sau F-18 si sa suspende proiectul mixt al avionului de vanatoare cu rol multi­plu european pentru Italia, Germania Occidentala, Spania si Marea Britanie; Moscova isi inceta activitatea la MIG?31, re­nunta la Blackjack, versiunea Tupolev a bombardierului B-1, si reducea cu 50% aparatele de alimentare in aer, reducandu?si astfel masiv amenintarea strategica aeriana asupra Occidentului.

— Si cum o sa stim noi ca n?au sa?si construiasca Backfire in alta parte? intreba Odell.

— O sa avem niste inspectori oficiali permanenti la uzina Tupolev, il lamuri Cormack. E greu sa?si construiasca o noua uzina Tupolev in alta parte, nu?i asa, Lee?

— Asa e, domnule Presedinte, ii raspunse Directorul Agen­tiei Centrale de Constraspionaj. Iar noi avem colaboratori prin­tre angajatii cu functii cheie de la Tupolev, adauga el dupa o scurta pauza.

— Aha, exclama Donaldson impresionat. In calitatea mea de diplomat, nici nu vreau sa aud de asa ceva.

Ceilalti incepura sa zambeasca. Stiau cu totii ca Donaldson era foarte scrupulos.

Cel mai durerors pentru America, in cadrul prevederilor de la capitolul aerian ale Tratatului Nantucket, era faptul ca tre­buia sa renunte la bombardierul B?2 Stealth, avion cu perspec­tive de?a dreptul revolutionare deoarece era construit pentru a trece nedetectat de orice ecran radar, avand posibilitatea de a?si arunca bombele nucleare oriunde ar fi voit. Pe rusi reusise sa?i bage in toti sperietii. Pentru Mihail Gorbaciov era singura con­cesie din partea Statelor Unite care i?ar fi asigurat ratificarea tratatului. Si ar fi preintampinat de asemenea necesitatea de a cheltui minimum 300 miliarde de ruble necesare reconstructiei din temelii a sistemului de aparare antiaeriana a tarii. Acestia erau bani pe care Gorbaciov voia sa?i reorienteze spre noi fa­brici si tehnologii, si spre petrol.

Pentru America, Stealth reprezenta un proiect de 40 de mi­liarde de dolari, prin urmare anularea lui ar fi reprezentat o economie substantiala, dar realizata cu pretul a 50.000 de pos­turi din industria apararii.

— Poate ca ar fi mai bine sa continuam ca si pana acum si sa?i aducem pe ticalosii astia in stare de faliment, isi dadu cu parerea Odell.

— Michael, i se adresa Cormack cu blandete, in cazul acesta nu le?ar ramane altceva de facut decat sa inceapa razboiul.

La capatul a douasprezece ore de discutii. Cabinetul lua hotararea de a aproba Tratatul Nantucket si de a purcede la in­grata misiune de a convinge Senatul, industria, finantele, medi­ile de informatii si intreg poporul american ca acesta era cat se poate de bun. Din bugetul apararii erau reduse o suta de mi­liarde de dolari.

MAI

Pe la mijlocul lunii mai, cei cinci oameni care in ianuarie luasera masa impreuna la Hotelul Remington s?au constituit, la sugestia lui Miller, in Grupul Alamo, numit astfel in memoria celor care in 1836 au luptat impotriva armatei mexicane a generalului Santa Anna, pentru a obtine independenta Texasului. Proiectul de a rasturna Regatul Saud a primit numele de Planul Bowie, dupa numele colonelului Jim Bowie, care isi daduse viata la Alamo. Defai­marea Presedintelui Cormack printr?o campanie platita de zvo­nuri raspandite printre militantii civili, mediile de informare, populatie si Congres purta numele de Planul Crockett, dupa numele lui Davy Crockett, pionierul care luptase impotriva in­dienilor si isi gasise si el sfarsitul la Alamo. Acum se intalneau din nou ca sa discute raportul lui Irving Moss asupra modalita­tii prin care John Cormack putea fi lovit atat de adanc, incat sa devina susceptibil de a raspunde pozitiv apelurilor de a?si da demisia si de a pleca de Ia Casa Alba. Planul Travis, in cinstea celui care comandase trupele de la Alamo.

— Exista unele parti de?aici care ma fac sa ma cutremur, zise Moir, batand cu degetul in exemplarul din fata sa.