The Negotiator. Negociatorul

— Si pe mine, i se alatura Salkind. Ultimele patru pagini. Trebuie oare sa ajungem chiar atat de departe?

— Domnii mei, prieteni, tuna Miller. Apreciez intru totul ingrijorarea domni­ilor voastre, chiar si aversiunea. Dar va cer doar sa va ganditi Ia tot ceea ce este in joc. Nu numai noi, ci in­treaga America se afla intr?un pericol de moarte. Ati vazut con­ditiile pe care le?a propus Iuda de la Casa Alba ca sa ne lase tara fara aparare, la cheremul Antihristului de la Moscova. Omul asta trebuie neaparat sa dispara inainte ca tara noastra draga sa ajunga sa fie distrusa iar noi sa ne ruinam definitiv. Mai ales voi, pe care acum va paste falimentul. Iar domnul Moss, aici de fata, mi?a dat toate asigurarile ca n?o sa se ajunga niciodata la ceea ce e prevazut in ultimele patru pagini. Cor­mack se va retrage inainte sa ajungem la stadiul acesta.

Irving Moss, imbracat intr?un costum alb, statea tacut la ca­patul mesei. In planul sau existau unele parti pe care nici nu le trecuse in raport, lucruri pe care nu putea sa i le spuna decat lui Miller, intre patru ochi. Respira adanc pe gura ca sa evite suie­ratul usor pe care il scotea nasul sau deteriorat.

Miller ii facu brusc sa tresara pe toti.

— Prieteni, haideti sa cerem indrumarea celui care le inte­lege pe toate. Haideti sa ne rugam impreuna.

Ben Salkind ii arunca o privire scurta si rapida lui Peter Cobb, care ii ras­pun­se cu o usoara incruntare a sprancenelor. Pe chipul lui Melville Scanlon nu se putea citi nimic. Cyrus Miller isi aseza palmele cu fata in jos pe masa si isi inchise ochii inaltandu?si chipul spre tavan. Nu era omul care sa?si plece capul nici chiar atunci cand i se adresa Atotputernicului. De altfel, acesta era confiden­tul lui apropiat.

— Doamne, psalmodie magnatul petrolului, asculta?ne, caci ne rugam Tie. Asculta?ne pe noi, fii adevarati si credinciosi ai acestei tari glorioase, pe care te?ai milostivit sa o zidesti intru bunastarea noastra. Imbarbateaza?ne inimile. Inva­ta?ne sa avem curajul de a merge pana la capat in greaua misiune ce ne sta in fata si care suntem siguri ca are binecuvantarea Ta. Ajuta?ne sa izbavim aceasta tara, aleasa a Ta, si acest popor, ales de Tine.

Continua mai multe minute pe acelasi ton, apoi ramase alte cateva in recu­le­gere. Cand isi cobori privirea asupra celor cinci barbati din preajma sa, ochii ii straluceau, arzand de convinge­rea celui care nu are nici o indoiala.

— Domnilor, glasul Lui ne?a vorbit. El e alaturi de noi, in stradaniile noastre. Trebuie sa mergem inainte, nu inapoi, pen­tru tara si pentru Dumnezeu.

Ceilalti cinci nu aveau de ales, trebuiau sa?l aprobe. Peste o ora, Irving Moss discuta intre patru ochi cu Miller, in cabinetul acestuia. Existau doua compo­nen­te, ii explica el fara inconjur, care aveau o importanta vitala dar pe care el, Moss, nu avea cum sa le rezolve. Prima era o piesa de inalta comple­xitate din tehnologia sovietica; cea de?a doua o sursa secreta in cadrul celor mai restranse consilii de la Casa Alba. Dupa ce ii explica motivele. Miller il aproba ganditor.

— O sa am eu grija de amandoua, ii spuse el. Tu ai la dis­pozitie bugetul si banii pentru onorariul tau. Treci la punerea in aplicare a planului fara nici o intarziere.

IUNIE

Colonelul Easterhouse se prezenta la Miller in prima jumatate a lunii iunie.

Avea de lucru pana peste cap in Arabia Saudita, dar somatia lui Miller era fara drept de apel, asa ca se imbarcase in cursa de la Jiddah spre New York, via Londra, si de acolo luase prima cursa spre Houston. Fusese asteptat de o masina care il dusese la Aeroportul Particular William P. Hobby din sud?estul orasu­lui, de unde Learjetul il adusese la ranch, pe care il vedea acum pentru prima oara. Raportul sau de activitate era optimist si fu­sese foarte bine primit.

Era in masura sa anunte ca omul lui de legatura de la Poli­tia Secreta Religioasa fusese de?a dreptul entuziasmat de ideea de a schimba guvernul de la Riad si luase deja legatura cu ima­mul fundamentalistilor siiti imediat dupa ce Easterhouse ii spu­sese unde isi avea acesta ascunzatoarea. Faptul ca imamul nu fusese tradat era o dovada clara ca fanaticul din Politia Reli­gioasa merita toata increderea.

Imamul ascultase propunerea in care nu se mentionase nici un nume pentru ca n?ar fi acceptat niciodata ca un crestin ca Easterhouse sa devina instrumentul vointei lui Allah si, dupa cum i se relatase, se aratase la fel de entuziasmat.

— Treaba este, domnule Miller, ca fanaticii Hezballah n?au incercat niciodata pana acum sa puna mana pe fructul evident care este Arabia Saudita, ci au preferat sa incerce sa invinga si sa anexeze mai intai Irakul, ceea ce nu le?a izbutit. Rabdarea aceasta a lor se explica prin faptul ca s?au temut, si pe buna dreptate, ca daca ar cauta sa rastoarne Casa de Saud ar pro­voca o reactie violenta a Statelor Unite, care pana acum au avut o pozitie oscilanta. Si au avut intotdeauna credinta ca Arabia Saudita are sa le pice singura in brate cand va veni vremea. Se pare ca imamul este dispus sa accepte ca la primavara cele­brarea Jubileului de Diamant este de acum definitiv stabilita pentru luna aprilie va sosi momentul ales de Allah.

In timpul festivitatilor, la Riad vor sosi delegatii imense din partea tuturor celor 37 de triburi mai importante din tara, ca sa isi prezinte omagiul fata de casa regala. Printre acestea se nu­mara si delegatia din regiunea Hasa a muncitorilor de pe tere­nurile petrolifere, care sunt in majoritate siiti. Printre acestia vor fi introdusi pe ascuns cei doua sute de asasini alesi de imam, care vor sosi neinarmati, urmand sa li se distribuie mitra­lierele si munitiile importate in ascuns pe unul din petrolierele lui Scanlon.

In incheiere, Easterhouse era in masura sa raporteze ca un ofiter superior egiptean grupul de consilieri militari egipteni juca un rol important, la toate nivelele, in cadrul armatei saudite acceptase ca, in cazul in care tarii sale suprapopulate si lipsite de resurse financiare avea sa i se asigure accesul la petro­lul saudit, sa supravegheze distribuirea de munitii defecte solda­tilor din Garda Regala, care avea sa fie astfel pusa in imposibi­litatea de a?si apara stapanii.

— Ai lucrat bine, Colonele, il aproba Miller ganditor, apoi schimba subiectul. Dar ia spune?mi ce reactie crezi ca au sa aiba sovieticii la preluarea de catre noi a Arabiei Saudite?

— Una de perturbatie extrema, asa imi inchipui, ii raspunse colonelul.

— Suficient de mare ca sa puna capat Tratatului Nantucket, ale carui condi­tii le cunoastem de?acum in intregime? il intreba Miller.

— Inclin sa cred ca da, zise Easterhouse.

— Ce grup din Uniunea Sovietica ar avea cele mai multe motive sa se opuna tratatului si conditiilor pe care le prevede acesta, asa incat sa doreasca sa?l vada definitiv terminat?

— Statul Major General, ii raspunse colonelul fara nici o ezitare. Pozitia lor in URSS seamana foarte bine cu pozitia co­mitetului intrunit al statelor majore de la noi, la unison cu in­dustria apararii. Tratatul le va reduce