The Negotiator. Negociatorul

de pe Soseaua Woodstock. Agentii secreti amenintasera cu demisia daca nu avea sa li se permita sa umble inarmati legea britanica interzicea strainilor portul de arme pe teritoriul regatului. Se ajunsese la un compromis tipic: atunci cand plecau de acasa, erau insotiti in masina de un sergent britanic de la Serviciul Special. „Din punct de vedere tehnic, americanii actionau sub indrumarea acestuia si puteau, astfel, sa umble inarmati. Bineinteles ca nu era decat o simpla fictiune, dar cei de la Serviciul Special, localnici din Oxfordshire, erau calauze pretioase si se ajunsese in cele din urma la relatii cat se poate de prietenesti. Sergentul britanic era cel care sarise din spatele masinii si incercase sa se foloseasca de Smith 4 Westonul sau de 9 mm inainte de a fi doborat pe Cimpia Shotover.

La cateva secunde dupa receptionarea apelului lansat de agentul aflat in agonie, restul echipei de pe Soseaua Woodstock se si aruncase in alte doua masini si se indrepta in goana spre Cimpia Shotover. Traseul parcurs de alerga­tor era foarte vizibil si, de altfel, il cunosteau cu totii pana in cele mai mici ama­nunte. Cel care asigurase serviciul de noapte ramasese acasa im­preuna cu celalalt agent si daduse imediat doua telefoane: lui Creighton Burbank la Washington, trezindu?l din somn pentru ca era cu cinci ore mai devreme ca la Londra; si consilierului juridic de la ambasada Statelor Unite de la Londra, pe care il surprinse in timp ce se barbierea.

Consilierul juridic de la orice ambasada este in acelasi timp si reprezentan­tul FBL?ului, iar postul de Ia Londra este printre cele mai importante. Intre cele doua agentii de apararea ordinii si legalitatii din cele doua tari exista o colabora­re stransa si con­stanta. Patrick Seymour preluase aceasta functie, cu doi ani in urma, de la Darrell Mills, se intelegea foarte bine cu britanicii si isi faceau mese­ria cu pasiune. Acum, prima sa reactie fu de a se face alb ca varul la fata si de a da imediat un telefon secret lui Donald Edmonds, directorul FBI?ului, care dor­mea tun la rese­dinta sa din Chevy Chase.

Al doilea loc in care a fost receptionat apelul era una din masinile de patrula ale Politiei din Valea Tamisei care raspunde de vechile comitate Oxfordshire, Berk­shire si Buckinghamshire. Cu toate ca echipajul american cu insotitor brita­nic se afla per­manent in apropierea lui Simon Cormack, PVT isi luase obiceiul de a avea mereu o masina prin apropiere, cam la o mila, gata sa intre pe loc in acti­u­ne oricand ar fi fost nevoie. Masina patrulei era pe receptie in banda speciala, se afla in acel mo­ment la Headington si parcurse mila ramasa in cincizeci de se­ cunde. Unii aveau sa fie mai tarziu de parere ca sergentul si so­ferul masinii ar fi trebuit sa treaca de locul ambuscadei si sa in­cerce mai bine sa ajunga din urma furgoneta. Usor de judecat la rece; dar cu trei oameni care zaceau pe drumul din Shiotover, era normal ca acestia se oprisera mai intai sa vada daca puteau sa le acorde asistenta si/sau sa obtina informatii imediate. Era insa mult prea tarziu pentru amandoua.

Cel de?al treilea post de ascultare era la sediul Politiei din Valea Tamisei din satul Kidlington. Politista Janet Wren era tocmai pe cale sa iasa din schimbul de noapte, la ora 7.30, si casca obosita atunci cand ii rasunase in urechi glasul bolborosit, cu accent american. Fu atat de uluita, incat pentru o clipa ii trecu prin minte ca nu putea fi vorba decat de vreo gluma. Apoi incepu sa consulte o lista si sa apese pe diferite butoane ale computerului de langa ea. Pe ecran se ivira o serie de instruc­tiuni pe care femeia inspaimantata le urma punct cu punct.

Dupa o indelungata colaborare pe care politia din Valea Ta­misei o avusese cu un an in urma cu Scotland Yardul, Ministe­rul de Interne al Marii Britanii, ambasada americana si Servi­ciul Secret al Statelor Unite, operatiunea comuna de pazire a lui Simon Cormack fusese numita codificat Operatiunea Yankee Doodle. Instructiunile de rutina fusesera codificate, la fel ca si procedurile de urmat intr?o gama larga de imprejurari ca, de exemplu, in caz de implicare intr?o bataie la bar sau pe strada, intr?un accident de circulatie, intr?o demon­stratie politica, in caz de boala sau ca ar fi dorit sa isi petreaca la un moment dat vremea departe de Oxford, in vreo alta tara. Politista Wren ac­tivase codul Rapire si computerul o indruma ce sa faca.

In cateva minute, seful din schimbul de noapte era alaturi de ea, livid de ingrijorare, si incepea sa dea o serie de telefoane de urgenta. La Inspectorul Sef al Departamentului de Investigatii Criminale (DIC), care se angaja sa?l informeze personal pe cole­gul sau de la Departamentul Special (DS) al PVT. La adjunctul Sefului Politiei (Operatii), pe care apelul il gasea pe cale sa atace doua oua fierte si care, dupa ce il asculta cu atentie, emise o serie rapida de ordine si intrebari.

— Unde exact?

— Cimpia Shotover, domnule, i se raspunse de la Kidlin­gton. Delta Bravo e la fata locului. Au intors din drum o ma­sina particulara care venea de la Wheatley, alti doi alergatori si o doamna cu un ciine in partea dinspre Oxford. Americanii au murit amandoi; sergentul Dunn, de asemenea.

— Iisuse Hristoase, gifii adjunctul sefului Politiei.

Avea sa fie cea mai mare lovitura din cariera lui si, in calitate de sef al operatiilor, latura practica a activi­ta­tii politienesti, de el depin­dea daca totul avea sa iasa bine. Nu era admisa nici o greseala. Absolut inacceptabila. Incepu sa se ambaleze.

— Trimite imediat cel putin cincizeci de oameni in uni­forma. Cu casti, bastoane si galoane. Sa nu mai patrunda ni­meni. Ia?i pe toti din CPOS pe care?i avem. Si blocheaza dru­murile. Sunt doua directii, nu? Au sters?o prin partea dinspre Oxford?

— Delta Bravo zice ca nu, ii raspunse cel de la postul de politie. Nu stim cat timp a trecut intre atac si apelul americanu­lui. Dar trebuie sa fi fost destul de putin. Delta Bravo era pe sosea la Headington si zice ca n?a trecut nimeni pe langa ei ve­nind dinspre Shotover. O sa aflam mai mult dupa urmele roti­lor e foarte mult noroi pe acolo.

— Concentrati?va ca sa blocati drumurile de la nord spre sud in partea de rasarit. O sa ma ocup eu de seful politiei. Ma­sina mea e pe drum?

— Ar trebui de?acum sa fie in fata casei, ii raspunse cel din Kidlington.

Arunca o privire pe fereastra sufrageriei si vazu masina, care in mod normal venea cu patruzeci de minute mai tarziu, sosind in fata casei.

— Cine mai e pe drum? intreba el.

— DIC, DS, CPOS, si acum cei in uniforma, sosi raspunsul de la Kidlington.

— Scoateti toti detectivii de la celelalte cazuri si puneti?i si pe ei la bataie, ordona adjunctul sefului Politiei. Eu ma duc di­rect la Shotover.

— Si drumurile le blocam pe ce raza?, se intersa ofiteul de serviciu de la post.

Adjunctul sefului Politiei statu putin sa re­flecteze. Blocarea drumurilor e mai usor de zis decat de facut. Comitatele Interioare, pline de monumente istorice si populate masiv, au un intreg labirint de drumuri regionale, drumuri se­cundare si drumuri de tara care leaga orasele, satele si catunele din tinut. Daca aruncai plasa prea departe, numarul drumurilor marunte se inmultea cu sutele; daca o aruncai prea aproape, se reducea distanta pe care o aveau de strabatut rapitorii pentru a scapa de urmarire.

— Capatul comitatului Oxfordshire, se rasti ajunctul Sefului Politiei.