Incheie convorbirea apoi il chema pe seful sau cel mai mare. Seful Politiei. Activitatea antiinfractionala de zi cu zi a oricarei forte regionale de politie din Marca Britanic este condusa de Adjunctul Sefului Politiei. Seful Politiei poate sa aiba sau nu experienta in activitatea de politie; in sarcina lui sunt insa politica, morala, imaginea publica si legatura cu Londra. Adjunctul se uita la ceasul de la mana si forma numarul de telefon; era 7.31 dimineata.
Seful Politiei din Valea Tamisei locuia intr?un frumos presbiteriu transformat in locuinta din satul Bletchingdon. Se ridica de la masa din bucatarie si se indrepta, stergandu?si marmelada de la gura, spre birou ca sa raspunda la telefon. La auzul stirilor, uita cu totul de micul dejun. Multe mese de diminata aveau sa fie perturbate in aceasta a noua zi a lunii octombrie.
— Inteleg, zise el ascultand amanuntele de pana atunci. Da, continuati. Eu... o sa dau telefon la Londra.
Pe birou avea mai multe numere de telefon. Unul era cel de la postul special si direct din biroul secretarului adjunct de la Divizia F.4, Ministerul de Interne, al Marii Britanii, caruia ii sunt subordonate fortele politiei metropolitane si regionale. La ora aceea functionarul administratiei publice nu era la birou, dar apelul fu dirijat spre locuinta sa din cartierul Fulham din Londra. Birocratul lasa sa?i scape fara voie o injuratura, dadu si el doua telefoane si se indrepta imediat spre cladirea alba de la Poarta Reginei Anna, pe strada Victoria, care ii adapostea ministerul.
Unul din telefoanele secretarului adjunct era la ofiterul de serviciu de la Divizia F.4, caruia ii ordona sa?i inlature toate celelalte probleme de pe birou si sa convoace grabnic toti angajatii aflati pe la casele lor. Nu?i spuse de ce. Inca nu stia cati oameni erau la curent cu macelul din Cimpia Shotover dar, ca un bun functionar ce era, nu voia sa ridice numarul lor atata vreme cat nu era absolut necesar.
Celalalt telefon n?avea cum sa?i ocoleasca, oricat ar fi dorit. Era vorba de Subsecretarul permanent, functionarul superior care raspundea de intreg Ministerul de Interne. Din fericire, acesta locuia si el la Londra, nu in suburbii, asa ca la ora 7.51 se intalneau in cladirea ministerului. Sir Harry Marriott, Ministrul de Interne al guvernului conservator li se alatura la ora 8.04 si fu pus la curent cu evenimentele. Reactia sa imediata a fost de a telefona urgent in Downing Street nr. 10, insistand sa vorbeasca personal cu domana Thatcher.
Ii raspunse secretarul ei particular exista nenumarati „secretari' la Whitehall, sediul administratiei britanice unii sunt ministri, altii functionari superiori, unii aghiotanti personali; si cativa, foarte putini, se ocupa efectiv de activitatea practica de secretariat. Charles Powell facea parte din penultima categorie. Stia ca doamna prim?ministru lucra deja de o ora in cabinetul personal de alaturi, punand la punct maldare intregi de lucrari inainte ca majoritatea colegilor ei sa fi iesit inca din pijama. Asa ii era obiceiul. Powell mai stia ca Sir Harry era unul dintre cei mai apropiati colegi si prieteni ai domniei prim?minitru. O anunta imediat si aceasta ridica de indata receptorul.
— Doamna prim?ministru, trebuie sa te vad urgent. Acum. Trebuie sa vin acolo neintarziat.
— Atunci, vino, Harry, consimti ea.
— Peste trei minute, o anunta glasul din receptor.
Sir Harry Marriott inchise telefonul. Masina il astepta deja ca sa?l duca cei cinci sute de metri. Era 8.11.
Rapitorii erau patru la numar. Cel cu mitraliera, care statea acum in fata, isi arunca Skorpionul intre picioare si isi scoase masca de ski din lana de pe fata. Sub ea purta peruca si mustata falsa. Isi puse si o perene de ochelari cu rama groasa, fara lentile. Langa el se afla soferul, seful bandei, si el cu peruca si barba falsa. Deghizarile erau pentru scurta vreme pentru ca, pe o distanta de cateva mile, trebuiau sa aiba o infatisare cat mai naturala.
In spate, ceilalti doi se munceau sa?l linisteasca pe Simon Cormack, care opunea o rezistenta inversunata. Unul dintre ei era o namila care pur si simplu il sufoca pe tanarul american intr?o imbratisare stransa, in timp ce celalalt, slab si vanjos, ii aplica un tampon cu eter. Furgoneta iesi hurducanindu?se de pe drumul de tara dinspre rezervor si se inscrise pe drumul asfaltat care ducea spre Wheatley. Zgomotele din spate incetara in vreme ce fiul Presedintelui isi pierdea cunostinta.
Masina cobori dealul trecand printre cele cateva case ale catunului Littleworth si o porni spre Wheatley. Trecura de un camion care livra traditionalul lapte proaspat si, dupa inca o suta de metri, soferul il zari cu coada ochiului pe un baiat care ducea ziarele holbandu?se dupa masina lor. La iesirea din Wheatley, o apucara pe soseaua principala A.40 spre Oxford, mersera vreo cinci sute de metri pe ea, apoi o cotira pe drumul secundar B. 4027 care trecea prin satele Forest Hill si Stanton St. John.
Furgoneta strabatu cele doua sate cu viteza normala, traversa incrucisarea de drumuri de langa New Inn Farm si se indrepta spre Islip. Dar la o mila de New Inn, chiar langa Fox Covert, se opri in fata unei porti de pe partea stanga a drumului. Omul de langa sofer sari din masina, descuie cu cheia lacatul de la poarta inlocuisera lacatul de la ferma cu zece ore in urma si furgoneta patrunse in curte. Dupa nici zece metri se opri langa sopronul din lemn pe jumatate daramat din spatele pomilor, pe care rapitorii il cercetasera cu doua saptamani inainte. Era ora 7.16 dimineata.
Incepea sa se lumineze bine de ziua si cei patru barbati trebuiau sa actioneze in cea mai mare graba. Cel cu mitraliera deschise larg usile sopronului si scoase limuzina Volvo, parcata acolo doar de la miezul noptii. Furgoneta verde intra in sopron si soferul cobori si el luand cu sine Skorpionul si cele doua masti de lana. Se uita bine inauntru ca sa nu fi ramas vreo urma, apoi tranti usa. Ceilalti doi se dadura si ei jos din spate, scoasera trupul inert al lui Simon Cormack si il asezara in portbagajul spatios al masinii Volvo, prevazut cu suficiente orificii de aerisire. Apoi isi scoasera cu totii treningurila negre si largi, ramanand in costume, camasi si cravate obisnuite de lucru, dar isi pastrara perucile, mustatile si ochelarii. Pachetul cu haine fu pus in portbagaj alaturi de Simon, iar Skorpionul sub scaunul din spate al limuzinei, ascuns sub o patura.
Soferul furgonetei, seful bandei, se aseza la volanul masinii Volvo si ramase in asteptare. Barbatul cel slab care statuse in spatele furgonetei aseza in ea o incarcatura de explozibil iar uriasul inchise usile sopronului. Se urcara apoi amandoi in Volvo si aceasta se indrepta spre poarta care dadea in drum. Dupa iesirea masinii, omul cu mitraliera inchise poarta, scoase lacatul si il inlocui cu lantul ruginit al proprietarului. Acesta fusese taiat dar atarna destul de natural. Masina Volvo lasase urme in noroi dar n?aveau ce sa le faca. Erau anvelope obisnuite si aveau sa fie oricum schimbate foarte curand. Omul cu mitraliera se urca la locul lui de langa sofer si masina o porni spre nord. Era ora 7.22, Adjunctul Sefului Politiei tocmai exclama „Iisuse Hristoase!'.
Rapitorii se indreptara spre nord?vest, trecand prin satul Islip, si intrara pe drumul perpendicular A.421, facand o cotitura de 90 de grade spre Bicester. Strabatura cu viteza constanta acest placut targusor din partea de nord?est a comitatului Oxfordshire si isi continuara drumul pe A.421, indreptandu?se spre targul de provincie Buckingham. La iesirea din Bicester, inapoia lor isi facu aparitia un mare Range Rover al politiei. Unul dintre cei doi din spate le atrase celorlalti atentia asupra lui si se apleca inspre Skorpion. Soferul se rasti la el sa stea linistit si isi continuara drumul cu viteza legala. La o suta de metri era un panou pe care scria BINE ATI VENIT IN BUCKINGHAMSHIRE. Linia de demarcare a celor doua comitate. Range Roverul incetini in dreptul pancartei, se aseza de?a curmezisul drumului si incepu sa descarce barierele de otel. Volvo isi vazu de drum si se pierdu curand in zare. Era ora 8.05. La Londra, Sir Harry Marriott ridica receptorul ca sa telefoneze in Downing Street.
