Era limpede ca rapirea reprezenta o problema de competenta politiei, subordonata Ministerului de Interne. Dar, in cazul de fata, mai avea nenumarate alte ramificatii.. Pe langa ministrul de interne, mai exista si un ministru de stat de la Ministerul de Externe, care avea sa incerce sa pastreze legatura cu Departamentul de Stat si, deci, cu Casa Alba. Mai mult, daca Simon Cormack fusese dus in Europa, prezenta acestuia era vitala din punct de vedere politic. In subordinea Ministerului Afacerilor Externe se afla Serviciul de Spionaj Secret, MI?6 „Firma' Z, a carui prezenta era absolut necesara in cazul in care erau implicate grupari teroriste straine. Reprezentantul acestuia venise de la Century House de pe celalalt mal al fluviului si urma sa?i dea raportul Comandantului ramas la sediu.
Tot in subordinea Ministerului Afacerilor Interne, dar separat de politie, era Serviciul de Securitate, MI?5, departamentul care se ocupa de contraspionaj si care avea un interes deosebit in terorismul din interiorul Marii Britanii. Reprezentantul acestuia venise din strada Curzon din cartierul Mayfair, unde erau deja cercetate intens toate dosarele posibililor candidati si se si luase legatura cu o serie de agenti „adormiti' pentru a gasi raspunsul la o intrebare deosebit de arzatoare: de ce?
Mai era si un functionar superior de la Ministerul Apararii, in subordinea caruia se afla regimentul din serviciul de aviatie cu misiuni speciale (SAS) de la Hereford. In cazul in care Simon Cormack si rapitorii acestuia aveau sa fie depistati rapid si se punea problema unui asediu, SAS ar fi putut fi necesari pentru recuperarea ostaticului, una dintre specialitatile lor secrete. Nu mai trebuia sa fie anuntat nimeni ca deja plutonul in pozitie de alarma de o jumatate de ora in cazul acesta, conform rotatiei, Plutonul Sapte, parasutistii din Escadronul B trecuse discret la Alarma Chihlimbar, de zece minute, iar echipajul de rezerva de la o pozitie de alarma de doua ore la saizeci de minute.
Participa si un reprezentant al Ministerului Transporturilor, care controleaza porturile si aeroporturile din Marea Britanie, in stransa colaborare cu Paza de Coasta si cu Serviciul Vamilor, acesta avea sa organizeze o supraveghere totala a porturilor pentru ca un prim imperativ era acela de a?l retine pe Simon Cormack in tara daca cumva rapitorii ar fi avut altfel de idei. Ministerul Transporturilor luase deja legatura cu Departamentul Comertului si Industriilor, care facuse cunoscut ca era imposibil sa controleze toate containerele sigilate din depozite, care urmau sa iasa din tara. Cu toate acestea, toate avioanele particulare, iahturile, navele de croaziera, pescadoarele, trailerele sau barcile cu motor care aveau la bord vreo lada mai mare sau un om intins pe o targa sau pur si simplu drogat sau inconstient, urmau sa fie vizitate de un vames sau un agent al Pazei de Coasta care urma sa arunce o privire mai atenta asupra lor.
Dar persoana cea mai importanta, cu rol cheie, statea in dreapta lui Sir Harry: Nigel Cramer.
Spre deosebire de sectiile si departamentele politiei regionale, fortele politienesti din Londra Politia Metropolitana, cunoscuta sub numele de „Met.' sunt conduse nu de un sef, ci de un comisar, si reprezinta cea mai mare forta din tara. Comisarul, in cazul de fata Sir Peter Imbert, este asistat de patru comisari adjuncti care raspund de cele patru departamente. Departamentui al doilea este cel de Specialisti in Operatii sau S.O.
Departamentul S.O. are treisprezece sectii, de la Unu la Patrusprezece, minus Cinci care, nu se stie din ce motive, nu exista. Printre aceste treisprezece exista Brigada Operatii Secrete. Brigada Crime Serioase, Brigada Zburatori, Brigada Fraude si Brigada Crime Regionale, precum si Divizia Speciala (contraspionaj), Divizia Spionaj Criminal (S.O.11) si Divizia Antiterorista (S.O.I3).
Cel pe care Sir Peter Imbert il desemnase ca reprezentant al MET?ului la Comitetul COBRA era Loctiitorul Comisarului Adjunct, Departamentul S.O., Niger Cramer. Cramer avea sa dea raportul in doua directii: pe scara ierarhica, comisarului adjunct si chiar comisarului; colateral, comitetului COBRA. Spre el urma sa se indrepte fluxul de informatii de la ofiterul pentru investigatii oficiale, O.I., care, la randul sau, putea sa foloseasca toate diviziile si brigazile din departament dupa cum considera de cuviinta.
Met.?ul poate sa se suprapuna politiei regionale doar printr?o decizie politica, dar primul?ministru luase deja aceasta hotarare, justificata de banuiala ca Simon Cormack putea foarte bine sa se fi aflat de?acum in afara zonei Vaii Tamisei; iar Sir Harry Marriott i?o si adusese la cunostinta sefului politiei. Oamenii lui Cramer se aflau deja in imprejurimile Oxfordului.
Mai erau si doi ne?britanici invitati sa faca parte din COBRA. Unul dintre ei era Patrick Seymour, omul FBI?ului de la ambasada americana; celalalt era Lou Collins, ofiterul de legatura al CIA, cu baza la Londra. Includerea lor reprezenta mai mult decat un gest de curtoazie; se aflau acolo pentru a?si tine la curent propriile organizatii despre amploarea eforturilor celor de la Londra pentru rezolvarea acestei crime abominabile si ca sa contribuie, la o adica, prin dovezile pretioase pe care le?ar fi putut eventual descoperi oamenii lor de acasa.
Sir Harry deschise sedinta cu un scurt raport asupra faptelo cunoscute pana atunci. Rapirea avusese loc in urma cu trei ore. In acest moment considera ca se puteau face doua presupuneri: una ca Simon Cormack era departe de Cimpia Shotover si sechestrat intr?o ascunzatoare secreta; a doua ca fapta fusese comisa de cine stie ce teroristi care nu luasera inca legatura cu autoritatile.
Cel de la Spionajul Secret ii informa ca oamenii sai incercau sa ia contact cu o sumedenie de agenti infiltrati in gruparile teroriste europene cunoscute pentru a incerca sa o identifice pe aceea care se afla in spatele acestei actiuni. Dar toata treaba avea sa mai dureze cateva zile.
— Agentii infiltrati de noi duc o existenta foarte periculoasa, adauga el. N?avem cum sa le dam telefon si sa le cerem direct informatiile de care avem nevoie. Trebuie sa organizam o serie de contacte secrete pe parcursul saptamanii viitoare ca sa vedem daca putem da de vreun fir.
Cel de la Serviciul de Securitate adauga ca departamentul sau facea la randul lui acelasi lucru cu gruparile cunoscute din interiorul tarii, posibil sa fie implicate sau sa aiba cunostinta de actiunea respectiva. Dar se indoia ca raufacatorii erau localnici. Pe langa I.R.A. si INLA ambele irlandeze Insulele Britanice isi aveau si ele contingentul lor de excentrici, dar nivelul de profesionalism brutal vadit in Cimpia Shotover parea sa?i excluda pe obisnuitii nemultumiti cu manifestari zgomotoase. Cu toate acestea, aveau sa fie activati si agentii infiltrati ai departamentului sau.
Nigel Cramer ii informa ca primele indicii aveau cel mai probabil sa apara in urma anchetei judiciare sau a descoperirii unui martor intamplator, inca necunoscut.
— Stim ce masina au folosit, spuse el. O furgoneta Ford Tranzit de culoare verde, departe de a fi noua, pe lateral cu inscriptia familiara in Oxfordshire a firmei de fructe Barlow. A fost vazuta trecand spre est prin Wheatley, indepartandu?se de locul crimei, cam la cinci minute dupa atac. Si nu era o masina de la Barlow avem confirmarea acestui lucru. Martorul nu a retinut numarul furgonetei. Evident ca se intreprind acum cercetari intense pentru a descoperi martori care sa fi vazut masina si directia in care s?a indreptat sau pe oamenii din cabina. Dupa cat se pare, erau doi niste simple siluete nedeslusite in spatele parbrizului dar laptarul crede ca unul avea barba.
Cat despre probe, avem cricul masinii, urmele clare ale rotilor cei din Valea Tamisei au stabilit exact locul unde a stationat si o intreaga colectie de cartuse uzate care par sa provina de la o carabina automata. Au fost trimise in totalitate la expertii militari de la Fort Halstead. Plus gloantele care urmeaza sa fie extrase din cadavrele celor doi agenti ai Serviciului Secret si cel al sergentului Dunn de la Divizia Speciala din Oxford. Fort Halstead o sa ne spuna exact, dar la prima vedere par sa fie munitii ale Pactului de la Varsovia. Aproape toate gruparile
