The Negotiator. Negociatorul

teroriste europene folosesc armament din blocul rasa­ritean, in afara de Armata Republicana Irlandeza.

Specialistii din laboratorul de Ia Oxford sunt foarte buni, dar am sa aduc fiecare proba si la laboratoarele noastre din Fulham. Valea Tamisei va continua sa caute martori.

Asadar, domnilor, avem patru directii de cercetare. Furgo­neta cu care au fugit, martorii de la sau din apropierea locului in care s?a comis fapta, probele lasate in urma si tot in sar­cina celor din Valea Tamisei descoperirea posibililor suspecti care au tinut sub observatie casa de pe soseaua Woodstock. Dupa cate se pare si arunca o privire inspre americani Simon Cormack si?a facut antrenamentele pe acelasi traseu si la aceeasi ora, timp de mai multe zile la rand.

In acest moment fu intrerupt de soneria telefonului. Era pentru Cramer, care raspunse scurt, puse cateva intrebari, as­culta cateva minute apoi se intoarse la masa.

— L?am numit pe Comandantul Peter Williams, sef la S.O. 13. divizia antiterorista, ca sef al anchetei oficiale. El era la tele­fon. Cred ca am descoperit furgoneta.

Proprietarul fermei Whitehill de langa Fox Covert de pe dru­mul spre Islip chemase pompierii la ora 8.10, imediat dupa ce vazuse fumul si flacarile care se inaltau din sopronul darapanat de lemn din curte. Acesta era aproape de drum, dar la cinci sute de metri de casa, si proprietarul nu prea avea obiceiul sa intre des prin el. Brigada de pompieri din Oxford raspunsese cu promptitudine, dar sopronul nu mai putuse fi salvat. Fermierul se uitase neputincios cum flacarile il mistuiau pana in temelii, facand sa i se prabuseasca mai intai acoperisul si apoi si peretii.

In timp ce stropeau cu apa resturile care mai mocneau inca sub lemnul ars, pompierii observara ramasitele unei furgonete. Era ora 8.41. Fermierul nega violent ca ar fi avut vreun vehicul in sopron. Temandu?se sa nu fi fost cumva oameni in ea ti­gani zlatari sau cortari pompierii scoasera furgoneta de sub ruine dar constatara, atunci cand izbutira sa se apropie, ca nu exista nici urma de cadavre in ea. Erau insa, fara putinta de tagada, ramasitele unui Ford Tranzit.

Intors la sediul pompierilor, un tanar ofiter istet, care auzise la radio ca politia din Valea Tamisei era in cautarea unui Tran­zit banuit ca ar fi participat chiar in dimineata aceea la o „ac­tiune armata ilegala', daduse telefon la Kidlington.

— Ma tem ca e facut praf, spuse Cramer. Probabil ca anve­lopele au ars complet si ca amprentele au disparut cu desavarsire. Cu toate acestea, blocul motor si numerele de pe sasiu este imposibil sa fi fost afectate. Oamenii mei de la Sectia Vehicule au si pornit intr?acolo. Daca a mai ramas vreo urma vreau sa spun oricat de mica n?o sa ne scape.

Sectia Vehicule de la Scotland Yard face parte din Brigada Crime Grave din cadrul departamentului S.O.

COBRA isi continua sedinta, dar o parte din superiori se re­trasera ca sa se ocupe de alte treburi, lasand in loc niste subal­terni care aveau sarcina sa?i anunte de indata ce avea sa se des­copere ceva nou. Conducerea lucrarilor a fost preluata de un ministru inferior de la Ministerul Afacerilor Interne.

Intr?o lume perfecta, cum de fapt nu exista niciodata, Nigel Cramer ar fi preferat sa tina presa deoparte, cel putin pentru o vreme. Pe la ora 11.00 dimineata, Clive Empson de la Oxford Mail se prezenta la Kidlington pentru a afla amanunte in lega­tura cu impuscaturile si macelul din Cimpia Shotover dinainte de rasaritul soarelui. Ramase surprins de trei lucruri. Primul ca fusese condus imediat la un detectiv inspector sef care voia sa afle de unde detinea aceasta informatie. Empson refuza sa?i raspunda. Al doilea ca ofiterii inferiori de la sediul politiei din Valea Tamisei pareau cuprinsi de o panica autentica. Si al treilea ca nii i se oferise nici un amanunt. In cazul unei crime duble sotia zetarului nu vazuse decat doua dintre cele trei cadavre politia ar fi trebuit in mod normal sa ceara co­operarea presei si sa faca o declaratie, daca nu chiar o confe­rinta de presa.

Intorcandu?se la Oxford, Empson rumega asupra acestor lu­cruri. Un decedat din „cauze naturale' este transportat la morga orasului. Dar un deces prin impuscare necesita aparatura mai sofisticata de la Infirmeria Radcliffe. Cu totul intamplator intretinea o placuta legatura personala cu una din asistentele de la Radcliffe; nu lucra chiar la sectia „cadavre' dar putea sa aiba un cunoscut acolo.

Pe la ora pranzului aflase ca la Radcliffe era mare tevatura. La morga erau depuse trei cadavre: doua, dupa aspect, ale unor americani, celalalt al unui politist britanic. De la Londra sosise un medic legist si chiar si un reprezentant al ambasadei ameri­cane; dar de ce nu suflau o vorba cei de la Kidlington? Se gandi imediat la Simon Cormack, despre care stia toata lumea ca era student Ia Oxford de acum noua luni, si se indrepta spre Colegiul Balliol unde se intalni cu o sim­pa­­tica studenta galeza pe nume Jenny.

Aceasta ii confirma ca Simon lipsise de la lucrarile practice din ziua respec­tiva, dar nu i se parea nimic neobisnuit. Probabil ca?si scosese sufletul cu curse­le alea de cros ale lui.

— Curse de cros?

— Da, e marea noastra speranta ca sa?i batem, pe cei de la Cambridge in decembrie. Face in fiecare zi antrenamente istovi­toare. Mai ales in Campia Shotover.

Clive Empson era naucit de parca primise o lovitura in plex. Se obisnuise cu ideea ca avea sa se ocupe tot restul vietii de re­portajele fara insemnatate pentru Oxford Mail, dar acum avea in fata luminile pline de stralucire ale strazii Fleet din Londra. Si isi inchipui totul aproape exact, doar ca presupuse ca Simon Cormack fusese impuscat si el. Inainte de a se termina dupa?amiaza transmitea deja un reportaj la unul dintre cele mai im­portante ziare din Londra, ceea ce obliga guvernul sa faca o de­claratie.

In intimitate, cei de la Washington nu se sfiesc sa recu­noasca fata de prietenii lor britanici ca ar fi gata oricand sa?si dea mana dreapta numai sa aiba si ei un sistem guvernamental ca al lor.

Sistemul britanic este foarte simplu. Regina este seful statu­lui si isi pastrea­za aceasta functie in orice imprejurare. Seful guvernului este primul?ministru, intotdeauna liderul partidului castigator in alegerile generale. Acest sistem are doua avantaje. Se­ful administratiei nationale nu poate sa?si permita sa fie la cu­tite cu majoritatea reprezentantilor partidului politic advers din Parlament (care faciliteaza legislatia necesara, dar nu si intot­deauna foarte populara), iar primul?ministru ales dupa victoria in alegeri este intotdeauna un om politic foarte priceput, cu mare experienta la nivel national, si cel mai adesea fost ministru in cabinetul administratiilor precedente. Experienta, indemanarea, cunoasterea felului in care se desfasoara lucrurile si stiinta de a le face sa se desfasoare asa cum trebuie exista intotdea­una...

La Londra mai exista si un al treilea avantaj. In spatele oa­menilor politici exista intotdeauna o armata intreaga de functio­nari care, mai mult ca sigur, si?au desfasurat activitatea si in ad­ministratia anterioara, cea dinaintea ei si poate si in cea prece­denta. Avand intre ei o experienta comuna de mai multe sute de ani, cei vreo doisprezece oameni de la nivelul cel mai inalt, niste veritabili „mandarini', ofera un sprijin vital noilor castigatori. Ei sunt aceia care stiu intotdeauna tot ce s?a intamplat cu alta ocazie si de ce s?a intamplat asa; ei detin toate documentele; ei cunosc unde se afla toate primejdiile.

La Washington, cand pleaca din functie, Presedintele ia aproape totul cu el experienta, consilierii si