The Negotiator. Negociatorul

— Domnule Quinn, vreti sa incercati sa negociati eliberarea baiatului?

— Presupunand ca cei care l?au rapit au sa ne contacteze, da. Cu anumite conditii.

— Bineinteles. Sa le auzim.

— Eu nu lucrez pentru guvernul SUA. Vom colabora in toate actiunile, dar eu lucrez pentru parinti. Numai pentru ei.

— De acord.

— Am sa actionez de la Londra, nu de aici. E prea departe. Fara amanunte in presa, fara publicitate, fara tambalau. O sa am apartamentul meu si telefoanele necesare. Si o sa am intaietate in procesul de negociere si asta trebuie convenit cu Lon­dra. N?am chef de nici o disputa cu Scotland Yardul.

Odell ii arunca o privire Secretarului de stat.

— Cred ca o sa reusim sa convingem guvernul britanic sa?si dea acordul, spuse Donaldson. Ei au sa aiba intaietate la cerce­tarile judiciare, care vor continua in paralel cu negocierile di­recte. Altceva?

— Voi actiona cum consider eu de cuviinta si voi lua perso­nal hotarari asupra modului de a trata cu respectivii. S?ar putea sa fie necesar sa dam niste bani in schimb. Trebuie sa?mi fie pusi la dispozitie. Sarcina mea este sa aduc inapoi baiatul. Asta?i tot. Dupa ce au sa?l elibereze, sunteti liberi sa?i urmariti pana la capatul pamantului.

— Oho, asta o sa si facem, zise Kelly cu o voce ameninta­toare.

— In privinta banilor nu?i nici o problema, spuse Hubert Reed. Intelegeti ca nu exista nici o limita financiara pentru ceea ce va trebui sa platim.

Quinn ramase tacut, desi isi dadea seama ca a le spune asa ceva rapitorilor era cea mai proasta dintre metode.

— Nu vreau nici o imbulzeala, nici o urmarire, nici un fel de initiative particulare. Si, inainte de a pleca, vreau sa ma intalnesc cu Presedintele Cdrmack. Intre patru ochi.

— Dar e vorba de Presedintele Statelor Unite, exclama Lee Alexander de la CIA.

— Care este parintele ostaticului, ii raspunse Quinn. Tre­buie sa aflu niste amanunte despre Simon Cormack pe care nu­mai el poate sa mi le dea.

— Este foarte deznadajduit, spuse Odell. Nu se poate sa?l lasi in pace?

— Dupa experienta mea, parintii simt intotdeauna nevoia de a vorbi cu cineva, fie el si un strain. Aveti incredere in mine.

Chiar in momentul in care pronunta aceste cuvinte, Quinn isi dadu seama ca nu era nici o speranta pentru asa ceva.

Odell ofta.

— Am sa vad ce pot sa fac. Jim, vrei sa lamuresti tu totul cu Londra? Anunta?i de sosirea lui Quinn. Spune?le ce doreste dumnealui. Si trebuie sa ii faca cineva rost de niste haine. Dom­nule Quinn, vreti sa folositi toaleta de la capatul holului ca sa va inviorati? Eu o sa vorbesc cu Presedintele. Cum se poate ajunge cel mai rapid la Londra?

— Cu Concordul care pleaca de la Dulles peste trei ore, ii raspunse Weintraub fara ezitare.

— Retineti un loc in el, spuse Odell si se ridica in picioare.

Ceilalti ii urmara exemplul.

La ora 10.00 dimineata, Nigel Cramer prezenta ultimele noutati comitetului COBRA de la Whitehall. Centrul de inma­triculare a vehiculelor si a soferilor din Swansea facuse o desco­perire. Un individ care purta acelasi nume ca si fostul proprie­tar al Tranzitului cumparase si inscrisese in circulatie o alta furgoneta, o Sherpa, cu o luna in urma. De data aceasta exista o adresa, in Leicester. Comandantul Williams, seful O.S. 13 si an­chetatorul oficial, era deja pe drum cu un elicopter al politiei. Daca individul nu mai avea Tranzitul insemna ca il vanduse alt­cuiva. Nu se inregistrase nici o reclamatie ca ar fi fost furat.

Dupa conferinta, Sir Harry Marriott il lua deoparte pe Cra­mer.

— Washingtonul vrea sa conduca negocierile, daca au sa aiba loc, ii spuse el. Isi trimit un om aici in acest scop.

— Domnule ministru de interne, trebuie sa insist ca Met?ul sa aiba intaietate in toate domeniile, ii spuse Cramer. Vreau sa utilizez doi oameni de la divizia informatiilor in criminalistica ca negociatori. Aici nu?i teritoriu american.

— Regret, ii raspunse Sir Harry. Trebuie sa te contrazic in chestia asta. Am stabilit deja cu Downing Street. Daca asa vor ei, opinia este ca trebuie sa?i lasam sa faca cum vor.

Cramer era jignit, dar apucase deja sa?si exprime protestul. Pierderea initiativei in cadrul negocierilor il determina pur si simplu sa fie si mai hotarat sa rezolve rapirea, descoperindu?i pe cei care o comisesera pe baza activitatii detectivilor politiei.

— Imi permiteti sa va intreb cine?i omul lor, domnule mi­nistru de interne?

— Dupa cat se pare, e un individ cu numele de Quinn.

— Quinn?

— Da. Ai auzit de el?

— Sigur ca da, domnule ministru de interne. A lucrat la o firma de la Lloyd's. Credeam ca s?a retras.

— Pai, Washingtonul zice ca a revenit. E bun?

— Extrem de bun. Are o reputatie excelenta in cinci tari, inclusiv in Irlanda. Cu ocazia respectiva l?am si cunoscut. Vic­tima era un cetatean britanic, un om de afaceri pe care au pus mana niste ticalosi de la Armata