The Negotiator. Negociatorul

gramada de locuri in care sa te poti ascunde. Ati uitat cat l?a tinut Armata de eli­berare simbi­oneza pe Patty Hurst, cu tot FBI?ul de pe urmele sale? Luni de zile.

— Haideti sa fim realisti, domnilor, rosti Odell taraganat, problema e ca n?avem cum sa facem mai mult.

Asta si era problema; ca nu exista nimeni care sa poata face ceva.

***

Baiatul despre care tocmai vorbeau isi petrecea a doua noapte in captivitate. Chiar daca n?avea de unde sa stie, pe culoarul din fata celulei cineva statea de paza toata noaptea. O fi avut ea pivnita zidurile din ciment turnat, dar rapitorii erau hotariti sa?i puna un calus ca sa?l linisteasca in cazul in care s?ar fi hotarat sa strige si sa urle. Simon insa se feri sa faca aceasta greseala. Se hotarase sa?si innabuse temerile si sa se poarte cu cea mai mare demnitate. Facu doua duzini de exercitii de gimnastica, urmarit de un ochi sceptic prin vizor. Si­mon nu avea ceas plecase la antrenament fara el si ince­puse sa piarda notiunea timpului. Lumina ardea in permanenta dar cand i se paru ca venise miezul noptii nu gresea decat cu doua ore se ghemui in pat, isi trase patura peste cap ca sa se fereasca de lumina si se adanci in somn. In timp ce el adormea, la ambasada tarii sale din Grosvenor Square, la o departare de patruzeci de mile, se primeau ultimele zece?douasprezece tele­foane false.

Lui Kevin Brown si echipei lui de opt duri nu le ardea de somn. Supersonicul ii adusese in alt fus orar, iar orologiile lor biologice erau ramase inca pe ora Washingtonului, cu cinci ore mai devreme decat la Londra.

Brown insistase ca Seymour si Collins sa?i arate centrala te­lefonica de la subsol si postul de ascultare din ambasada, aflat intr?un birou de la marginea complexului, in care tehnicienii americani britanicilor nu li se permisese accesul instala­sera niste difuzoare in perete, care sa redea sunetele inregistra­te de nenumaratele microfoane din apartamentul din Kensington.

— Avem doua microfoane in salon, il informa Collins pe Brown fara nici o tragere de inima.

Nu vedea de ce sa?i explice tehnicile Companiei unuia de la Birou, dar daca asa erau ordi­nele! Si, de fapt, apartamentul din Kensington era, in orice caz, „consumat' din punct de vedere operativ.

— Daca vreun ofiter superior de la Langley isi stabileste baza acolo, bineinte­les ca microfoanele sunt dezactivate. Dar daca avem de chestionat vreun sovietic, microfoanele care nu se vad sunt mai putin inhibante decat un magnetofon in functiune. Salonul este zona principala de chestionare. Dar mai exista doua si in dormitorul principal Quinn doarme in el, dar nu in clipa de fata, dupa cum o sa auziti si altele in cele doua dormitoare mici si in bucatarie. Din respect pentru domnisoara Somerville si pentru McCrea, omul nostru, le?am scos din functiune pe cele din ca­merele lor. Dar daca Quinn intra in oricare din ele pentru o discutie confidentiala, putem sa le reactivam oricand, rasucind butoanele de aici si de aici.

Collins le arata doua butoane de la pupitrul de comanda.

— In orice caz, si daca vorbeste cu unul din ei in afara ra­zei de actiune a microfoanelor, e de presupus ca au sa vina sa ne dea raportul, nu? intreba Brown.

Collins si Seymour incuviintara.

— Apoi, mai avem si cele trei telefoane, continua Collins. Unul este noul post pentru comunicarile urgente. Quinn are sa?l foloseasca doar atunci cand o sa fie convins ca vorbeste cu rapi­torii autentici, nu in alte scopuri. Toate conversatiile de la tele­fonul acesta au sa fie interceptate de englezi la centrala din Kensington si transmise prin difuzorul de aici. Al doilea telefon este o derivatie directa din camera lui, pe care o foloseste acum cu unul dintre aceia pe care ii credem im­pos­tori, dar poate ca nu e. Si firul asta trece prin centrala Kensington. Al treilea este un telefon obisnuit, interceptat si el, dar probabil ca va fi folo­sit numai daca Quinn o sa vrea sa dea el un telefon.

— Vrei sa spui ca englezii asculta si ei toate astea? il intreba Brown cu un ton acru

— Numai telefoanele, ii raspunse Seymour. Trebuie sa ne asiguram de colabo­rarea lor in ceea ce priveste telefoanele in fond centralele le apartin. In plus, pot sa contribuie in directia tiparului vocii, a defectelor de vorbire, a accentelor regionale. Si, bineinteles, urmarirea trebuie sa fie efectuata de ei, direct de la centrala Kensington. N?avem nici un fir care sa nu fie inter­ceptat intre aparta­ment si subsolul nostru.

Collins tusi.

— Ba avem, zise el, dar functioneaza numai pentru micro­foanele din incaperi. Avem de fapt doua apartamente in cladi­rea respectiva. Tot ce e prins de microfoanele din camere se transmite prin niste legaturi interioare in cel de?al doilea aparta­ment, mai mic, pe care il avem la subsol. Chiar si in clipa de fata am un om acolo. La subsol, cuvintele sunt distorsionate si transmise prin ultrascurte la ambasada, unde sunt receptionate, decodate si trimise aicea jos.

— Le transmiteti prin radio pe o distanta de numai o mila? intreba Brown.

— Domnule, Agentia mea se intelege foarte bine cu englezii. Dar nici un serviciu secret din lume nu isi transmite informatiile direct prin intermediul legaturilor terestre de sub un oras pe care nu il controleaza.

— Deci, britanicii pot sa asculte conversatiile telefonice, dar nu si ce se discuta in camera, se veseli Brown.

Se insela insa amarnic. De cum aflase de apartamentul din Kensington, de refuzul de a?i accepta pe cei doi inspectori sefi metropolitani in apartament si de inlaturarea microfoanelor proprii, MI?5 isi facuse socoteala ca trebuia sa mai existe inca un apartament american in cladire, care sa transmita cele aflate din interogarea sovieticilor pana la centrul de control al CIA, aflat pe undeva prin alta parte. In nici o ora toate documentele cladirii erau studiate si micul apartament de la subsol localizat. La miezul noptii, echipa de instalatori descoperise deja firele de legatura care treceau prin sistemul central de incalzire si isi in­stalase postul de interceptie intr?un apartament de la parter al carui locatar fusese invitat politicos sa isi ia un scurt concediu pentru a fi de folos Majestatii Sale. In zorii zilei nu exista ni­meni care sa nu fie ascultat.

Omul lui Collins de la ELINT spionajul electronic Z, care se afla la pupitru, isi ridica de pe urechi castile.

— Quinn tocmai a terminat convorbirea, anunta el. Acuma stau de vorba intre ei. Vreti sa?i ascultati, domnule?

— Bineinteles, ii raspunse Brown.

Tehnicianul transfera conversatia ce se desfasura in salonul din Kensington de la ascultarea la casca la cea prin difuzoarele de pe pereti. Se auzi imediat glasul lui Quinn.

— ...ar fi grozav. Multumesc, Sam. Cu lapte si cu zahar.