The Negotiator. Negociatorul

Domnul Al?Haroun era directorul din Jiddah, seful saudit al lui Laing.

— Nu i?am spus ca vin, domnule. Pur si simplu mi?am luat o zi libera. Cred ca avem o problema la noi si am vrut sa v?o aduc personal la cunostinta.

— Andy, Andy, pe mine ma cheama Steve, bine? Ma bucur ca ai venit. Si care?i problema?

Laing nu adusese cu el formularele; daca cineva de la Jiddah era implicat in escrocherie sa le fi luat cu el insemna sa dea totul in vileag. Dar isi facuse notite copioase. Ii lua o ora ca sa?i explice lui Pyle ce descoperise.

— Nu poate fi vorba de nici o coincidenta, Steve, argu­menta el. Cifrele astea n?au alta explicatie decat o frauda ban­cara de proportii.

Amabilitatea lui Steve Pyle disparuse in timp ce Laing ii ex­plica situatia grea in care se afla.

— Andy, esti un tanar foarte atent. Foarte inteligent. Si devotat. Apreciez acest lucru. Apreciez faptul ca ai venit la mine cu aceasta... problema. Il insoti pe Laing pana la usa. Acum te rog sa lasi totul in seama mea. O sa ma ocup perso­nal. Crede?ma, o sa ajungi foarte departe.

Andy Laing pleca din cladirea bancii si se intoarse la Jid­dah, imbujorat de sa­tisfactie. Facuse ceea ce era bine. Directo­rul general avea sa puna capat acestei pungasii.

Dupa plecarea lui. Steve Pyle dadu un singur telefon.

***

Cel de?al patrulea apel al lui Zack, si cel de?al doilea pe firul special, sosi la ora noua fara un sfert dimi­neata. Fu localizat la Royston, la hotarul de nord al comitatu­lui Hertfordshire, acolo unde acesta se invecineaza cu Cambridge. Ofiterul de politie care sosea acolo dupa doua minute era cu nouazeci de secunde in intarziere. Si nu era nici urma de amprente.

— Quinn, hai sa fim scurti. Vreau cinci milioane de dolari, si repede. Bancno­te mici, folosite.

— Doamne, Zack, asta?i al dracului de mult. Stii cat cantareste asta?

O pauza. Zack era naucit de referinta neasteptata la greuta­tea banilor.

— Asta?i, Quinn. Nu ma contrazice. Orice smecherie si noi putem oricand sa?ti trimitem vreo doua degete ca sa revii pe ca­lea cea buna.

In Kensington, McCrea se ineca si fugi la baie. In trecere, dadu peste o masu­ta de cafea.

— Cine?i cu tine? intreba Zack.

— O umbra, ii raspunse Quinn. Stii si tu cum e. Imbecilii astia nu vor sa ma lase singur, nu vezi?

— Eu am vorbit serios.

— Haide, Zack, nu?i nevoie de asa ceva. Suntem amandoi profesionisti. Nu?i asa? Hai sa ramanem tot asa, nu? Facem ce trebuie sa facem, nici mai mult, nici mai putin. Si acum a expi­rat timpul. Inchide.

— Tu vezi sa aduci banii, Quinn.

— Trebuie sa vorbesc cu tatal pentru asta. Suna?ma din nou peste douazeci si patru de ore. Apropo, cum se mai simte pustiul?

— Bine. Pana in prezent.

Zack inchise telefonul si iesi din cabina.

Statuse la telefon treizeci si una de secunde. Quinn puse re­ceptorul in furca. McCrea se intoarse in incapere.

— Daca mai faci asa ceva inca o data, i se adresa Quinn pe un ton linistit, va dau imediat afara pe amandoi si?mi bag pi­cioarele si in Agentie si in Birou.

McCrea avea un aer atat de spasit, aproape gata sa planga.

In subsolul ambasadei, Brown ii arunca o privire lui Collins.

— Omul tau a calcat in strachini, zise el. Si, in orice caz, ce?a fost cu zgomo­tul ala pe fir?

Fara sa mai astepte raspunsul, forma numarul telefonului care lega direct subsolul de apartament. Ii raspunse Sam Somerville care ii povesti despre ame­nintarea cu taierea degetelor si masuta lovita de McCrea cu genunchiul.

— Cine era? intreba Quinn dupa ce Sam inchisese.

— Domnul Kevin Brown, ii raspunse ea oficial.

— Cine e? intreba Quinn.

Sam se uita la perete plina de nervozitate.

— Loctiitorul directorului adjunct al diviziei CI. de la Bi­rou, spuse ea oficial, stiind ca Brown o asculta.

Quinn facu un gest exasperat. Sam ridica din umeri.

La pranz, in apartament avea loc o conferinta. Impartaseau cu totii convinge­rea ca Zack nu avea sa mai dea nici un telefon pana a doua zi de dimineata, pentru a permite americanilor sa reflecteze la cererea sa.

Participau Kevin Brown, Seymour si Collins. Precum si Nigel Cramer, insotit de comandantul Williams. Quinn ii cunostea pe toti, in afara de Brown si de Williams.

— Poti sa?i spui lui Zack ca Washingtonul si?a dat acordul, spuse Brown. Ne?a sosit acum douazeci de minute. Eu personal sunt impotriva, dar ei au fost de acord. Cinci milioane de do­lari.