The Negotiator. Negociatorul

Lui Steve Pyle ii prezentase insa cu totul alta poveste. Direc­torul general de la BIAS auzise de Easterhouse si de influenta de invidiat pe care acesta o avea asupra familiei regale si fusese deosebit de flatat cand, cu doua luni in urma, il invitase sa cineze impreuna. Vederea legitimatiei CIA superb falsificate pe care Easterhouse i?o prezentase il impresionase profund. Cand te gandesti ca omul acesta nu era independent deloc, ci in reali­tate lucra pentru guvernul tarii sale si ca numai el, Steve Pyle, avea cunostinta de acest lucru.

— Am auzit zvonuri despre existenta unui plan pentru rasturnarea casei regale, ii spusese Easterhouse cu gravitate. L?am informat pe regele Fahd de descoperirile noastre. Maiestatea Sa a consimtit la o actiune comuna a Compani­ei cu fortele sale de securitate pentru a?i demasca pe vinovati.

Pyle incetase sa mai manance si ramasese cu gura cascata de uimire. Si totusi, lucrurile erau foarte plauzibile..

— Dupa cum stii si dumneata, in tara asta cu bani se poate cumpara orice, inclusiv informatiile. De ele avem noi nevoie si fondurile normale ale politiei de securitate nu pot fi folosite. Pot sa existe conspiratori si printre politisti. Il cunosti pe prin­tul Abdul?

Pyle dadu din cap. Varul regelui, ministrul lucrarilor pu­blice.

— Pe el l?a insarcinat regele sa tina legatura cu mine, conti­nua colonelul. Printul a fost de acord ca toate fondurile de care avem nevoie noi toti ca sa depistam conspiratia sa fie scoase din bugetul lui. Nu mai e nevoie sa?ti spun ca Washingtonul, pana la cele mai inalte nivele, doreste cu disperare ca acest gu­vern atat de prietenos sa nu pateasca nimic.

Si in felul acesta banca, chiar daca in persoana unui functio­nar foarte credul, isi daduse consimtamantul sa participe la crearea fondului respectiv. Practic, Easterhouse nu facuse nimic altceva decat sa introduca in computerul contabil al Ministerului lucrarilor publice, pe care il instalase personal, patru instruc­tiuni noi.

Una era aceea de a fi alertat propriul sau terminal ori de cate ori ministerul emitea cate o trata pentru achitarea facturilor de la contractori. Suma acestor facturi achitate pe baza lunara era uriasa; in zona Jiddah, ministerul finanta sosele, scoli, spi­tale, porturi maritime, stadioane sportive, poduri, trecatori, constructia de locuinte in case si blocuri.

Cea de?a doua instructiune era de a se adauga 10% in plus la fiecare plata, care sa fie transferata in propriul sau cont nu­meric de la sucursala Jiddah a BIAS. Instructiunile numarul trei si patru erau de aparare: daca ministerul s?ar fi interesat de suma totala pe care o avea in contul de la BIAS, propriul com­puter i?ar fi comunicat suma totala plus 10%. In sfarsit, daca ar fi fost intrebat direct, Easterhouse ar fi putut sa nege ca avea cunostinta de asa ceva si sa stearga totul din memorie. Pana in prezent stransese in contul lui suma de patru miliarde de riali.

Laing obsevase faptul foarte straniu ca, ori de cate ori BIAS, pe baza instruc­ti­unilor primite de la minister, efectua un tran­sfer de credit catre un contractor, un transfer analog de precis 10% din suma respectiva era efectuat din contul ministerului intr?un cont numeric de la aceeasi banca.

Escrocheria lui Easterhouse era o variatie a potlogariei cu cea de?a patra casa de bani si nu putea fi descoperita decat la revizia generala anuala a ministe­rului care urma sa aiba loc in primavara anului urmator. (Escrocheria se bazea­za pe istoria cu proprietarul unui bar american care, desi barul ii era mereu plin pana la refuz, era convins ca incasa cu 25% mai putin decat ar fi trebuit. Asa ca il angajase pe cel mai bun detectiv particular si acesta se instalase intr?o incapere de deasupra barului, facuse o gaura in dusumea si isi petrecuse o saptamana intins pe burta ca sa urmareasca ce se intampla dedesubt. Dupa care venise, in sfarsit, si?i daduse raportul:

— Regret ca trebuie sa va dezamagesc dar personalul dum­neavoastra de la bar este foarte cinstit. Fiecare dolar si centima pe care le incaseaza intra intr?una din cele patru case de bani.

— Cum vine asta, patru? intrebase proprietarul. Dar eu n?am instalat decat trei.)

— Nu?i doreste nimeni nici un rau tanarului acesta, spuse Easterhouse, dar daca va continua cu chestiile astea, daca re­fuza sa stea linistit, nu crezi ca e mai intelept sa?l transferi ina­poi la Londra?

— Nu?i chiar asa de usor. De ce sa plece fara sa protesteze? intreba Pyle.

— Sigur, spuse Easterhouse, e convins ca pachetul lui a ajuns la Londra. Daca il cheama Londra sau asta o sa?i spui dumneata o sa plece ca un mielusel. Celor de la Londra tre­buie doar sa le spui ca vrei sa fie transferat. Motivele: nu se po­triveste aici, a fost grosolan cu personalul si a daunat moralu­lui colegilor. Marturia o ai chiar in mainile dumitale. Daca face si la Londra ace­leasi afirmatii, nu va fi decat o dovada a celor spuse de dumneata.

Pyle era incantat. Asta acoperea toate eventualitatile.

Quinn avea prea multa experienta ca sa nu?si inchipuie ca existau nu unul, ci chiar doua microfoane in dormitorul sau. Ii lua o ora ca sa?l gaseasca pe pri­mul si inca una ca sa?l depisteze pe cel de?al doilea.

Lampa uriasa de alama de pe masa avea un orificiu de un milimetru la baza. Orificiul acesta nu era catusi de putin nece­sar; firul intra pe partea laterala. Orificiul era chiar dedesubt. Mesteca mai multe minute o bucata de guma dintre cele pe care i le daduse vicepresedintele Odell pentru traversarea Atlan­ticului si o infunda bine in deschizatura.

In subsolul ambasadei, specialistul ELINT de serviciu la pu­pitrul de coman­da se intoarse dupa cateva minute si il chema pe unul din oamenii FBI?ului. Nu mult dupa aceea Collins si Brown erau si ei la postul de ascultare.

— Unul din microfoanele din dormitor tocmai si?a incetat transmisia, ii anunta tehnicianul. Cel de la baza lampii de pe masa. Prezinta defecte...

— Defecte mecanice? intreba Collins.

In ciuda reclamei pro­ducatorilor, tehnologia avea obiceiul de a se defecta la intervale regulate.

— S?ar putea, ii raspunse cel de la ELINT. N?am cum stiu. Parca mai func­tioneaza. Dar nivelul de receptie a sunetului este zero.

— E posibil sa?l fi descoperit? intreba Brown. Sa fi pus ceva in el? E un pui de catea tare smecher.

— S?ar putea, spuse inginerul. Vreti sa mergem acolo?

— Nu, ii raspunse Collins. Tot nu vorbeste niciodata in dormitor. Doar sta intins pe spate si reflecteaza. Oricum, il avem pe celalalt, cel de la priza din perete.