The Negotiator. Negociatorul

In noaptea aceea, cea de?a douasprezecea de la primul tele­fon al lui Zack, Sam veni in camera lui Quinn, aflata in capatul opus dormitorului lui McCrea. La deschidere, usa scoase un scartiit usor.

— Ce?a fost asta? intreba unul din agentii FBI care statea langa tehnicianul din schimbul de noapte.

Tehnicianul ridica din umeri.

— Dormitorul lui Quinn. Balamaua de la usa, fereastra. Poate ca merge la toaleta. Are nevoie de aer proaspat. Nu se aude nici un glas, vezi?

Quinn statea intins in pat, linistit in bezna aproape totala. Felinarele de strada din Kensington dadeau prea putina lumina in incapere. Era aproape imobil, cu ochii tinta in tavan, in pie­lea goala, doar cu sarongul infasurat in jurul mijlocului. Auzind scartiitul usii, intoarse capul. Sam statea la intrare, fara nici o vorba. Stia si ea de existenta microfoanelor. Stia ca odaia ei nu era interceptata, dar era chiar alaturi de camera lui McCrea.

Quinn isi cobori picioarele pe podea, isi innoda sarongul si ii facu semn cu degetul la buze ca sa pastreze tacerea. Se dadu jos din pat fara un sunet, isi lua magnetofonul de pe noptiera, ii dadu drumul sa mearga si il aseza langa o priza electrica aflata la trei metri de capul patului.

Tot fara sa faca nici un zgomot, lua fotoliul mare din colt, il intoarse cu picioarele in sus si il aseza deasupra magnetofonului, sprijinit de perete, acope­rind cu niste perne crapaturile unde bratele acestuia nu ajungeau pana la zid.

Fotoliul forma cele patru laturi ale unei cutii goale, celelalte doua fiind formate de dusumea si de perete. Magnetofonul se afla in interiorul cutiei.

— Acum putem sa vorbim, murmura el.

— Nu vreau, ii raspunse Sam in soapta si isi intinse bratele.

Quinn o ridica si o duse in pat. Sam ramase o clipa in sezut ca sa?si scoata camasa de noapte de matase. Quinn se intinse langa ea. Dupa zece minute faceau dragoste.

In subsolul ambasadei tehnicianul si cei doi oameni de la FBI ascultau indi­ferenti sunetul care venea din priza aflata la doua mile departare.

— S?a dus, spuse tehnicianul.

Cei trei auzeau respiratia adanca si regulata a unui om care dormea pro­fund, inregistrata in noaptea precedenta cand Quinn lasase magnetofonul langa el pe perna. Brown si Seymour trecura si ei pe la postul de ascul­tare. Nu se astep­tau sa se intample nimic in noaptea aceea; Zack daduse telefon in perioada de aglomeratie de la ora sase gara Bedford, imposibil de reperat.

— Nu inteleg, zise Patrick Seymour, cum poate sa doarma asa omul asta, cu nivelul de tensiune la care este supus. Eu de doua saptamani de?abia daca am inchis un ochi si ma intreb cand o sa ajung sa mai dorm din nou. Trebuie sa aiba corzi de pian in loc de nervi.

Tehnicianul casca si clatina din cap. In mod normal, activi­tatea pe care o presta in Marea Britanie si Europa in folosul Companiei nu ii cerea prea multe schimburi de noapte, in orice caz nu permanent ca acum.

— Da, as vrea al dracului de mult sa fac si eu ce face dum­nealui.

Brown se intoarse fara nici o vorba si reveni in biroul pe care si?l transfor­mase in resedinta. Era de aproape 14 zile in orasul asta imputit si, pe zi ce trecea, se convingea tot mai mult ca politia britanica n?avea sa ajunga la nici un rezultat si ca Quinn se juca de?a pisica cu un sobolan care n?ar fi trebuit sa se numere printre cei din rasa umana. Ei bine, Quinn si amicii lui britanici n?aveau decat sa accepte sa stea pe bucile lor colec­tive pana avea sa ajunga sa degere tot iadul; el isi pierduse rab­darea. Se hotari ca a doua zi sa?si adune echipa chiar de dimi­neata si sa vada daca putina activitate de detectiv de moda ve­che n?avea sa duca mai repede la gasirea unui fir. N?ar fi fost pentru prima oara cand o puterni­ca forta politieneasca trecea cu vederea cine stie ce detaliu cu totul minuscul.

CAPITOLUL OPT

Quinn si Sam petrecura aproape trei ceasuri unul in bratele celuilalt, ba facand dragoste, ba vorbind in soapta. Aproape tot timpul vorbi Sam, despre ea si despre cariera ei la Birou. Il avertiza pe Qu­inn asupra caracterului abraziv al lui Brown, care o alesese per­sonal pentru aceasta misiune si se stabilise la Londra cu o echipa de opt oameni ca sa „tina lucrurile sub ochi'.

Tocmai cazuse intr?un somn adanc si fara vise, pentru prima data in doua saptamani, cand fu trezita de un ghiont al lui Quinn.

— E o banda doar de trei ore, ii spuse el in soapta. O sa se termine in 15 minute.

Sam il saruta, se strecura in camasa de noapte si se intoarse pe varfuri in camera ei. Quinn lua fotoliul de la perete, plescai de cateva ori pentru a da satisfactie microfonului din zid, se in­toarse in pat si adormi de?adevaratelea. Sunetele inregistrate in Grosyenor Square erau ale unui om adormit care isi schimba pozitia, se intoarce si isi reia somnul. Tehnicianul si cei doi oa­meni de la FBI aruncara o privire spre pupitrul de comanda si se intoarsera la cartile lor de joc.

Zack dadu telefon la noua si jumatate. Suna mai brusc si mai ostil decat in ziua trecuta ca un om ai carui nervi au in­ceput sa se destrame, un om asupra caruia crestea presiunea si care se hotarase sa o exercite si el cumva, la randul lui.

— Foarte bine, ticalosule, acuma asculta bine la mine. Fara imbrobodeli. M?am saturat de ele. Sunt gata sa inchei targul la doua milioane de dolari, dar atat. Mai cere tu un singur lucru si o sa?ti trimit vreo doua deste. O sa iau un ciocan si?o sa?i ciopirtesc destele de la mana dreapta nemernicului ala sa vedem daca Washingtonului o sa?i mai placa de tine dup?aia.

— Zack, linisteste?te, il implora Quinn cu toata seriozitatea. Ai reusit. Ai castigat. Aseara le?am spus sa faca rost de doua milioane de dolari ca altfel plec. Isuse, crezi ca tu esti cel obo­sit? Eu nici macar n?apuc sa?nchid un ochi de grija ca poti sa ma suni.

Zack paru sa se linisteasca la gandul ca exista cineva cu ner­vii si mai ferfenititi decat ai lui.

— Inca ceva, bombani el. Nu bani. Nu bancnote. Nemernici cum sunteti, ati fi in stare sa?mi puneti microfoane in geanta. Diamante. Uite cum...

Vorbi inca zece secunde apoi inchise. Quinn nu?si nota ni­mic. N?avea nevoie. Totul era inregistrat pe banda. Apelul fu­sese localizat intr?una din cele trei cabine publice alaturate din Saffron Walden, un targ comercial din