The Negotiator. Negociatorul

— Activati, spuse Brown.

Operatorul ridica butonul. Ecra­nul nu raspunse.

— Continuati sa activati la fiecare treizeci de secunde pana il prindem, ordona Brown. Chuck, incepe sa te invarti prin Ken­sington.

Moxon o lua pe soseaua Cromwell, apoi se indrepta spre sud pe soseaua Gloucester catre soseaua Brompton. Antena sta­bili legatura.

— E?n spatele nostru, se?ndreapta spre nord, anunta colegul lui Moxon. Distanta, cam o mila si un sfert.

Peste treizeci de secunde, Moxon traversa din nou soseaua Cromwell, luand?o pe soseaua Expozitiei spre nord, catre Hyde Park.

— Drept inainte, spre nord, spuse operatorul.

— Spune?le baietilor in albastru ca l?am prins, ii ordona Brown.

Moxon informa ambasada prin radio si pe la jumatatea soselei Edgware un Rover al politiei metropolitane li se alatura in spate.

Pe bancheta, alaturi de Brown, erau Collins si Seymour.

— Ar fi trebuit sa?mi dau seama, spuse Collins cu regret. Ar fi trebuit sa observ diferenta de timp.

— Ce diferenta de timp? intreba Seymour.

— Nu?ti amintesti de invalmaseala de pe aleea Casei Winfield de acum trei saptamani? Quinn a plecat cu 15 minute inaintea mea, dar in Kensington n?a ajuns decat cu trei minute mai devreme. Si eu n?am cum sa?l depasesc pe un taximetrist in traficul de la ora de varf din Londra. S?a oprit pe undeva, si?a facut el ceva pregatiri.

— N?avea cum sa planuiasca asa ceva de acum trei saptamani, obiecta Seymour. N?avea de unde sa stie cum decurg lu­crurile.

— Nici n?avea de ce, ii spuse Collins. Doar i?ai citit dosa­rul. A fost destula vreme in lupta ca sa fie la curent cu pozitiile de retragere pregatite in caz ca lucrurile nu merg bine.

— Tocmai a intrat in St. John's Wood, anunta operatorul.

La intersectia cu Lord, masina politiei se apropie lateral, cu fereastra deschisa.

— Se indreapta spre nord, spuse Moxon, aratand spre so­seaua Finchley.

Celor doua masini li se alatura o alta masina de patrula; se indreptau acum spre nord prin Swiss Cottage, Hendon si Mill Hill. Distanta se micsorase la 300 m si se uitau cu totii atent in fata dupa un barbat inalt, fara casca, pe motoreta.

Trecura prin Mill Hill Circus doar la 100 m in spatele emi­tatorului si incepura sa urce panta spre intersectia Five Ways. De?abia atunci intelesera ca Quinn trebuie sa?si fi schimbat ve­hiculul. Trecura pe langa doi motociclisti care nu emiteau nici un sunet si fura depasiti de alte doua motociclete puternice dar detectorul D/D pe care il cautau continua sa inainteze in fata lor. Cand sunetul o coti la intersectia Five Ways pe A.1 care du­cea catre Hertfordshire, vazura ca tinta lor era acum un Vol­kswagen Golf GT1 cu capota deschisa, al carui sofer purta o ca­ciula groasa de blana trasa pana peste urechi.

Primul lucru pe care avea sa si-l aminteasca Cyprian Fothergill despre eve­ni­mentele din acea zi era ca se indrepta spre fer­mecatoarea lui casuta de la tara si, inainte de Borehamwood, fusese brusc depasit de o uriasa masina neagra care i se bagase apoi in fata si il obligase sa franeze brusc si sa se opreasca in afara drumului. Cat ai bate din palme, trei indivizi imensi, avea sa povesteasca el mai tarziu prietenilor de la club care?l ascultau cu gura cascata, au tasnit din ea, i?au inconjurat masina si si?au atintit niste puscoace enorme asupra lui. Apoi in spate a tras o masina a politiei si din ea au iesit trei jandarmi dragalasi care le?au spus americanilor pai, trebuie sa fi fost sigur americani si erau imensi sa lase armele daca nu voiau sa fie dezarmati cu forta.

Isi mai aducea aminte de?acum se bucura de atentia in­cordata a intregului bar ca unul din americani i?a scos ca­ciula de blana si a zbierat: „Asculta, idiotule, unde e?', in timp ce unu dintre politisti a intins mana pe scaunul din spate si a scos o valiza diplomat pentru care el, Cyprian, a trebuit sa?si piarda o ora ca sa?i convinga ca nu?l vazuse niciodata in viata lui.

Americanul acela voinic si cu parul carunt, care dupa toate aparentele era seful celor din masina neagra, i?a smuls politistu­lui diplomatul din mana, l?a deschis si s?a uitat in el. Era gol. Dupa toata tevatura asta, era gol. Atata tevatu­ra pentru o geanta goala... In orice caz, americanii injurau ca niste birjari si foloseau un limbaj pe care el, Cyprian, nu l?a mai auzit in viata lui si spera sa nici nu mai aiba ocazia. Si dupa aceea a inceput si sergentul britanic, de parca nici el nu era de pe lumea asta...

La ora 14.25, sergentul Kidd se intorcea la masina politiei ca sa raspunda la apelurile insistente transmise prin radio.

— Tango Alpha, incepu el.

— Tango Alpha, aici loctiitorul comisarului adjunct Cramer. Cine e acolo?

— Sergentul Kidd, domnule. Divizia F.

— Ce?aveti acolo, sergent?

Kidd arunca o privire spre Volkswagenul prins, cu ocu­pantul lui inspaiman­tat, spre cei trei agenti FBI care examinau valiza diplomat goala ceilalti doi yan­kei care stateau si se uitau plini de speranta la cer si spre cei trei colegi ai sai care incercau sa ia declaratii.

— Nitica incurcatura, domnule.

— Sergent Kidd, asculta?ma cu atentie. Ati pus cumva mana pe un american inalt care tocmai a furat doua milioane de do­lari?

— Nu, domnule, ii raspunse Kidd. Am pus mana pe un fri­zer foarte vesel ca­re tocmai a facut pe el.

— Cum adica, disparut?