The Negotiator. Negociatorul

— Da... Minunat.

Se auzira trei batai in usa. Tinarul isi trase gluga peste cap. Usa se deschi­se. In ea aparu Zack. Mascat. Inarmat.

— Foarte bine, l?ai vazut. Acuma, diamantele.

— Desigur, zise Quinn. Tu te?ai tinut de cuvant. Ma tin si eu.

Puse la loc creionul in carlig si il lasa sa atarne de sarme pana la brau. Isi dadu jos impermeabilul si scoase cutia de la piept. Din centrul ei lua pachetul de catifea cu pietre pretioase si i?l intinse. Zack le apuca si le trecu unui om de pe coridorul din spatele lui. Isi tinea arma indreptata spre Quinn.

— O sa iau si bomba, zise el. N?ai sa te mai folosesti de ea ca sa iesi de aici.

Quinn impaturi sarmele si carligul in spatiul gol din cutia deschisa, scoase sarmele din substanta bej. Sarmele nu aveau nici un detonator legat la capete. Quinn rupse o bucata din sub­stanta si o gusta.

— N?am reusit niciodata sa?mi placa martipanul, spuse el. Prea dulce pentru mine.

Zack ramase cu ochii holbati la ansamblul de obiecte cas­nice din cutia pe care Quinn o tinea in cealalta mana.

— Martipan?

— Cel mai bun pe care?l poti gasi in High Street din Marylebone.

— Imi vine al dracului de mult sa te omor, Quinn.

— S?ar putea, dar sper sa n?o faci. Nu?i nevoie, Zack. Ai obtinut ce ai vrut. Cum ti?am spus, profesionistii nu omoara decat atunci cand sunt obligati. Cerce­teaza diamantele in liniste, vezi cum aranjezi ca sa scapi, lasa?ma pe mine aici cu pustiul pana telefonezi la politie.

Zack inchise usa si o zavori in urma lui. I se adresa prin vi­zor.

— Trebuie sa recunosc, yankeule. Ai mare curaj.

Apoi vizorul se inchise. Quinn se intoarse catre silueta de pe pat si ii scoase gluga. Se aseza si el langa baiat.

— Acuma, ar cam fi cazul sa te pun putin la curent. Inca vreo cateva ore, daca totul merge bine, si o sa iesim de aici ca sa mergem acasa. Apropo, taticul si mamica iti transmit toata dra­gostea lor.

Il mangiie pe tanar pe parul incilcit. Ochii lui Simon Cormack se umplura de lacrimi. Incepu sa planga in hohote. In­cerca sa si le stearga cu maneca de panza cadrilata a camasii, dar nu?i folosi la nimic. Quinn il lua de umerii subtiri, amintindu?si de o zi de demult din delta Mekongului; prima data cand intrase in lupta, si cum ramasese in viata in vreme ce ceilalti mureau si cum dupa aceea, de usurare, incepusera sa?i curga lacrimile pe care nu mai putea sa si le opreasca.

Dupa ce Simon conteni si incepu sa?l bombardeze cu intre­bari despre ce mai era pe acasa, Quinn avu ocazia sa?l priveasca mai bine. Cu barba, cu mus­tata, murdar, dar de altfel in stare buna. Il hranisera bine si avusesera bunul simt sa?i dea niste haine curate; camasa cadrilata, blugi si o cingatoare lata de piele cu o catarama de alama gravata care sa?i sustina arti­cole de voiaj, dar foarte adecvate pentru racoarea din noiem­brie.

Sus se parea ca era cearta. Quinn auzea vag glasurile ridi­cate, cel mai distinct pe al lui Zack. Sunetele erau prea nedeslu­site ca sa inteleaga ce spu­neau, dar tonul era destul de limpede. Omul era furios. Quinn se incrunta; nu verificase pietrele nu era in stare sa deosebeasca niste diamante veritabile de unele imitatii reusite dar acum se ruga lui Dumnezeu sa nu fi avut nimeni ideea cretina de a include o buna parte de falsuri printre nestemate.

De fapt nu acesta era motivul disputei, care se linisti dupa cateva minute. Intr?o incapere de la etaj rapitorii aveau ten­dinta sa evite camerele de jos in timpul zilei, in ciuda draperi­ilor groase de la ferestre sud?africanul era asezat la o masa adusa acolo cu un scop bine definit. Masa era acoperita cu un cearsaf, pachetul de catifea taiat era aruncat pe pat si cei patru se uitau cu totii muti de admiratie la micul morman de dia­mante neslefuite.

Folosindu?se de o spatula, sud?africanul incepu sa imparta mormanul in gramezi mai mici, apoi si mai mici, pana cand im­parti tot muntele in 25 de movilite mai mici. Il pofti cu un gest pe Zack sa isi aleaga una dintre ele. Zack ridica din umeri, alese una din mijloc aproximativ o mie de pietre dintre cele 25.000 de pe masa. Fara o vorba, sud?africanul incepu sa adune cele­lalte 24 de mormane si sa le aseze intr?un sac de panza groasa cu o sfoara la gura. Dupa ce ramase doar cu movilita aleasa, aprinse o veioza puternica, isi scoase o lupa de bijutier din bu­zunar, lua o penseta in mana dreapta si ridica prima piatra in lumina.

Dupa cateva secunde mormai si dadu din cap, punand dia­mantul in sacul de panza cu gura deschisa. Verificarea celor o mie de pietre avea sa dureze sase ore.

Rapitorii alesesera foarte bine. Diamantele de calitate, chiar si cele mai marunte, sunt in mod normal prevazute cu un certi­ficat de origine atunci cand sunt transmise in comert de Organi­zatia Centrala pentru Vinzari, care domina lumea comertului cu diamante, ocupandu?se de circulatia a 85% din pietrele care se indreapta dinspre mine spre comercianti. Chiar si Uniunea So­vietica este destul de inteligenta ca sa nu incalce acest cartel rentabil cu extractiile sale din Siberia. Pietrele mai mari de o calitate mai redusa sunt si ele vandute cu un certificat de prove­nienta.

Dar alegand melee de diamante de calitate medie, intre o cincime si o juma­ta­te de carat, rapitorii intrasera intr?o zona a comertului care era aproape incon­trolabila. Aceste pietre sunt crema bijutierilor producatori si vanzatori cu amanuntul din toata lumea, trecand din mana in mana in pachete de cateva sute odata, fara nici un certificat. Orice bijutier producator poate sa preia in mod foarte cinstit un lot de cateva sute de pietre, mai ales daca i se ofera o reducere de 10 sau 15% din pretul pietei. Transferate in monturi in jurul unor pietre mai mari, aveau pur si simplu sa dispara la vanzare.

Daca erau autentice. Diamantele neslefuite nu stralucesc si nu scanteiaza precum cele taiate si slefuite, care apar la capatul prelucrarii. Arata ca niste bucati mate de sticla, cu o suprafata laptoasa si opaca. Dar nu pot fi confundate cu sticla de nici un examinator cu indemanare si experienta moderate.

Diamantele veritabile au o structura distincta, spumoasa la suprafata, si sunt imune la apa. Daca o bucata de sticla este cu­fundata in apa, picaturile de lichid raman cateva clipe pe supra­fata ei; de pe un diamant se scurg imediat, lasand nestemata us­cata ca un os.

Mai mult, sub lupa diamantele au o foarte vizibila cristalo­grafie triunghiu­lara de suprafata. Sud?africanul urmarea acest tipar, ca sa fie sigur ca nu le fusesera strecurate sticle din nisip curat sau din celalalt inlocuitor