The Negotiator. Negociatorul

curatenie luna in toata casa, de sus pana jos. Toate suprafetele care ar fi putut sa aiba vreo am­prenta fusesera sterse; toate urmele la care le daduse prin cap sa se gandeasca, distru­se. Nu?si batura capul cu demontarea patu­lui de metal din beci sau a lantului care, timp de trei saptamani, il tinuse legat pe Simon de el. Nu?i preocupa atata faptul ca, intr?o zi, aveau sa vina altii aici si sa identifice locul drept barlog al rapitorilor, ci mai degraba ca acestia sa nu ajunga nicio­data sa?i descopere pe autorii rapirii.

Lui Simon Cormack i se desfacu lantul de la glezna si fu dus impreuna cu Quinn pe scari si prin casa, pana in garaj. Volvo?ul ii astepta. Portbagajul era plin cu lucrurile rapitorilor si nu mai avea nici un locsor liber. Quinn fu impins pe usa din spate si obligat sa se intinda pe jos, apoi fu acoperit cu o patura. Era incomod, dar Quinn se simtea plin de optimism.

Daca rapitorii ar fi avut de gand sa?i omoare pe amandoi, cel mai potrivit loc ar fi fost beciul. El le propusese sa fie lasati acolo, pentru a fi eliberati de politie dupa primirea unui telefon din strainatate. Era clar ca asa ceva n?avea sa se intample. Pre­supunea, pe buna dreptate, ca rapitorii nu voiau sa li se desco­pere ascunzatoarea, cel putin nu deocamdata. Asa ca ramase ghemuit pe jos in masi­na, respirand cum putea mai bine prin gluga groasa.

Simti lasarea pernelor de deasupra, pe care il obligasera sa se culce pe Simon Cormack. Acesta fu, la randul lui, acoperit cu o patura. Cei doi banditi mai mici de statura se urcara tot in spate, stand pe marginea banchetei, in fata trupului subtire al lui Simon, cu picioarele lasate pe Quinn. Uriasul se urca pe scau­nul din fata; Zack se aseza la volan.

La ordinul lui isi scoasera toti patru mastile si partea de sus a treningurilor si le azvarlira pe fereastra masinii in garaj. Zack porni motorul si apasa pe butonul care deschidea usile. Iesi cu spatele pe alee, inchise usa garajului, se intoarse cu botul spre strada si pleca. Nimeni nu observa masina. Era inca intuneric, mai erau doua ore si jumatate pana sa se lumineze de ziua.

Masina merse continuu vreo doua ore. Quinn n?avea nici o idee unde se aflau sau incotro se indreptau. In cele din urma (avea sa se stabileasca ulterior ca trebuie sa fi fost, cu aproxi­matie de cateva minute, in jurul orei sase si trei­zeci) masina in­cetini si se opri. Pe drum nu vorbise nimeni. Statusera cu totii tepeni pe locurile lor, in costume si cu cravate, si pastrasera cea mai deplina tacere. Dupa oprirea masinii, Quinn auzi cum se deschideau portierele din spate si simti cum cele doua perechi de picioare se ridicara de pe el. Cineva il scoase afara din ma­ sina, tragandu?l de picioare. Simti umezeala ierbii sub mainile in­catusate si isi dadu seama ca erau pe marginea unui drum de pe undeva. Se chinui sa se ridice in genunchi, apoi in picioare, si izbuti. Ii auzi pe cei doi oameni intrand la loc in masina si trantind usa in urma ior.

— Zack, striga el. Ce?i cu baiatul?

Zack era in drum, langa portiera de la volan si se uita la Quinn pe deasupra masinii.

— La zece mile mai sus pe sosea, pe margine ca si tine.

Se auzi sunetul motorului puternic si zgomotul pietrisului de sub roti. Masina plecase. Quinn simti cum raceala diminetii de noiembrie ii patrundea trupul prin pieptii si manecile camasii. De cum disparu masina, se apuca de lucru.

Munca grea de la vie il mentinuse in forma. Avea soldurile inguste, ca ale unui barbat cu 15 ani mai tanar, si mainile lungi. Cand i se pusesera catusele, isi incordase muschii de la incheie­turile mainilor ca sa isi asigure maximum de spatiu atunci cand si?i relaxa. Tragandu?si catusele cat putea mai mult in jos pe mana, isi duse bratele incatusate la spate si le lasa in jos. Apoi se aseza pe iarba, isi scoase mainile pe sub genunchi, se descalta si isi vari picioarele prin bratele legate, unul cate unul. Cu mainile ajunse astfel in fata isi scoase gluga.

Drumul era lung, ingust, drept si complet pustiu in semiob­scuritatea de dinaintea zorilor. Isi umplu plamanii cu aerul proaspat si rece si se uita in jur dupa vreo asezare omeneasca. Nu se zarea nici una. Isi puse pantofii si incepu sa alerge pe drum, in directia in care o luase masina.

Dupa doua mile, ajunse la un garaj pe partea stanga, o san­drama micuta, cu pompe manuale de tip vechi si un birouas mi­nuscul. Din trei lovituri dobori usa si gasi telefonul pe raftul din spatele scaunului vanzatorului. Ridica recepto­rul cu amandoua mainile, isi apleca urechea ca sa fie sigur ca are ton, il puse jos, forma 01, prefixul Londrei, si apoi numarul telefonu­lui direct din aparta­mentul din Kensington.

In Londra haosul dura trei secunde dupa care intrara cu to­tii in priza. Un tehnician britanic de la centrala Kensington tasni din scaun si incepu sa caute numarul de unde era transmis ape­lul, il gasi in doua secunde.

In subsolul ambasadei SUA, tehnicianul de la ELINT scoase un strigat cand i se aprinse lumina rosie din fata si auzi telefo­nul sunand in casca. Kevin Brown, Patrick Seymour si Lou Collins se napustira in postul de ascultare de pe paturile de campa­nie pe care motaiau.

— Pune sunetul in difuzor, se rasti Seymour.

In apartament, Sam Somerville atipise pe canapeaua prefe­rata candva de Quinn pentru ca era langa telefon. McCrea ador­mise intr?un fotoliu. Era a doua noapte pe care si?o petreceau asa.

La auzul soneriei, Sam tresari dar trecura trei secunde pana sa?si dea seama care telefon suna. Becul rosu care pulsa la firul direct o lamuri. Ridica receptorul la al treilea apel.

— Da?

— Sapi?

Glasul adanc de la celalalt capat al firului nu putea fi con­fundat.

— Oh, Quinn! exclama ea. Esti intreg?

— La dracu' Quinn! Ce?i cu baiatul? spumega Brown neau­zit din subsolul ambasadei.

— Minunat. M?au eliberat. Pe Simon trebuie sa?l elibereze acum, poate ca i?au si dat drumul deja. Dar mai in susul dru­mului.

— Quinn, unde esti?

— Nu stiu. Intr?un garaj parasit de pe un drum drept numarul de telefon e imposibil de citit.

— Numar din Bletchley, spuse tehnicianul de la centrala Kensington. Gata... l?am prins. Sapte?patru?cinci?zero?unu.

Colegul lui vorbea deja cu Nigel Cramer, care?si petrecuse toata noaptea la Scotland Yard.

— Unde dracu' vine? suiera el...