The Negotiator. Negociatorul

dimineata cenusie din spatele ferestrelor. Sotia lui dormea; avea sa se trezeasca si sa afle mai tarziu. Dadu din cap in vreme ce functionarul iesea din incapere si desfacu foaia impaturita din registrul lui Lepinsky.

Pe ea era scris doar atat: Samuel, a doua, XVIII 33.

Dupa cateva minute se ridica si se indrepta spre etajera pe care isi tinea cateva carti personale, printre care si Biblia fami­liei, cu semnaturile parintelui, bunicului si strabunicului sau. Gasi versetul spre sfarsitul celei de a doua Carti a lui Samuel.

„Si regele a fost foarte miscat, si s?a dus in odaia de deasu­pra portii, si a plans: si in timp ce mergea, astfel spunea, O fiul meu Absalom! fiul meu, fiul meu Absalom! de?ar fi vrut Dom­nul sa mor eu in locul tau, O Absalom, fiul meu. fiul meu!'

CAPITOLUL UNSPREZECE

Doctorul Barnard refuza sa faca apel la serviciile celor o suta de tineri poli­tisti pusi la dispozitie de politia din Valea Tamisei pentru cautarea indiciilor de pe drum si din iarba care il marginea. Era de pa­rere ca cercetarile masive erau numai bune pentru a descoperi cadavrul ascuns al unui copil ucis sau chiar o unealta a mortii cum ar fi fost un cutit, o arma sau o maciuca.

Dar pentru treaba asta era nevoie de indemanare, migala si delicatete extrema. Nu se folosi decat de specialistii sai cu expe­rienta de la Fulham.

Facu un cordon pe o zona cu diametrul de o suta de metri in jurul exploziei; se dovedi ca era exagerat. Toate dovezile aveau sa fie pana la urma gasite in interiorul unui cerc cu dia­metrul de treizeci de metri. Literalmente pe maini si in genunchi, oamenii Iui se tarau cu saculete de plastic si cu pensete, avansand centimetru cu centimetru in zona desemnata.

Fiecare fragment minuscul de panza, de doc si de piele era ridicat si pus in saculete. Unele aveau lipite de ele fire de par, de tesut sau alte materii. Inclusiv fire de iarba patate de sange. Detectoare ultrafine de metal acopereau fiecare centimetru al drumului, santurilor si campurilor inconjuratoare, recoltand ine­vitabila colectie de cuie, cutii de conserve, suruburi ruginite, piulite, piroane si bucati corodate de utilaje agricole.

Sortarea si separarea aveau sa vina mai tarziu. Opt reci­piente de plastic au fost umplute cu saculetele din plastic tran­sparent si trimise pe calea aerului la Londra. Zona ovala in care statuse Simon Cormack in clipa mortii pana in punc­tul in care se oprise dupa rostogolire, in centrul cercului cel mare, fu tra­tata cu o deosebita atentie. Cadavrul a putut fi ridicat de?abia dupa patru ore.

Langa cadavru a fost apoi asezat un sac de plastic desfacut si tot ce mai ramasese din Simon Cormack a fost ridicat cu mare delicatete si asezat pe plas­ticul intins. Sacul a fost impaturit deasupra si i s?a tras fermoarul, apoi a fost asezat pe o targa si intr?un cos de sub elicopter pentru a fi trimis la laboratorul unde urma sa i se faca autopsia.

Crima avusese loc in tinutul Buckinghamshire, unul dintre cele trei comita­te care formau zona politiei din Valea Tamisei. Intamplarea facea ca dupa moarte Simon Cormack sa revina tot la Oxford, la spitalul Radcliffe, ale carui dotari puteau sa rivali­zeze pana si cu cele ale spitalului Guy's de la Londra.

De la Guy's a sosit un coleg si prieten al doctorului Barnard, un om care mai lucrase cu seful de la Explozive de la Me­tropolitana si in multe alte cazuri, realizind o stransa legatura profesionala cu el. De fapt, de multe ori erau priviti drept o echipa, chiar daca activau in discipline diferite. Doctorul Ian Macdonald era consultant superior in patologie la cel mai mare spital din Londra, angajat ca patolog de Ministerul de interne si era in mod curent cerut de Scotiana Yard daca era disponibil. El era cel care primea cadavrul lui Simon Cormack la Radcliffe.

Pe intreg parcursul zilei, in vreme ce oamenii se tarau prin iarba de pe marginea lui A.421, intre Londra si Washington s?au desfasurat consultari permanente in legatura cu anuntul pe care trebuiau sa?l prezinte mediilor de informare si intregii lumi. S?a convenit ca declaratia sa fie data de Casa Alba, cu imediata confirmare a Londrei. Comunicatul avea sa anunte pe scurt ca fusese stabilit un schimb in conditii de totala discretie, asa cum cerusera rapitorii, se platise o rascumparare, nespecificata, iar acestia isi incalcasera promisiunea. In urma unui telefon ano­nim, autoritatile britanice sosisera pe un drum secundar din Buckinghamshire, unde il descoperisera pe Simon Cormack mort.

Evident, condoleantele exprimate de monarhul, guvernul si poporul britanic Presedintelui si poporului american nu aveau limita in ceea ce priveste sinceritatea si adancimea, iar acum se afla in curs de desfasurare o ancheta de o nemaiegalata vigoare pentru a?i identifica, descoperi si aresta pe vinovati.

Sir Harry Marriott insistase cu inversunare ca fraza care se referea la conditiile schimbului sa includa cinci cuvinte supli­mentare: „intre autoritatile americane si rapitori'. Casa Alba, chiar daca fara nici o tragere de inima, trebuise sa?si dea acor­dul.

— Presa o sa ne ia si pielea de pe noi, bombani Odell.

— Ei bine, dumneata l?ai vrut pe Quinn, spuse Philip Kelly.

— De fapt, voi l?ati vrut pe Quinn, se rasti Odell la Lee Alexander si David Weintraub, care se aflau cu el in Sala ope­rativa. Apropo, unde?i acum?

— A fost retinut, spuse Weintraub. Britanicii au refuzat sa?i permita sa fie adapostit pe teritoriul suveran al SUA din inte­riorul ambasadei. Oamenii lor de la MI?5 ne?au imprumutat o casa de tara din Surrey. Acolo e.

— E bine, are al dracului de multe lucruri de explicat, spuse Hubert Reed. Diamantele au disparut, rapitorii au disparut si bietul baiat a murit. Cum a murit exact?

— Britanicii incearca sa descopere cum, spuse Brad John­son. Kevin Brown zice ca parca ar fi fost lovit cu o bazuca, drept sub nasul lor, dar n?au vazut nimic care sa semene cu o bazuca. Sau o fi calcat pe vreo mina ingropata, de cine stie ce fel.

— Pe un drum de la capatul lumii? intreba Stannard.

— Dupa cum v?am spus, autopsia are sa ne arate exact ce s?a intamplat.

— Dupa ce termina britanicii cu interogatoriul, trebuie sa?l aducem inapoi aici, spuse Kelly. Trebuie sa vorbim cu el.

— Este exact ce face acum loctiitorul directorului adjunct de la divizia dumitale, spuse Weintraub.

— Daca refuza sa vina, putem sa?l obligam s?o faca? intreba Bill Walters.

— Da, domnule procuror general, putem, ii raspunse Kelly. Kevin Brown crede ca s?ar putea sa fie implicat cumva. Nu stim cum... inca. Dar daca emitem un mandat de martor principal, cred ca britanicii au sa il urce in