The Negotiator. Negociatorul

urma tot cabinetul, cei doi arhiepis­copi, sefii celorlalte culte si mii de alte nume mai insemnate sau mai marunte. Sir Harry ii impinse in fata cele doua rapoarte le­gate in panza.

— Am vrut sa vezi dumneata mai intai astea, in particular, si cred ca e mai bine chiar acum. S?ar putea sa existe unele pro­bleme pe care sa trebuiasca sa le discutam inainte sa pleci.

Raportul doctorului Macdonald era cel mai scurt; Fairweat­her il citi primul. Simon Cormack decedase in urma masivei le­zari explozive a coloanei si abdome­nu­lui, provocate de o explo­zie cu efect restrans dar concentrat de la baza spina­rii. In mo­mentul decesului avea bomba asupra lui. Mai erau si alte ama­nunte, dar in jargon tehnic, despre fizic, starea sanatatii, ultima masa cunoscuta etc.

Doctorul Barnard avea mai multe de spus. Bomba pe care o avea Simon Cormack asupra sa era ascunsa in cingatoarea lata de piele pe care o purta la brau si pe care rapitorii i?o dadusera ca sa?si prinda pantalonii dati tot de ei.

Cingatoarea avea latimea de 8 cm si era formata din doua benzi cusute din piele de vita. In fata se prindea cu o catarama grea de metal cu ornamente lunga de 10 cm si putin mai lata decat cingatoarea, decorata cu imaginea gravata a unui cap de cerb. Era o curea dintre acelea care se vindeau in mod curent in magazinele specializate in articole western si de voiaj. Catarama arata solida, dar era goala pe dinauntru.

Explozibilul era o bucata de doua uncii de Semtex, compus din 45% penta­tetroeternitrat (sau PETN), 45% RDX si 10% plastifiant. Bucata de 8 cm pe 4 cm fusese introdusa intre cele doua fasii de piele exact in dreptul coloanei.

In acest explozibil plastic exista un detonator miniatural, sau minidet, extras ulterior dintr?un fragment de vertebra ingro­pat in splina. Era deformat, dar putea fi recunoscut si identi­ficat.

De la explozibil si detonator pleca un fir care mergea pana la capatul cingatorii, unde era conectat la o baterie cu litiu asemanatoare si de aceleasi dimensiuni cu cele utilizate la ceasurile di­gitale, introduse intr?un spatiu gol acoperit de grosimea pielii duble. Acelasi fir mergea in continuare pana la un receptor de impulsuri ascuns in catarama. De la receptor pornea o alta sarma, antena, care mergea in continuarea cingatorii, intre cele doua fasii de piele.

Receptorul de impulsuri nu putea sa fi fost mai mare decat o cutie de chi­brituri si probabil ca primea semnalul cam pe la 72,15 megaherti, de la un mic transmitator. Bineinteles ca acesta nu fusese descoperit la locul crimei, dar probabil ca era o cutie plata de plastic, mai mica decat un pachet de tigari, cu un singur buton care putea fi apasat cu degetul mare pentru a produce detonarea. Distanta: in jur de peste trei sute de metri.

Al Fairweather era vizibil zdruncinat.

— Dumnezeule, Harry, dar asta e ceva... satanic.

— Si cu o tehnologie complexa, il aproba ministrul de in­terne. Dar acul se gaseste in coada. Citeste rezumatul.

— Dar de ce? intreba ambasadorul ridicandu?si privirea dupa ce terminase de citit. Pentru numele lui Dumnezeu, de ce, Harry? Si cum au facut?o?

— Cat despre cum, nu exista decat o singura explicatie. Ani­malele alea au pretins ca i?au dat drumul lui Simon Cormack. Trebuie sa mai fi mers dupa aceea putin cu masina, apoi s?au apropiat de drum venind pe jos dinspre cam­pie. Probabil ca s?au ascuns in vreun pilc de copaci, cam pe la doua sute de metri de drum. Asta ar fi chiar in raza de actiune. Oamenii nostri sunt acum in cercetarea urmelor posibile din padure. Cat despre de ce, nu stiu Al. Nimeni nu stie. Dar savantii sunt de nezdruncinat. N?au gresit cu nimic. Pentru moment, propun ca acest raport sa ramana secret. Pana aflam mai multe. Noi incercam sa descoperim si alte amanunte. Sunt sigur ca si ai tai au sa incerce acelasi lucru inainte de a da totul publicita­tii.

Fairweather se ridica, luand cu sine copiile rapoartelor.

— N?am de gand sa le trimit prin curier, spuse el. Am sa plec chiar eu acasa dupa?amiaza.

Ministrul de interne il insoti pana la parter.

— Iti daj seama ce efect ar avea daca s?ar afla? intreba el.

— Nu?i nevoie sa?mi spui, ii raspunse Fairweather. O sa fie omor. Trebuie sa?i duc astea lui Jim Donaldson si poate si lui Michael Odell. Ei o sa trebuiasca sa?i spuna Presedintelui. Dumnezeule mare, ce chestie.

Masina inchiriata de Sam Somerville era tot acolo unde o lasase, in parcarea pe termen scurt de la Heathrow. Se indrepta imediat spre conacul din Surrey. Kevin Brown citi scrisoarea pe care i?o adusese si il apuca turbarea de furie.

— Faci o mare greseala, agent Somerville, ii spuse el. Direc­torul Edmonds face si el o mare greseala. Omul asta de jos stie mult mai multe decat spune asa a facut mereu si tot asa o sa faca si de acum inainte. Ma mananca palmele ca?l las sa plece. Ar trebui sa fie pus intr?un avion si dus in Statele Unite in catuse.

Dar semnatura de pe scrisoare era foarte limpede. Brown il trimise pe Moxon sa?l aduca din beci pe Quinn. Inca mai avea catusele la maini; trebuiau sa i le scoata. Si era nespalat, neras si flamand. Echipa FBI se apuca sa faca ordine in cladire pentru a o preda gazdelor. La usa Brown se intoarse spre Quinri.

— Nu vreau sa te mai vad, Quinn. Doar in spatele unor gratii de fier. Si cred ca am sa reusesc intr?o zi.

Pe drumul de inapoiere la Londra, Quinn ramase tacut, in vreme ce Sam ii povestea rezultatul calatoriei ei la Washington si decizia Casei Albe de a?l lasa sa?si urmareasca firul atata timp cat ea il insotea.

— Quinn, ai grija, te rog. Oamenii astia trebuie sa fie niste animale. Ce i?au facut baiatului e atat de salbatic!

— Mai rau. E ilogic, spuse Quinn. Asta nu pot eu sa inte­leg. N?are nici un sens. Au primit totul. Puteau sa plece fara nici o urma. De ce sa se intoarca si sa?l omoare?

— Pentru ca sunt sadici, spuse Sam. Stii si tu cum sunt oamenii astia doar ai avut de?a face cu ei ani de zile. N?au in­durare, n?au mila. Le place sa faca rau. Aveau de la bun ince­put intentia sa?l omoare.

— Si atunci de ce nu in beci? De ce nu si pe mine? De ce nu cu o pusca, un cutit, o franghie? Pentru ce, la urma urmelor?

— N?o sa stim niciodata. Numai daca o sa?i gasim. Si au toata lumea la dispozitie ca sa?si piarda urma. Unde vrei sa mergi?