The Negotiator. Negociatorul

Cerceta dosarele pana la capat fara sa mai dea de nimic inte­resant. Nimic care sa?i aprinda vreo luminita in creier. Apasa pe butonul soneriei ca sa i se dea drumul sa iasa.

In birou, Julian Hayman intinse mana dupa fotografie.

— Cine? intreba Quinn.

Hayman cerceta dosul pozei. Ca toate fisele si fotografiile din colectia sa, si aceasta avea inscris pe verso un numar alcatuit din sapte cifre. Il introduse in com­puterul de pe biroul sau. Dosarul complet aparu pe ecran.

— Hmmm, ti?ai ales niste dragalasi, batrane. Incepu sa ci­teasca ceea ce scria pe ecran. Poza aproape sigur facuta in pro­vincia Maniema din partea de rasarit a Congoului, acum Zair, candva in iarna lui 1964. Omul din stanga e Jacques Schramme, Jack Schramme cel Negru, mercenar belgian.

Incepu sa se incalzeasca in timp ce povestea.

— Schramme a fost unul dintre cei dintii. A luptat impo­triva trupelor Natiu­nilor Unite in incercarea de secesiune a Katangai din 1960 pana in 1962. Dupa ce au pierdut, a trebuit sa plece si sa se refugieze in Angola invecinata, care pe vremea aceea era portugheza si de extrema dreapta. A fost invitat sa se intoarca si sa inabuse revolta Simba din toamna lui 1964. Si?a reconstituit Grupul Leo­pard si s?a apucat de pacificarea provin­ciei Maniema. Asta?i individul. Altceva.

— Ceilalti, spuse Quinn.

— Hmm. Cel din margine, din dreapta, e tot belgian, co­mandantul Wauthier. Pe vremea aceea comanda un contingent de recruti katanghezi si vreo douazeci de mercenari albi la Watsa. Trebuie sa fi fost in vizita. Te intereseaza belgienii?

— Tot ce se poate.

Quinn se gandi din nou la automobilul din depozit. Trecuse pe langa usa deschisa, prinsese mirosul fu­mului de tigare. Nu Marlboro, nu Dunhill. Mai degraba Gauloise franceze. San Bastos, de tip belgian. Zack nu fuma; ii simtise respiratia.

— Cel fara palarie din mijloc este Roger Lagaillarde, si el tot belgian. A fost ucis intr?o ambuscada pe drumul catre Punia. Nu?i nici o indoiala in privinta asta.

— Si cel voinic? intreba Quinn. Uriasul?

— Da, e imens, il aproba Hayman. Trebuie sa aiba cel pu­tin doi metri. Par­ca?i o usa de hambar. Cam de douazeci si ceva de ani, dupa cum arata. Pacat ca si?a intors capul. Cu um­bra de la palarie nu prea ai ce vedea din chip. Probabil ca de aceea nu e nici un nume pentru el. Doar o porecla. Marele Paul. Asta?i tot ce spune aici.

Inchise computerul. Quinn mazgalise ceva pe o hartie. Ii in­tinse desenul lui Hayman.

— Ai mai vazut asa ceva?

Hayman se uita la panza de paianjen, cu paianjenul in centrul ei. Ridica din umeri..

— Tatuaj. Au toti huliganii tineri, punkistii, suporterii de fotbal fanatici. Foarte obisnuit...

— Ia mai gandeste?te, ii spuse Quinn. Belgia, sa zicem acum treizeci de ani.

— Aha, stai putin. Cum naiba ii spuneau? Araignee asta e. Nu?mi mai amintesc cuvantul flamand pentru paianjen, doar pe cel francez.

Apasa pe butoanele computerului timp de cateva secunde.

— Panza neagra, cu un paianjen rosu in centru, pe dosul mainii stangi?

Quinn incerca sa?si aminteasca. Trecuse pe langa portiera din fata a Volvoului ca sa se urce in portbagaj. Cu Zack in spatele lui. Cel de la volan se aplecase ca sa?l vada prin crapaturile glu­gii. Un barbat voinic, aproape ca ajungea cu capul pana la aco­peris, asa cum statea asezat. Se aplecase intr?o parte, sprijinindu?se in mana stanga. Si, ca sa poata fuma, isi scosese manusa stanga.

— Da, spuse Quinn. Asta e.

— O adunatura fara nici o importanta, spuse Hayman dis­pretuitor, citind de pe ecran. Organizatie de extrema dreapta formata in Belgia la sfarsitul anilor '50, inceputul anilor '60. Opusi decolonizarii unicei colonii belgiene, Congo. Anti?ne­gri, bineinteles, antisemiti mai e ceva nou? Recrutau tineri vaga­bonzi si huli­gani, criminali si lepadaturi de pe strada. Speciali­zati in aruncarea cu pietre in vitrinele evreilor, in huiduirea ora­torilor de stanga, au batut vreo doi membri liberali din Parla­ment. S?a desfiintat de la sine. Dizolvarea imperiilor coloniale a dat la iveala tot felul de grupari de soiul asta.

— Miscare flamanda sau valona? intreba Quin.

Se referea la cele doua comunitati culturale din Belgia: flamanzii, mai ales in jumatatea de nord, dinspre Olanda, care vorbeau flamanda, si valonii din sud, dinspre Franta, care vorbeau franceza. Belgia e o tara cu doua limbi oficiale.

— De fapt de amandoua, ii raspunse Hayman dupa ce?si consulta ecranul. Dar zice aici ca a inceput si a fost intotdeauna mai puternica in Antwerp. Asa ca banuiesc ca e flamanda.

Quinn il parasi si se intoarse la cafenea. Orice alta femeie ar fi facut o criza de isterie daca ar fi fost lasata sa astepte patru ore si jumatate. Din fericire pentru Quinn, Sam era agent califi­cat si in timpul uceniciei trecuse prin misiuni de supraveghere care n?aveau pereche in ceea ce priveste plictiseala.

— Cand trebuie sa dai masina inapoi? o intreba Quinn.

— Diseara. Dar pot s?o prelungesc.

— Poti s?o dai inapoi la aeroport?

— Sigur. De ce?

— Zburam la Bruxelles.

Sam isi ridica privirea, cu un aer nefericit.