The Negotiator. Negociatorul

Presedinte, revolta fata de cele intamplate si dorinta ca cei vinovati sa fie tradusi in fata justitiei. Facu apoi o pauza, gandindu?se la ceea ce avea sa spuna in continuare. Stia ca era riscant, un risc al dracului de mare. I se spusese lui ce i se spusese, dar n?avea nici o dovada. Daca gresea, cole­gii sena­tori aveau sa?l considere un alt pisalog care foloseste vorbele mari fara nici o baza serioasa. Dar stia ca trebuia sa continue pentru ca altfel si?ar fi pierdut sprijinul proaspatului si foarte impresionantului sustinator financiar.

— Dar poate ca nu trebuie sa ne uitam prea departe ca sa?i descoperim pe cei vinovati de acest act dusmanos.

Rumoarea din camera inceta. Cei din coridor, gata sa plece, se oprira si se intoarsera inapoi.

— Vreau sa pun doar o singura intrebare. Nu e oare adeva­rat ca bomba care l?a ucis pe tanarul acesta, unicul fiu al Prese­dintelui nostru, a fost conceputa, fabricata si asamblata in in­tregime de Uniunea Sovietica si ca acest lucru se poate dovedi? Nu provenea dispozitivul respectiv din Rusia?

Demagogia innascuta poate ca l?ar fi dus mai departe. Dar scena se dezin­tegra in vacarm si confuzie. Peste zece minute, presa transmitea natiunii intre­barea pe care o pusese. Timp de doua ceasuri, administratia dadu din colt in colt. Apoi fu obli­gata sa recunoasca afirmatiile facute de doctorul Barnard in ra­portul sau.

Pana la caderea noptii, toata ura de moarte impotriva cuiva necunoscut, care ii cuprinsese pe cei de la Nantucket cu o zi in urma ca un torent bubuitor, avea sa?si gaseasca o tinta precisa. Multimi adunate spontan atacara si distruse­ra biroul liniei ae­riene sovietice Aeroflot de pe Fifth Avenue numarul 630 din New York inainte ca politia sa apuce sa faca un cordon de apa­rare in jurul ei. Perso­na­lul cuprins de panica se refugie la cele­lalte etaje, retragandu?se din fata multi­mii dezlantuite doar pen­tru a fi respinsi de functionarii de la etajele de deasupra. Sca­para, impreuna cu ceilalti ocupanti ai cladirii, cu ajutorul De­partamentului Pompierilor, sositi cand fusesera incendiate eta­jele ocupate de Aeroflot ca sa evacueze intreaga cladire.

Departamentul Pompierilor isi posta la tanc fortele pe langa misiunea sovie­tica de pe langa Natiunile Unite din East Street 136. O gloata de new?yorkezi furiosi incerca sa?si croiasca drum cu forta in strada inconjurata de cordoane; din fericire pentru rusi, liniile in uniforma albastra au rezistat asaltului. Politia New Yorkului se trezi angajata intr?o lupta cu o multime hotarata sa faca ceva, fata de care multi dintre politisti nutreau simpatie in inima lor.

La Washington era la fel. Politia capitalei apuca sa ii averti­zeze si sa interzi­ca accesul atat la ambasada, cat si la consulatul sovietic din Phelps Place. Tele­foanele frenetice ale ambasadoru­lui sovietic au fost primite la Departamentul de Stat cu asigura­rea ca raportul britanic era inca in cercetare si ca exista posibi­litatea sa se dovedeasca eronat.

— Dorim sa vedem raportul acesta, insista ambasadorul Iermakov. E o min­ciuna. Va spun categoric. E o minciuna.

Agentile Tass si Novosti, impreuna cu toate ambasadele so­vietice din lume, dadura publicitatii seara tarziu un comunicat prin care negau categoric descope­ririle din raportul Barnard si acuzau Londra si Washingtonul de calomnie per­versa si delibe­rata.

— Cum dracului a transpirat? inteba Michael Odell. Cum dracului a auzit individul asta Hapgood despre el?

Nu exista nici un raspuns. Nici o organizatie importanta, ca sa nu mai vorbim de un guvern, nu poate exista fara o armata de secretare, stenografe, functionari, curieri si oricare dintre ei poate sa dezvaluie un document secret.

— Un lucru e sigur, reflecta Stannard de la Aparare. Dupa chestia asta Tratatul Nantucket e mort ca o mumie. Trebuie sa ne reviziuim bugetul apararii pornind de la premisa ca nu se va face nici o reducere, ca nu vor exista nici un fel de limite.

Quinn incepu sa cerceteze barurile din labirintul de strazi in­guste care porneau din Schipperstraat. Se infiinta acolo pe la ora zece seara si ramase pana acestea se inchisera in zori, un marinar zdravan, pe jumatate beat, care vorbea confuz franceza si, in bar dupa bar, dadea peste cap cate un tap de bere. Afara era frig si prostituatele sumar imbracate dardaiau pe langa radia­toarele electrice din vitrine. Uneori, dupa ce?si terminau tura, isi trageau cate o haina pe ele si plecau pe trotuar spre cate unul din barurile in care isi luau ceva de baut si isi faceau schimbul curent de glume deocheate cu barmanul si obisnuitii localului.

Cele mai multe baruri purtau nume precum Las Vegas, Hol­lywood, Califor­nia. Optimistii lor proprietari sperau ca aceste denumiri care aminteau de fasci­nanta vraja a strainatatii aveau sa?l convinga pe marinarul care ratacea fara tinta ca in spatele usilor de lemn domnea opulenta. Dar in general, erau locuri prapadite, dar calde, care serveau o bere de calitate.

Quinn ii spusese lui Sam ca trebuia sa?l astepte ori la hotel, ori in masina parcata cu doua strazi mai jos de Falcon Rui. Sam preferase masina, ceea ce n?o impiedica sa primeasca o cantitate apreciabila de propuneri prin fereastra acesteia.

Quinn statea si bea incet, observand multimea de localnici si de straini care intrau si ieseau din barurile si strazile respective. Pe mana stanga, desenat cu tusul cumparat de la magazinul de obiecte de arta si usor patat pentru a da impresia de vechime, avea panza neagra de paianjen, cu paianjenul de un rosu aprins in centru. Se uita toata noaptea la nenumarate alte maini stangi fara sa descopere nimic asemanator.

Se plimba pe Guit Straat si Pauli Plein, luandu?si cate o bere mica in fiecare bar apoi se intoarse in Schiperstraat si o lua de la capat. Fetele il credeau nehotarat in cautarea unei femei. Clientii masculini nu?l bagau deloc in seama pentru ca erau si ei intr?o permanenta miscare. Vreo doi barmani, la a treia vizita, dadura din cap si se hlizira la el.

— Iar te?ai intors, n?ai noroc?

Aveau dreptate, dar intr?un sens cu totul diferit. N?avusese nici un noroc si in zori se inapoie la Sam, care il astepta in ma­sina. Era pe jumatate adormita si avea motorul pornit ca sa se incalzeasca.

— Si acum ce facem? il intreba ea in timp ce se intorceau la hotel.

— Mincam, dormim si la noapte o luam de la capat, o la­muri el.

Sam fu deosebit de senzuala in dimineata pe care si?o petrecura in pat, gan­dindu?se ca poate Quinn fusese ispitit de fetele care isi etalau nurii in Schipper­straat. Chiar daca nu fusese, Quinn n?avea nici un motiv s?o dezamageasca.

In aceeasi zi, Peter Cobb se intalnea cu Cyrus Miller, la cere­rea lui, la ulti­mul etaj al Cladirii Pan?Global.

— Vreau sa ies, il anunta el cu un ton categoric. Ce s?a pe­trecut cu baiatul asta este de?a dreptul infiorator. Asociatii mei sunt si ei de aceeasi parere. Cyrus, ai promis ca n?o sa se ajunga niciodata la asta. Ai spus ca simpla