The Negotiator. Negociatorul

rapire e suficienta ca sa... schimbe lucrurile. Nu ne?a trecut nici o clipa prin minte ca baiatul o sa moara. Dar ce i?au facut animalele astea... e ori­bil... e imoral...

Miller se ridica de la birou si il fulgera cu privirea pe barba­tul mai tanar.

— Nu?mi mai tine mie predici despre moralitate, baiete. Sa nu te mai prind ca faci asa ceva. Nici eu n?am vrut sa se intample cum s?a intamplat, dar am stiut cu totii ca s?ar putea sa fim obligati la asta. Chiar si tu, Peter Cobb, martor mi?e Dumnezeu chiar si tu. Si asa a trebuit sa fie. Spre deosebire de tine, eu m?am rugat Lui ca sa ma indrume; spre deosebire de tine, eu mi?am petrecut nopti intregi rugandu?ma in genunchi pentru tanarul asta. Si Domnul mi?a dat raspunsul, amice; si Domnul a grait: Mai bine sa fie sacrificat mielul acesta tanar, decat sa piara toata turma. Nu vorbim aici numai de un singur om, Cobb. E vorba de securitate, de supravietuire, de chiar viata poporului ameri­can. Si Domnul mi?a grait ce trebuie sa fie trebuie sa fie. Co­munistul asta de la Washington trebuie doborat inainte sa dis­truga templul Domnului, templul care este toata tara asta a noastra. Intoarce?te la fabrica ta, Peter Cobb. Du?te inapoi ca sa transformi plugurile in sabiile de care avem nevoie ca sa ne aparam natiu­nea si sa?i distrugem pe antihristii de la Moscova. Si tine?ti gura, domnule. Nu?mi mai vorbi mie de moralitate pentru ca aceasta este lucrarea Domnului si El mi?a grait.

Peter Cobb se intoarse la fabrica sa complet zdruncinat.

***

Mihail Sergheevici Gorbaciov avea si el o confruntare foarte serioasa in ziua aceea. Din nou, toata masa de conferinte, lunga cat intreaga camera, era plina de ziare occidentale care prezentau tarasenia in poze si titluri cu litere de?o schioa­pa. Nu avea nevoie de traducere decat pentru acestea din urma. Ministerul de Externe i le prinsese cu agrafe de fie­care ziar.

Pe birou se mai afla si un maldar de rapoarte care n?aveau nevoie de nici o traducere. Erau in limba rusa, de la toti amba­sadorii din lume, de la consulii generali si de la proprii cores­pondenti de presa ai URSS. Pana si in satelitii est?europeni fuse­sera organizate demonstratii anti?sovietice. Moscova continua sa nege cu toata sinceritatea, si totusi...

In calitatea sa de etnic rus si de aparatcik de partid cu vechi state de ser­viciu, Gorbaciov nu era deloc un novice in realpolitik. Cunostea foarte bine tactica dezinformarii; nu?si infiintase Kremlinul un intreg departament dedicat acesteia? Numai in ca­drul KGB?ului nu exista oare un directorat intreg care se ocupa de semanarea sentimentelor anti?occidentale prin plasarea unor minciuni bine ticluite si a unor jumatati de adevar si mai devas­ tatoare? Dar actul de dez­informare de care era vorba acum era de?a dreptul incredibil.

Il astepta pe cel pe care?l convocase cu mare nerabdare. Era aproape de miezul noptii si fusese obligat sa renunte la vanatoarea de rate programata pentru sfarsitul saptamanii pe lacurile nordice si la picanta mancare georgiana, una din cele doua mari pasiuni ale sale.

Omul asteptat veni de?abia dupa miezul noptii.

Mai mult decat oricine altcineva, secretarul general al URSS nu trebuie sa se astepte ca presedintele KGB?ului sa fie un individ plin de caldura si de afecti­une. Dar pe chipul general?colonelului Vladimir Kriucikov se citea un aer de cru­zime rece pe care Gorbaciov il gasea intru totul detestabil.

E adevarat ca il promovase chiar el din postul de prim?adjunct al presedin­telui cand il inlaturase pe Scebrikov, in urma cu trei ani. Dar n?avusese de ales. Trebuia sa?i ia locul unul dintre cei patru adjuncti si pregatirea juridica a lui Kriucikov il impre­sionase in suficient de mare masura ca sa?i ofere aceasta func­tie. De atunci, insa, incepuse sa aiba mari rezerve.

Recunostea ca poate fusese prea dominat de dorinta de a transforma Uniu­nea Sovietica intr?un „stat socialist bazat pe le­galitate', in care legea sa fie supre­ma, conceptie pe care Kremli­nul o considerase inaintea lui burgheza. Fusese o perioada ex­trem de frenetica in acele prime zile ale lunii octombrie cand convoca­se o brusca adunare generala a Comitetului Central pentru a?si inaugura propria Noapte a cutitelor lungi impotriva oponentilor. Poate ca in graba sa ii scapasera unele lucruri. Printre care si biografia lui Kriucikov.

Kriucikov activase in Procuratura Publica a lui Stalin, func­tie cu totul nepo­trivita celor slabi din fire, si participase la sal­batica represiune a revoltei din Un­garia din 1956, ajungand la KGB in 1967. Se cunoscuse cu Andropov in Ungaria, cel care avea sa fie seful KGB?ului vreme de 15 ani. Andropov il desem­nase pe Scebrikov drept succesorul sau, iar Scebrikov il alesese pe Kriucikov ca sa con­du­ca ramura de spionaj extern, Primul directorat superior. Poate ca el, secretarul general, subestimase vechile devotamente.

Isi ridica privirea spre fruntea plesuva, ochii inghetati, favo­ritii incaruntiti si gura posomorata, cu colturile lasate. Si isi dadu seama ca acest om ar fi putut, la urma urmelor, sa?i fie adversar.

Gorbaciov ocoli biroul si ii intinse mana, o strangere seaca si ferma. Ca in­tot­deauna cand vorbea cu cineva, i se uita tot tim­pul in ochi, de parca ar fi cau­tat in ei semne de prefacatorie sau de timiditate. Spre deosebire de majorita­tea predecesorilor sai, ii facea placere daca lipseau amandoua. Ii arata cu un gest al mainii rapoartele primite din strainatate. Generalul clatina din cap. Le vazuse pe toate, ba chiar mai multe. Evita privirea lui Gorbaciov.

— Hai sa fim cat mai scurti, ii spuse Gorbaciov. Stim ce se spune in ele. E o minciuna. Noi continuam sa negam. Minciuna asta nu trebuie sa prinda. Dar de unde vine? Pe ce se bazeaza?

Kriucikov batu cu dispret in mormanul de rapoarte. Cu toate ca fusese rezidentul KGB la New York, ura America din toata inima.

— Tovarase secretar general, se pare ca se bazeaza pe ra­portul unui om de stiinta britanic care a efectuat cercetarile de laborator asupra modului in care a decedat americanul. Ori in­dividul a mintit, ori i?au modificat altii raportul. Banuiesc ca e vorba de o smecherie a americanilor.

Gorbaciov se intoarse si se aseza la birou. Isi alese cuvintele cu mare atentie.

— S?ar putea cumva... cine stie prin ce imprejurare... sa existe un sambure de adevar in toata acuzatia asta?

Vladimir Kriucikov tresari speriat. In cadrul organizatiei sale exista un de­par­tament care avea sarcina specifica de a con­cepe, inventa si construi in labo­ratoare cele mai diabolice dispo­zitive de curmare a vietii sau pur si simplu de invalidare perma­nenta. Dar nu era cazul acum; nu asamblasera nici o bomba care sa fie pusa in cingatoarea lui Simon Cormack.

— Nu, tovarase, precis nu.

Gorbaciov se apleca inainte si batu cu degetul in sugativa de pe birou.

— Descopera, ii ordona el. Odata pentru totdeauna, ca e laie, ca?i balaie, descopera despre ce e vorba.