The Negotiator. Negociatorul

Generalul dadu din cap in semn ca a inteles si iesi din inca­pere. Secretarul general ramase cu privirea pierduta in incaperea prelunga. Avea nevoie poate ca trebuia mai bine sa spuna „avusese nevoie' de Tratatul Nantucket mai mult decat stiau cei din Biroul Oval. Fara acesta, tara lui infrunta spectrul bom­bardi­erului invizibil B?2 Stealth, iar el cosmarul de a trebui sa incerce sa faca rost de trei sute de miliarde de ruble pentru a re­ construi reteaua de aparare anti?aeri­ana. Pana cand avea sa se ispraveasca titeiul.

Quinn il repera de?abia in cea de?a treia noapte. Era scund si indesat, cu urechile umflate si nasul turtit ca de mops, de lup­tator cu pumnii. Statea singur la marginea barului din Mon­tana, o spelunca murdara din Oude Mann Straat, numita pe buna dreptate strada Batranului. Mai erau inca o duzina de oa­meni in local, dar nu vorbea nimeni cu el si, dupa cate se parea, nici nu?si dorea asa ceva.

In mana dreapta isi tinea berea iar in stanga o tigara pe care si?o rasucise singur. Pe dosul mainii erau panza neagra cu paian­jenul rosu. Quinn traversa tot localul si se aseza la doua scaune de individ.

O vreme ramasera amandoi tacuti. Mopsul arunca o privire in directia lui Quinn dar fara sa?l bage in seama. Se scursera zece minute. Omul isi rasuci o noua tigara. Quinn ii oferi un foc. Mopsul clatina din cap dar nu scoase nici un cuvant. Un ins morocanos, suspicios, greu de atras in conversatie.

Quinn prinse privirea barmanului si ii facu semn spre pahar. Acesta ii mai aduse o sticla. Quinn facu un gest spre paharul gol al omului de langa el si ridica intrebator din sprancene. Mopsul il refuza dand din cap, isi vari mana in buzunar si plati pentru ce bause.

Quinn ofta in sinea lui. Avea sa fie foarte greu. Omul arata a bataus de prin baruri; un ticalos de duzina care n?avea minte nici cat un codos nu ca acesta ar fi avut nevoie de prea multa. Existau sanse foarte reduse ca sa vorbeasca franceza si mai mult ca sigur ca era foarte posac. Dar se potrivea ca varsta, aproape cincizeci, si avea tatuajul. Va trebui sa se multumeasca cu el.

Quinn pleca de la bar si o gasi pe Sam ghemuita in masina, la doua strazi mai departe. Ii povesti cu glas scazut ce voia sa faca ea.

— Ti?ai iesit din minti? il intreba Sam. Nu pot sa fac asa ceva. Trebuie sa te anunt, domnule Quinn, ca sunt fiica unui predicator din Rockcastle, continua ea incepand sa zambeasca in timp ce vorbea.

Peste zece minute, Quinn era la loc pe scaunul de la bar, iar Sam isi facea intrarea. Isi ridicase fusta atat de sus, incat talia trebuia sa?i fi ajuns pe la subsuori, dar era acoperita de tricoul pana la gat. Folosise toata cutia de Kleenex din compartimentul pentru manusi ca sa?si aduca pieptul, si?asa destul de plin, la niste dimensiuni infioratoare. Se indrepta unduindu?se catre Quinn si se aseza pe scaunul dintre el si mops. Mopsul se holba la ea. La fel ca toti ceilalti. Quinn o trata cu indiferenta.

Sam se intinse si il saruta pe obraz, apoi ii vari limba in ure­che. Quinn continua sa n?o bage in seama. Mopsul isi mutase privirea inapoi la pahar, dar din cand in cand, arunca o privire spre pieptul revarsat peste bar. Barmanul se apropie, zambi si arunca o privire intrebatoare.

— Whisky, comanda Sam.

Cuvantul e international si pro­nuntia n?are cum sa tradeze tara de origine. O intreba in fla­manda daca voia si gheata. Sam nu intelegea, dar il aproba dand energic din cap. I se aduse gheata. Dadu noroc cu Quinn, care nici nu se uita la ea. Ridicand din umeri, se intoarse spre mops si ciocni paharul cu el. Surprins, acesta ii raspunse.

Cu buna stiinta, Sam deschise gura si isi trecu limba peste buza de jos, care ii stralucea umeda. Il ademenea pe mops fara rusine. Acesta ii raspunse, aratandu?si dintii rupti intr?un suras. Fara sa mai astepte, Sam se apleca si-l saruta pe gura.

Cu dosul palmei, Quinn o matura de pe scaun, trantind?o la podea, si se apleca spre mops.

— Vrei sa te bagi in rahat dandu?te la curva mea? se ratoi el intr?o franceza de om beat.

Fara sa mai astepte raspunsul, ii arse o stanga care il atinse pe mops in falca si il arunca pe spate in rumegusul de pe jos.

Omul cazu zdravan, se ridica la loc in picioare si se arunca asupra lui Quinn. Sam urma instructiunile primite si iesi ime­diat pe usa. Barmanul se intinse repede dupa telefonul de sub tejghea, forma 101, numarul politiei si, cand i se raspunse, anunta scurt „Lupta la bar' si le dadu adresa.

In cartierul respectiv exista intotdeauna masini de patrula, mai ales noaptea, si prima Sierra alba cu inscriptia POLITIE pe lateral isi facu aparitia dupa patru minute. Din ea coborara doi politisti in uniforma, urmati indeaproape de inca doi din alta masina care sosise la douazeci de secunde dupa ei.

Este de?a dreptul surprinzator cat de multe pot distruge doi batausi intr?un bar in numai patru minute. Quinn stia ca il pu­tea intrece pe mops, care era amortit de bautura si de tigari, si il stalci in pumni. Dar il lasa si pe el sa?i traga vreo doua la coaste ca sa il incurajeze, apoi ii trase un pumn mai zdravan in piept ca sa?l potoleasca. Cand mopsul incepu sa dea semne ca nu mai putea, Quinn intra intr?un corp la corp ca sa?l mai ajute.

Imbratisati strans, cei doi reusira sa scoata din titani cea mai mare parte a mobilierului din bar, rostogolindu?se prin rumegus intr?un amestec de picioare de scaune, blaturi de mese, pahare si sticle sparte.

La sosirea politiei, cei doi batausi au fost arestati pe loc. Se­diul central al politiei din cartier este Zona Vest P/l, iar cel mai apropiat post de politie pe Blindenstraat. Cele doua masini de patrula ii lasau acolo separat peste doua minute, dandu?i in grija sergentului de serviciu Van Maes. Barmanul isi socoti dau­nele si dadu o declaratie din spatele tejghelei. Nu era necesar sa fie retinut doar trebuia sa?si conduca localul. Ofiterii impartira daunele estimate pe din doua si il pusera sa semneze.

Batausii arestati sunt intotdeauna tinuti separat la Blinden­straat. Sergentul Van Maes il arunca pe mops, pe care il cunos­tea foarte bine din alte intalniri, in wachtkamera goala si mur­dara din spatele biroului sau; Quinn fu pus sa stea pe o banca tare din zona de primire in timp ce ii era examinat pasaportul.

— American, ei? intreba Van Maes. N?ar trebui sa intrati in incaierari, domnule Quinn. Pe Kuyper asta il cunoastem; mereu intra in belele. De data asta s?a ispravit. El v?a lovit primul, nu?

— De fapt, eu l?am atins.

Van Maes studie declaratia barmanului.

— Hmm. Ja, barmanul zice ca erati amandoi de vina. Pacat. Trebuie sa va retin acum pe amandoi. De dimineata o sa va pre­zentati la Magistraat. Din cauza daunelor de la bar.

Magistraatul insemna multa hartogareala. Cand, la ora cinci dimineata, o foarte eleganta tanara americanca