Luna e o doamna cruda

spre o tinta din interior erau reindreptate spre cate un oras de la malul marii. Computerul a programat executarea acestei comenzi la stancile mai din urma. Dar, daca eu nu anulam, le repartiza Junior dupa cum era cazul.

Acum disparuse presiunea ingrozitoare a timpului, acum puteam devia orice incarcatura in ocean, chiar cu cateva minute inaintea impactului. Acum puteam sa ma gandesc in voie. Asa am si facut.

Apoi mi-am chemat „Cabinetul de razboi”, format din Wyoh, Stu si Greg, care era comandantul fortelor mele armate si ne-am adunat in biroul lui Greg. Lenore avea voie sa se plimbe de colo-colo aducandu-ne cafea sau putea sa stea, daca dorea, dar sa nu spuna nimic. Lenore e o femeie inteligenta si stie cand sa taca.

Stu vorbi primul:

— Domnule prim-ministru, cred ca trebuie sa sarim peste Marea China de data asta.

— Lasa politeturile, Stu. Poate sunt prim-ministru, poate, nu. Oricum, nu avem timp de formalitati.

— Foarte bine. Pot sa-mi expun propunerea?

— Mai tarziu.

Le-am explicat ce facusem ca sa avem mai mult timp. Stu ma aproba in tacere, dar nu mai zise nimic.

— Problema noastra cea mai mare este ca am ramas fara comunicatii atat cu Luna City cat si cu Pamantul. Greg, ce se aude cu echipa de interventie?

— Nu s-a intors inca.

— Daca defectiunea este in apropiere de Luna City, s-ar putea sa nu se intoarca prea curand. Asta daca pot repara. Deci, suntem nevoiti sa actionam de capul nostru. Greg, ai tot ce-ti trebuie ca sa incerci sa improvizezi o statie de emisie-receptie ca sa putem vorbi cu Pamantul? Te-as putea ajuta, iar tehnicianul pentru computere pe care ti l-am trimis nu e prost deloc.

E foarte bun la electronica obisnuita — un biet individ pe care-l acuzasem odata, pe nedrept, ca lasase o musca sa intre in maruntaiele lui Mike. Ii dadusem acum functia de tehnician electronist.

— Harry Biggs, seful aparaturii de presiune, poate face orice daca are echipamentul necesar, spuse Greg ganditor.

— Fa-i rost de tot ce-i trebuie. Poti sa dezasamblezi orice in afara de radar si de computer, dupa ce am expediat toate incarcaturile din catapulta. Cate mai sunt?

— Douazeci si trei si nu mai avem otel.

— Atunci asta e, douazeci si trei, castigam sau pierdem. Vreau sa fie gata de incarcare pentru ca s-ar putea sa le aruncam azi.

— Sunt pregatite. Putem sa le incarcam cu viteza necesara.

— Bine. Inca ceva. Nu stiu daca pe cerul nostru se invartesc sau nu crucisatoare ale N. F. Mi-e frica sa ma uit. Cu radarul, vreau sa spun, pentru ca daca folosesc radarul pentru a cerceta cerul, putem sa ne tradam pozitia. Dar trebuie sa observam ce se petrece in exterior. Greg, poti gasi voluntari care sa faca asta, dar de care nu mai ai nevoie pentru altceva?

Se amesteca Lenore in discutie:

— Ma ofer eu!

— Multumesc, scumpo, esti acceptata.

— Am sa gasesc barbati, zise Greg, nu va fi nevoie de femei.

— Las-o sa mearga, Greg. Este spectacolul nostru, al tuturor.

Le-am explicat ceea ce vroiam. Mare Undarum era acum in noaptea semi-lunara, iar soarele apusese. Granita invizibila dintre lumina soarelui si umbra Lunii se intindea acum deasupra noastra. Navele care trec pe cerul nostru vor aparea brusc mergand spre vest, apoi vor disparea mergand spre est. Partea vizibila a orbitei se intinde de la orizont pana la un anumit punct de pe cer. Daca echipa de observare poate detecta ambele puncte, marcandu-l pe unul dupa directie, iar pe celalalt dupa stele. si va putea aproxima timpul numarand secundele, atunci Junior va putea sa ghiceasca orbita — daca i se vor comunica datele si la a doua trecere pe cer a navelor, va putea deduce perioada si forma orbitei lor. Astfel eu voi afla cand pot folosi radarul, radioul si catapulta — nu vroiam sa eliberez o incarcatura cu o nava N. F. deasupra noastra pe cer, pentru ca ne- ar fi localizat pozitia pe radar.

Poate ca eram prea prudent — dar catapulta asta noua, radarul si cele douazeci si trei de proiectile erau tot ce mai apara Luna de infrangerea totala — iar cacealmaua noastra se baza pe faptul ca dusmanii nu aveau cum sa stie exact ce rezerve mai avem si unde sunt plasate.

Si atunci ca si acum, majoritatea lunarilor habar n-aveau de astronomie — noi locuim in tunele, iesim la suprafata doar cand este neaparat necesar. Dar aveam noroc, pentru ca in echipa lui Greg era un astronom amator, un tip care lucrase la observatorul Richardson. I-am explicat ce trebuie sa faca, i-am dat conducerea si l- am lasat sa-si instruiasca echipa de observatori cum sa deosebeasca navele de stele. Dupa ce am pus la punct ultimele amanunte, m-am intors la discutii.

— Ei bine, Stu, de ce n-ar trebui sa lovim Marea China?

— Inca astept o veste de la doctorul Chan. Am primit un mesaj de la el, a dat un telefon aici, la putin timp inainte de-a fi deconectati de la reteaua de telecomunicatii…

— La naiba, de ce nu mi-ai spus?

— Am incercat, dar te incuiasesi inauntru si stiu destul de bine ca nu trebuie sa te deranjez cand te ocupi de balistica. Poftim traducerea. Este pe adresa obisnuita a lui LuNoHoCo, cu o referinta care inseamna ca e un mesaj pentru mine si ca a sosit prin agentul meu de la Paris. „Reprezentantul vanzarilor noastre din Darwin” — asta e Chan — „ne informeaza ca transporturile noastre din” — ma rog, asta e codul — se refera la zilele atacului desi, in aparenta, indica luna iunie trecuta — „au fost impropriu impachetate, rezultand pierderi inacceptabile. Daca acestea nu pot fi corectate, negocierile pentru un contract pe termen lung vor fi serios afectate”.

Stu ridica privirea.

— Totul are un dublu inteles. Eu cred ca asta inseamna ca doctorul Chan se refera la faptul ca guvernul lui este gata sa discute termenii unei intelegeri… dar ca trebuie sa renuntam sa mai bombardam Marea China, pentru ca altfel s-ar putea sa-i dam planurile peste cap.

— Hmm.

M-am ridicat si am inceput sa ma invart prin camera. Sa-i cer parerea lui Wyoh? Nimeni nu cunoaste mai bine ca mine calitatile lui Wyoh… dar ea oscileaza intre duritate si prea multa compasiune, iar eu am invatat ca un „sef de stat”, chiar si unul provizoriu, nu trebuie sa simta nici una nici alta. Sa-l intreb pe Greg? Greg era un fermier bun, un mecanic excelent, un predicator nemaipomenit. Tineam foarte mult la el, dar n-aveam nevoie de parerea lui. Stu? Isi spusese punctul lui de vedere.

Sau poate ca nu.

— Stu, care e parerea ta? Nu a lui Chan, a ta.

Cazu pe ganduri.

— E greu de raspuns, Mannie. Nu sunt chinez, n-am stat prea mult in Marea China si nu pot pretinde ca ma pricep prea mult la politica lor sau in psihologia chineza. Asa ca n-am incotro si trebuie sa iau de bun mesajul lui Chan.

— Ah, la naiba, dar el nu e lunar! Scopurile lui nu coincid cu ale noastre. Ce se asteapta el sa obtina de- aici?

— Cred ca face manevre pentru a obtine monopolul asupra comertului lunar. Poate vrea sa aiba baze aici. Posibil o enclava extrateritoriala. N-am putea sa-i acordam asa ceva.

— S-ar putea s-o facem daca suntem loviti.

— N-a spus nimic din toate astea. Stii ca nu vorbeste prea mult. Sta si asculta.

— Stiu prea bine.

M-am gandit la asta, din ce in ce mai ingrijorat cu fiecare minut care trecea.

Stirile de pe Pamant se auzeau undeva in surdina. O rugasem pe Wyoh sa le urmareasca, in timp ce eu il cautam pe Greg.

— Wyoh, scumpo, ceva nou?

— Nu. Sunt aceleasi declaratii. Am fost infranti definitiv si se asteapta in orice clipa sa ne predam. Ei mai transmit avertismentul ca unele proiectile sunt inca in spatiu si cad la intamplare, dar oamenii au fost asigurati ca se va analiza traiectoria lor si li se va controla caderea.

— Dar nu e nimic care sa sugereze ca profesorul sau oricine altcineva din Luna City sau din alta parte a Lunii este in contact cu Pamantul?

— Absolut nimic.