— Ce indicativ ai? intreba detectivul.
— ACC-l129, stapane.
— Am sa-ti spun pur si simplu „baiete”. Uite ce e, vreau sa vorbesc cu doamana Gladia Delmarre, sotia defunctului Rikaine Delmarre. Daneel, exista vreo adresa, vreun mijloc de a-i indica pozitia pe planeta?
— Nu cred sa fie nevoie de alte informatii, raspunse Daneel amabil. Sa-l intreb pe robot…
— Lasa-ma pe mine sa fac asta, spuse Baley. Asculta, baiete, stii cum o putem gasi pe aceasta doamna?
— Da, stapane. Cunosc circuitele de legatura cu toti stapanii, raspunse robotul, fara urma de mandrie. Era un simplu fapt, ca si cum ar fi spus: Stapane, sunt confectionat din metal.
Daneel interveni:
— Nu e nimic surprinzator aici, colege Elijah. Memoria lui trebuie sa retina doar douazeci de mii de circuite, ceea ce e destul de putin. Baley dadu din cap aprobator.
— Exista oare mai multe Gladia Delmarre? S-ar putea produce vreo incurcatura.
— Poftim, stapane? intreba robotul, dupa care ramase tacut.
— Cred, interveni Daneel, ca robotul nu ti-a inteles intrebarea. Parerea mea este ca pe Solaria nu exista mai multe nume la fel. Numele se inregistreaza la nastere si nu se poate lua nici un nume claca nu este liber in momentul respectiv.
— Bravo, exclama Baley, aflam mereu lucruri noi. Acum uite ce e, baiete, spune-mi cum trebuie sa actionez, da-mi circuitul de legatura, sau cum se cheama, si apoi ia-o din loc.
Urma o pauza perceptibila pana la raspunsul robotului.
— Vreti sa stabiliti singur contactul, domnule?
— Exact.
Daneel atinse usor maneca detectivului.
— O clipa, colege, Elijah.
— Ce mai e?
— Dupa parerea mea, robotul poate face acest contact cu mai multa usurinta. E doar specialitatea lui.
— Sunt convins ca-l poate face mai bine decat mine, raspunse Baley darz. Ba chiar, facandu-l eu insumi, as putea incurca rau lucrurile. Totusi, prefer sa-l lac singur. Sunt cu cel care ordona sau nu ?
— Esti, colege Elijah, si ordinele tale vor fi executate, atunci cand Prima lege o permite. Totusi, cu voia ta, as dori sa-ti transmit informatile pe care le detin cu privire la robotii solarieni. Pe Solaria robotii sunt mult mai specializati decat in orice alta lume. Desi fizic acesti roboti sunt capabili de multe activitati, mintal sunt puternic inzestrati numai pentru o singura activitate. Pentru a indeplini sarcini in afara specializarii lor au nevoie de potentialele inalte produse de aplicarea directa a uncia din cele trei Legi. Iar pentru a
— Pai, atunci, un ordin primit direct de la mine implica intrarea in actiune a legii a Doua, nu-i asa?
— Asa e. Totusi, potentialul cerut de aceasta este „neplacut” pentru robot. De obicei o asemenea situatie nu s-ar putea produce, caci solarienii nu intervin niciodata in activitatea zilnica a robotilor. Pe de o parte, nu tin deloc sa faca ei munca robotilor, iar pe de alta parte, nici n-au nevoie s-o faca.
— Vrei sa spui ca robotul ar suferi daca as indeplini cu munca lui?
— Dupa cum stii, colege Elijah, durerea, in sensul omenesc, nu se aplica reactiilor robotice.
— Atunci? intreba Baley, dand din umeri.
— Cu toate acestea, continua Daneel, robotul trece printr-o stare la fel de neplacuta ca si durerea pentru o fiinta umana, dupa cate imi dau eu seama.
— Si totusi, replica Baley, cu nu sunt solarian. Sunt pamantean si nu-mi place ca robotii sa faca ceea ce vreau sa fac eu.
— Gandeste-te apoi, insista Daneel, ca a produce neplaceri unui robot ar putea fi privit de gazdele noastre ca un gest nepoliticos, caci intr-o societate ca aceasta exista, probabil, o serie de principii mai mult sau mai putin rigide despre felul cum trebuie tratat un robot. Si un asemenea gest nu ne-ar usura deloc sarcina.
— Bine, se invoi Baley. Sa-si faca atunci serviciul. Si se instala intr-un fotoliu.
Incidentul nu fusese lipsit de unele invataminte. Era un exemplu instructiv, care dezvaluia cat de neinduratoare poate fi o societate robotica. Odata pusi in functiune, robotii nu puteau fi usor inlaturati, iar daca omul voia sa renunte la ei chiar temporar, constata ca nu poate.
Cu ochii pe jumatate inchisi urmarea robotul, care se apropia de perete. Sa pofteasca sociologii de pe Pamant sa studieze cele intamplate si sa traga concluzii. El incepuse deja sa aiba unele pareri.
O jumatatea din perete se trase in laturi dand la iveala un panou de comanda ce ar fi lacut cinste chiar si unei centrale electrice de Oras.
Baley ducea dorul pipei sale. Fusese informat ca fumatul pe o planeta unde nu se fumeaza ar fi o impolitete ingrozitoare, asa ca nici macar nu i se permisese sa-si ia cele de trebuinta. Ofta. Erau clipe cand s-ar fi socotit nespus de incurajat simtind intre dinti teava pipei si in mana caldura tutunului incins.
Robotul lucra cu rapiditate, regland diverse rezistente si intensificand in modul cuvenit campurile de forta prin usoare apasari cu degetele.
— Mai intai este necesar, explica Daneel, sa se ia legatura cu persoana solicitata. Mesajul este primit, fireste, de un robot. Daca persoana este disponibila si dispusa sa accepte vizionarea, se stabileste contactul.
— Si sunt necesare toate acele butoane? intreba Baley. Robotul de-abia atinge cea mai mare parte a panoului.
— Nu dispun de informatii complete asupra acestui subiect, colege Elijah. Exista insa cazuri cand trebuie aranjate vizionari multiple sau mobile. Acestea din urma, mai ales, necesita reglari complicate si continue.
Robotul anunta:
— Domnilor, contactul este stabilit si acceptat. Cand sunteti gata va intra in functiune.
— Gata, mormai Baley si, ca si cum acest cuvant ar fi fost un semnal, cealalta jumatate a camerei se umplu de lumina.
Daneel se grabi sa spuna:
— Am neglijat sa indic robotului ca toate deschiderile spre exterior sa fie acoperite. Imi pare rau si trebuie sa…
— N-are a face, raspunse Baley, crispandu-se. Am sa suport. Lasa-le asa.
Viziona o sala de baie; cel putin asa credea, judecand dupa instalatii. La un capat al incaperii se gasea, ghici el, un fel de salon de cosmetica si imaginatia lui plasa acolo un robot (sau mai multi?) care puneau la punct, cu o rapiditate plina de precizie, amanuntele unei coafuri feminine si anumite elemente exterioare care alcatuiau imaginea pe care femeia respectiva urma s-o infatiseze lumii.
Cat despre unele aparate si dispozitive, pur si simplu nici nu mai incerca sa ghiceasca ce erau. Lipsa de experienta nu-i permitea sa-si dea seama la ce servesc. Peretii erau incrustati cu un model complicat care insela ochiul, facandu-l sa creada ca reprezinta un obiect natural si apoi pierzandu-se intr-o compozitieabstracta. Efectul era calmant si aproape hipnotic prin modul in care solicita atentia privitorului.
Ceea ce parea a fi dusul, o instalatie destul de mare, nu era separat de rest prin nimic material, ci mai degraba printr-un dispozitiv special de iluminare care crea un zid de opacitate sclipitoare. Nu se vedea nici o fiinta omeneasca.
Privirile lui Baley se atintira asupra podelei. Unde se termina camera lui si unde incepea cealalta? Era usor de spus, caci exista o linie unde calitatea luminii se schimba, marcand probabil hotarul.
Baley pasi spre acea linie si dupa un moment de sovaiala intinse mana dincolo de ea.
Nu simti nimic; era ca si cum si-ar fi varat bratul intr-unui din primitivele aparate de vizionare tridimensionale de pe Pamant. Acolo, cel putin, ar fi continuat sa-si vada mana; slab, poate, si acoperita de imagini, dar ar fi continuat s-o vada. Aici insa disparuse complet. Pentru ochii lui bratul i se termina ca taiat de la incheietura.
Dar daca ar trece peste linie cu tot corpul? Probabil ca atunci n-ar mai putea vedea nimic. S-ar afla intr-o lume de intuneric total. Gandul unui asemenea invelis protector ii era aproape placut.
Fu intrerupt de o voce. Ridica ochii si pasi inapoi cu o graba aproape ridicola.
Ii vorbea Gladia Dclmarrc. Cel putin asa presupunea Baley. Partea superioara a perdelei de lumina ce ascundea cabina dusului disparuse si se vedea limpede un cap.
