Soarele gol

— Va trebui sa mai incerc o data.

— Nu se poate, in prezenta mea, raspunse Daneel. Intre timp am facut ceea ce mi-ai cerut.

— Ceea ce ti-am cerut?

— Iti amintesti, colege Elijah, ca inainte de a ordona soferului sa retraga capota imi spusesesi sa-l intreb cate mile mai avem pana la destinatie. Mai avem zece mile si vom ajunge in circa sase minute.

Baley se simti indemnat sa-l intrebe pe Daneel daca il supara faptul ca fusese pacalit, chiar si numai pentru a-i vedea fata perfecta strambandu-se, dar se abtinu. Fireste, Daneel ar raspunde pur si simplu negativ, fara ranchiuna sau suparare. Ar ramane asezat la fel de calm si serios, netulburat si impasibil.

Se multumi sa spuna linislit:

— Si totusi, Daneel, stii prea bine ca va trebui sa ma obisnuiesc.

Robotul isi privi colaboratorul uman.

— La ce te referi?

— Dumnezeule! La… exterior. Caci doar asa e pe toata planeta asta.

— Nu va fi nevoie sa infrunti exteriorul, raspunse Daneel. Si apoi, ca si cum ar fi socotit subiectul inchis, adauga: Incetinim, colege Elijah. Cred ca am ajuns… acum va trebui sa asteptam conectarea unui alt tub pneumatic pana la locuinta ce ne va servi drept baza de operatii.

— Nu e nevoie de nici un tub pneumatic, Daneel. Daca trebuie sa lucrez in exterior, n-are rost sa mai prelungim treaba asta.

— Dar nu va fi nevoie sa lucrezi in exterior, colege Elijah.

Robotul dadu sa mai spuna ceva, dar Baley ii impuse tacerea cu o miscare energica a mainii. In clipa aceea n-avea chef de incurajarile amabile ale lui Daneel, de remarci linistitoare, de asigurari ca totul va fi in ordine si ca el, Baley, se afla pe maini bune.

Ceea ce dorea intr-adevar era convingerea sa personala ca se putea descurca singur si ca isi va indeplini misiunea. Senzatiile prilejuite de exterior fusesera greu de suportat. Se prea putea ca, atunci cand va fi nevoie, sa-i lipseasca taria de a indrazni sa le infrunte iar, cu riscul de a-si pierde respectul de sine si, probabil, de a periclita situatia Pamantului. Si toate astea din cauza unui pic de aer liber!

Fata i se indarji la acest gand fugar. Ba va infrunta si aerul, si soarele, si spatiile libere!

Elijah Baley se simtea ca un locuitor al unuia din Orasele mai mici, Helsinki de pilda, aflat in vizita la New York si numarand, coplesit, Nivelurile, fsi imaginase „locuinta” ca un fel de apartament, dar era ceva cu totul diferit. Trecea dintr-o camera in alta, si nu se mai sfarseau. Ferestrele, panoramice, erau acoperite cu grija, nelasand inauntru nici o raza incomoda de soare. Luminile se aprindeau fara zgomot, din surse nevazute, la intrarea lor intr-o camera si se stingeau la fel de discret la iesire.

— Ce multe camere! exclama Baley uimit. Ce multe! E ca un mic oras, Daneel.

— Asa s-ar parea, colege Elijah, conveni Daneel cu indiferenta.

Era un lucru ciudat pentru un pamantean. De ce trebuia sa se inghesuie cu atatia spatieni in aceiasi locuinta?

— Cate persoane vor locui aici cu mine?

— Eu, fireste, raspunse Daneel, si un numar de roboti.

Un numar de alti roboti, ar fi trebuit sa spuna, se gandi Baley. Si din nou ii paru evident ca Daneel avea intentia de a juca rolul unui om chiar si fata de Baley, care cunoastea atat de bine adevarul.

Dar imediat acest gand se sterse, izgonit din mintea lui de altul, mai imperios.

— Roboti ? exclama detectivul. Dar cati oameni ?

— Nici unul, colege Elijah.

Tocmai intrasera intr-o camera intesata pana la plafon cu role de film. In trei colturi ale camerei se aflau ecrane verticale cu diagonala de 60 de centimetri; in al patrulea era un ecran pentru filme de animatie.

Baley privi in jur stingherit.

— I-au dat pe toti afara de aici ca sa ma lase pe mine sa ma lafaiesc in mausoleul asta?

— Dar cladirea ti-e rezervata numai tie. O locuinta ca aceasta pentru o singura persoana este un lucru obisnuit in Solaria.

— Toata lumea locuieste astfel?

— Toata lumea.

— Pentru ce au nevoie de atatea camere?

— De regula fiecare camera este destinata pentru un anumit scop. Aceasta este biblioteca. Mai exista o camera de muzica, o sala de gimnastica, o bucatarie, o sufragerie, un atelier mecanic, diverse incaperi pentru repararea si testarea robotilor, doua dormitoare…

— Stop! De unde stii toate astea?

— Fac parte din bagajul de informatii ce mi s-a pus la dispozitie inainte de a pleca din Aurora, raspunse Daneel linistit.

— Dumnezeule! Si cine arc grija de aceste camere? intreba detectivul, facand un gest larg cu mana.

— Exista mai multi roboti menajeri, care ti-au fost repartizati si se vor ingriji sa ai tot confortul necesar.

— Dar n-am nevoie de toate astea! exclama Baley. Simtea nevoia sa se aseze si sa nu mai faca nici o miscare. Nu mai voia sa vada nici o alta incapere.

— Putem ramane intr-o singura camera daca doresti, colege Elijah. Inca de la inceput s-a luat in considerare si o asemenea eventualitate. Totusi, avandu-se in vedere obiceiurile solariene, s-a considerat preferabil sa se construiasca aceasta casa…

— Sa se construiasca ? exclama Baley, facand ochii mari. Vrei sa spui ca au construit-o pentru mine? Toate astea? Special pentru mine?

— O economie complet robotizata…

— Da, stiu ce ai de gand sa-mi raspunzi. Si ce vor face cu ea la sfarsit?

— Cred ca o vor demola.

Baley isi stranse buzele. Desigur! O vor demola! Construiesc o cladire impunatoare pentru uzul personal al unui singur pamantean, si apoi distrug tot ce a atins acesta. Sterilizeaza solul pe care s-a aflat cladirea! Furnizeaza aerul respirat de pamantean! Oricat de puternici ar parea spatienii, au si ei temerile lor ridicole.

Daneel parea ca-i citeste gandurile, sau, cel putin, ca-i interpreteaza expresia fetei.

— Am impresia ca iti inchipui, colege Elijah, ca vor distruge cladirea pentru a se feri de contagiune. Daca asa stau lucrurile, te sfatuiesc sa nu-ti faci griji din cauza asta. Teama de boala a spatienilor nu este nicidecum atat de exagerata. Pur si simplu, efortul cerut de constructia casei le pare foarte mic. Dupa cum nici demolarea ci nu inseamna cine stie ce in ochii lor. Iar dupa lege, colege Elijah, casa nu poate ramane aici. Se afla pe domeniul lui Hannis Gruer si pe fiecare domeniu nu poate exista legal decat o singura locuinta, cea a proprietarului. Aceasta a fost construita in baza unei dispense speciale, pentru un scop bine precizat, si anume ca sa ne adaposteasca pe noi o anumita perioada de timp, pana la incheierea misiunii noastre.

— Si cine e acest Hannis Gruer? intreba Baley.

— Seful serviciului de securitate solarian. Urmeaza sa-l intalnim dupa sosire.

— Urmeaza? Dumnezeule! Daneel, cand voi incepe si eu sa aflu unele lucruri? Ma simt ca intr-un vid si nu- mi place. Mai ca m-as intoarce pe Pamant. Mai ca…

Simti ca se enerveaza si se opri brusc.

Daneel nici nu se clintise. Astepta doar prilejul ca sa vorbeasca.

— Imi pare rau ca esti iritat. Cunostintele mele generale despre Solaria par sa le depaseasca pe ale tale. Dar despre crima stiu tot atat cat stii si tu. Agentul Gruer ne va da informatiile necesare. Asa a decis guvernul solarian.

— Ei bine, atunci sa mergem la Gruer. E mult de mers pana acolo? Baley se crispa la gandul altor deplasari si incepu din nou sa simta acea strangere de inima.

— Nu e nevoie sa mergem, colege Elijah. Agentul Gruer ne asteapta in camera de convorbiri.

— Exista deci o camera de convorbiri? murmura Baley cu o strambatura. Apoi, mai tare: Ne asteapta acum?

— Cred ca da.