Soarele gol

— Se poate da deoparte plafonul? Vehiculul se poate deschide spre… cer? (Era cat pe ce sa spuna „cupola”, din obisnuinta.)

— Da, se poale!

— Atunci sa facem treaba asta, Daneel. As vrea sa ma uit putin.

Robotul raspunse grav:

— Regret, dar nu pot permite asa ceva.

Baley ramase uimit. Apoi exclama:

— Uite ce e, R. Daneel (subliniind acel R.). Sa ma exprim altfel, iti ordon sa deschizi plafonul.

Creatura era un robot, fie chiar umanoid, astfel ca trebuia sa execute ordinele.

Daneel nu se clinti. Spuse insa:

— Trebuie sa-ti explic ca prima mea grija este sa te feresc de pericole. Imi este perfect clar, pe baza instructiunilor primite si pe baza propriei mele experiente, ca ti-ar face rau sa te afli intr-un spatiu liber si gol. Asadar nu-ti pot permite sa te expui la asemenea efecte.

Detectivul isi simti obrajii imbujorandu-se si, in acelasi timp, isi dadu seama de totala inutilitate a maniei. Creatura era un robot, iar Baley cunostea bine Prima lege a roboticii: Un robot nu poate sa faca vreun rau unei fiinte umane sau, prin inactiune, sa permita sa se faca vreun rau unei fiinte umane.

Orice alt program inclus in creierul pozilronic al robotului — al tuturor robotilor din Galaxie — trebuie sa acorde intaietate acestui principiu fundamental. Desigur, robotii trebuie sa execute ordinele, dar cu o singura rezerva, extrem de importanta. Executarea ordinelor era a Doua lege a roboticii: Un robot trebuie sa execute ordinele primite de la o fiinta umana, afara de cazul in care aceste ordine ar contraveni Primei legi.

Baley se stradui sa vorbeasca linistit si convingator:

— Cred ca pot face fata cateva clipe, Daneel.

— Nu sunt de aceeasi parere, colege Elijah.

— Lasa-ma sa apreciez eu asta, Daneel.

— Daca e un ordin, colege Elijah, nu-l pot executa.

Baley se lasa din nou pe tapiteria moale a banchetei. Fireste, nu putea uza de forta impotriva robotului. Puterea lui Daneel, exercitata din plin, era insutit mai mare decat a unui om. Robotul s-ar dovedi perfect capabil sa-l retina pe Baley fara sa-i faca nici un rau.

Detectivul era inarmat. Putea sa-l ameninte pe Daneel cu dezagregatorul, dar, dupa un sentiment efemer de autoritate, acest gest n-ar putea duce decat la o si mai mare dezamagire. N-are rost sa ameninti un robot cu distrugerea. Autoconservarea era de-abia a Treia lege a roboticii: Un robot trebuie sa-si conserve propria existenta, in masura in care aceasta consemnare nu contravine Primei sau celei de-a Doua legi.

Pe Daneel nu l-ar intimida perspectiva distrugerii daca alternativa ar fi incalcarea Primei legi. Iar Baley nu dorea sa-l distruga pe Daneel. Categoric, nu.

Si totusi voia sa se uite afara. Gandul incepea sa-l obsedeze. Nu putea permite sa continue aceasta relatie bona — copilas. O clipa se gindi sa-si indrepte dezagregatorul spre propria-i tampla. Decapoteaza autovehiculul sau ma omor! Sa contracteze o aplicare a Primei legi printr-o alta, mai urgenta — si mai importanta.

Stia insa ca n-o va face. Ar fi fost un gest cu totul lipsit de demnitate. Ii displacea chiar si imaginea evocata de acest gand.

Spuse cu oboseala in glas:

— Vrei sa-l intrebi pe sofer cate mile mai avem pana la destinatie?

— Desigur, colege Elijah.

Daneel se apleca si apasa comutatorul basculant. Imediat insa Baley se apleca si el, strigand:

— Sofer! Decapoteaza vehiculul!

Si mana omului se intinse repede spre comutator si il inchise, ramanand apoi strans lipita deasupra lui.

Gafaind usor, Baley il fixa pe Daneel.

O clipa robotul ramase nemiscat, de parca circuitele sale pozitronice ar fi fost temporar scoase din functiune de efortul de a se adapta la noua situatie. Aceasta clipa trecu insa repede si mana lui Daneel incepu sa se miste.

Baley anticipase gestul. Daneel va lua mina omului de pe comutator (usor, fara sa-l raneasca), va deschide comutatorul si va contramanda ordinul dat.

— Nu-mi poti lua mana de-acolo, fara sa mi-o ranesti. Te previn. Va trebui probabil sa-mi fracturezi degetele.

Nu era adevarat. Baley stia asta. Dar miscarea lui Daneel inceta. Vatamare contra vatamare. Creierul pozitronic trebuia sa cantareasca probabilitatile si sa traduca in potentiale contrare. Ceea ce insemna putina ezitare.

— E prea tarziu! exclama Baley.

Castigase. Capota se retragea, iar in vehicul, deschis acum, patrundea lumina alba, orbitoare, a soarelui solarian.

Sub impulsul initial al terorii, Baley vru sa-si inchida ochii, dar se impotrivi acestei porniri. Infrunta enorma intindere de verde si albastru ce acoperea suprafete incredibil de mari. Simtea navala nedomolita a aerului lovindu-i fata, dar nu reusea sa prinda nici un fel de detaliu. Depasira in goana ceva miscator. Putea fi un robot, sau un animal, sau un obiect invaluit intr-o tromba de aer. Nu-si dadea scama. Vehiculul trecuse pe langa el prea repede.

Albastru, verde, aer, zgomot, miscare si abatandu-se asupra tuturor cu furie, implacabila, inspaimantatoare, lumina alba emisa de un glob de pe cer.

O fractiune de secunda Baley, cu capul dat pe spate, privi direct la soarele solarian. Se uita la el, neprotejat de sticla difuzanta a cupolelor inalte ce impiedicau lumina solara sa cada direct asupra Oraselor. Se uita la soarele gol.

Deodata simti mainile lui Daneel lasandu-i-se pe umeri. In acea clipa ireala, ametitoare, mintea ii fu napadita de ganduri. Trebuia sa vada! Trebuia sa vada tot ce se putea! Iar Daneel era probabil acolo pentru a-l impiedica.

Neindoielnic, insa, robotul nu va indrazni sa uzeze de violenta contra unui om. Acest gand era predominant. Daneel nu putea sa-l impiedice cu forta, si totusi Baley simti mainile robotului apasandu-i umerii. Ridica bratele pentru a da deoparte acele maini fara carne si isi pierdu cunostinta.

3. SE AFLA NUMELE VICTIMEI

Baley se gasea din nou in siguranta sub capota vehiculului. Fata lui Daneel ii juca in fata ochilor, impestritata cu pete negre care deveneau rosii cand clipea.

— Ce s-a intamplat? intreba detectivul.

— Imi pare rau, raspunse Daneel, ca ai suferit o vatamare in ciuda prezentei mele. Razele directe ale soarelui sunt daunatoare pentru ochiul omenesc, dar cred ca leziunea rezultata din aceasta scurta expunere nu va fi permanenta. Cand le-ai uitat la soare am fost nevoit sa te imping in jos si ti-ai pierdut cunostinta.

Baley facu o grimasa. Nu se lamurise inca daca lesinase din cauza fricii sau din cauza unei lovituri. Isi pipai falca si capul, dar nu simti nici o durere. Se retinu sa puna o intrebare directa. Intr-un fe!. nici nu dorea sa afle.

— N-a fost prea rau, observa el.

— Dupa reactiile pe care le-ai avut, colege Elijah, as spune ca fost o experienta neplacuta.

— Ba deloc, riposta Baley cu incapatanare. Petele din fata ochilor incepeau sa se stearga si nu mai dansau atat de violent. Regret doar ca n-am putut vedea mai mult. Vehiculul mergea prea repede. Am trecut oare pe langa un robot?

— Pe langa mai multi. Traversam domeniul Kinbald, pe care se cultiva pomi fructiferi.