Soarele gol

E cazul sa ma intorc acasa, isi spuse detectivul descurajat. Se adresa femeii:

— Gladia…

Dar privirile i se atintira, cumva, asupra soarelui. Asupra soarelui, aflat langa orizont. Isi intorsese capul ca sa-l priveasca si ochii i se fixasera asupra lui, sub imperiul unei fascinatii morbide.

Nu-l mai vazuse niciodata asa: mare, rosu si oarecum estompat, astfel incat putea sa-l priveasca in voie, cu fasii subjiri si insangerate de nori deasupra lui si traversat de o dunga neagra.

— Ce rosu e… murmura Baley.

O auzi pe Gladia raspunzand cu melancolie in glas:

— Intotdeauna e asa la asfintit, rosu si muribund…

Baley avu o halucinatie. Soarele cobora spre orizont deoarece suprafata planetei fugea de el, cu mii de kilometri pe ora, rotindu-se sub acel soare crud, rotindu-se fara ca nimic sa-i protejeze pe acei microbi numiti oameni care se agitau incoace si incolo, rotindu-se nebuneste, la infinit, rotindu-se, rotindu- se…

De fapt i se rotea lui insusi capul. Banca de piatra se inclina sub el, cerul se inalta, albastru, albastru inchis, soarele disparu, varfurile copacilor si pamantul se napustira in sus, Gladia tipa cu glas slab, apoi se auzi un zgomot…

16. SE OFERA O SOLUTIE

Mai intai, Baley fu constient de faptul ca se afla inauntru, de absenta exteriorului, si apoi de o fata ce se apleca asupra-i. O clipa facu ochii mari, fara s-o recunoasca. Apoi exclama:

— Daneel!

Robotul nu vadi nici un semn de multumire, ori vreo alta emotie, auzindu-si pronuntat numele.

Spuse doar:

— E bine ca ti-ai revenit, colege Elijah. Nu cred sa fi suferit vreo vatamare fizica.

— N-am nimic, raspunse Baley tafnos, straduindu-se sa se sprijine pe coate. Dumnezeule! Sunt in pat? De ce?

— Te-ai expus astazi de mai multe ori spatiului liber. Efectul a fost cumulativ si ai nevoie de odihna.

— Am nevoie, mai intai, de niste raspunsuri.

Baley privi in jur si incerca sa se convinga ca nu mai era deloc ametit. Nu recunostea camera. Perdelele fusesera trase si lumina era placuta, artificiala. Se simtea mult mai bine.

— Sa incepem. Unde ma aflu?

— Intr-o camera din vila doamnei Delmarre.

— Acum sa lamurim un lucru. Ce cauti tu aici?… Cum ai scapat de robotii care te pazeau?

— Mi-am dat seama ca acest lucru iti va displacea si totusi, in interesul sigurantei tale personale si al ordinelor primite de mine, n-am avut alta alegere decat sa…

— Ce-ai facut?

— Se pare ca doamna Delmarre a dorit sa te vizioneze acum cateva ore.

— Da, stiu, confirma Baley, amintindu-si ca Gladia insasi ii spusese aceasta mai inainte.

— Ordinul pe care l-ai dat robotilor ce ma pazeau suna astfel: „Nu-i veti permite (adica mie) sa intre in contact cu nici un alt om afara de mine, si nici cu alti roboti afara de voi, fie prin vedere, fie prin vizionare.” Totusi, colege Elijah, n-ai spus nimic in sensul de a nu se permite altor oameni sau roboti sa intre in contact cu mine. Sesizezi diferenta?

Baley ofta adanc.

— N-ai de ce sa fii necajit, colege Elijah, il consola Daneel. Aceasta portita mi-a permis sa vin aici si sa-ti salvez viata. Intelegi, cand doamna Delmarre m-a vizionat — robotii permitandu-i aceasta — ea a intrebat de tine si eu am raspuns, de buna credinta, ca nu stiu unde esti, dar ca as putea incerca sa ma informez. Parea doritoare ca eu sa fac aceasta. I-am spus deci ca banuiesc ca lipsesti temporar de acasa, ca voi verifica si ca o rog, intre timp, sa ordone robotilor aflati in camera cu mine sa te caute prin vila.

— Si n-a fost surprinsa ca n-ai dat tu insuti acest ordin robotilor?

— I-am facut, cred, impresia ca in calitatea mea de auroran nu ma pricep la roboti tot atat de bine ca ea si ca ea le-ar putea da ordine cu mai multa autoritate, asigurand si executarea lor mai rapida. Este clar ca solarienii se mandresc cu robotii lor si subestimeaza capacitatea locuitorilor altor planete de a manipula robotii. Nu esti de aceeasi parere, colege Elijah?

— Si ea le-a ordonat sa plece?

— Cu multa greutate. Ei au protestat, invocand ordinele primite anterior, dar, fireste, nu puteau dezvalui natura acestora deoarece le interzisesesi sa comunice cuiva identitatea mea reala. Pana la urma i-a convins, dar a trebuit sa se rasteasca la ei plina de furie.

— Si atunci ai plecat.

— Exact, colege Elijah.

Pacat, se gandi detectivul, ca Gladia nu socotise incidentul destul de important ca sa i-l relateze atunci cand s-au vizionat.

— Ti-a trebuit destul de mult timp ca sa ma gasesti, Daneel.

— Robotii solarieni au un sistem de informare bazat pe contacte subeterice. Un solarian experimentat poate obtine informatii in mod prompt, dar, intrucat sistemul se compune din milioane de instalatii individuale, unuia ca mine, fara experienta in acest domeniu, i-a trebuit timp ca sa obtina o singura informatie. A trecut peste o ora pana sa aflu unde esti. Si am mai pierdut timp, de asemenea, vizitand locul de munca al doctorului Delmarre dupa ce plecasesi de acolo.

— Ce-ai facut la crescatorie?

— Unele cercetari proprii. Imi pare rau ca am fost nevoit sa procedez astfel in absenta ta, dar situatia ma obliga la aceasta.

— Ai vizionat-o sau ai.vazut-o pe Klorissa Cantoro? intreba Baley.

— Am vizionat-o, dar din propria ei cladire, nu de pe domeniul nostru. La crescatorie erau niste registre pe care voiam sa le vad. As fi putut s-o vizionez si de acasa, dar n-ar fi fost convenabil sa raman acolo, caci cei trei roboti imi cunosteau adevarata natura si m-ar fi putut usor imobiliza din nou.

Baley isi revenise aproape complet. Se dadu jos din pat, constatand ca era imbracat intr-un fel de camasa de noapte, pe care o privi cu dezgust.

— Adu-mi hainele!

Daneel se conforma.

— Unde e doamna Delmarre? intreba detectivul, imbracandu-se.

— Sub arest la domiciliu, colege Elijah.

— Cum?!? Din ordinul cui?

— Din ordinul meu. Este pazita de roboti in dormitorul ei si i-am neutralizat posibilitatea de a da alte dispozitii decat cele legate de necesitatile personale.

— Ai facut asta singur?

— Robotii de aici nu-mi cunosc identitatea.

Baley termina imbracatul.

— Stiu ca exista argumente impotriva ei. A avut prilejul sa comita o crima. Mai mult chiar decat banuiam la incepui: nu s-a napustit la fata locului auzind strigatul sotului ei, asa cum ne-a spus initial, ci s-a aflat acolo tot timpul.

— Pretinde cumva ca a asistat la crima si ca l-a vazut pe asasin? intreba robotul.

— Nu. Nu-si mai aminteste momentele cruciale. Asta se poate intampla uneori. Si apoi, avea si un mobil.

— Care, colege Elijah?

— Unul pe care il indusesem printre posibilitati de la bun inceput. Mi-am spus urmatoarele: daca ne-am afla pe Pamant si doctorul Delmarre ar fi asa cum mi-a fost descris, iar Gladia Delmarre asa cum parea sa fie, as spune ca ea il iubeste, sau ca l-a iubit, pe cand el se iubeste numai pe sine. Greutatea era sa stiu daca solarienii traiesc sentimentul dragostei ca si noi, pamantenii. Nu ma puteam bizui pe aprecierea mea in privinta emotiilor si