reactiilor lor. Iata de ce trebuia sa cunosc cativa dintre ei. Nu sa-i
— Nu inteleg, colege Elijah.
— Nu stiu daca-ti voi putea explica. Posibilitatile genice ale acestor oameni sunt temeinic studiate inainte de nastere, iar dupa nastere se analizeaza repartitia efectiva a genelor.
— Cunosc acest lucru.
— Dar genele nu rezolva totul. Conteaza si mediul inconjurator, care poate crea o psihoza reala acolo unde genele indica doar potentialitatea unei anumite psihoze. Ai remarcat interesul Gladiei pentru Pamant?
— L-am remarcat, colege Elijah, si l-am socotit un interes simulat in scopul de a-ti influenta opiniile.
— Sa presupunem ca este un interes real, ba chiar o fascinatie. Sa presupunem ca o atrage cumva aglomeratia umana de pe Pamant. Sa presupunem ca este atrasa, contrar vointei ei, de un lucru pe care a fost educata sa-l considere respingator. O asemenea anomalie era posibila. Trebuia s-o verific vazand diversi solarieni si observand reactiile lor, vazand-o pe
— Nu mi-ai explicat toate astea, colege Elijah.
— Daca ti-as fi explicat, ai fi putut renunta la ceea ce considerai a fi datoria ta in temeiul Primei legi?
Daneel nu raspunse.
— Experienta a reusit, continua Baley. Am vazut, sau am incercat sa vad, mai multi solarieni. Un batran sociolog s-a straduit sa ma vada, dar a trebuit sa renunte. Un robotician a refuzat categoric sa ma primeasca, desi am exercitat mari presiuni asupra lui. Chiar si numai simpla idee de a face aceasta ii provoca o reactie infantila: isi sugea degetul si plangea. Asistenta doctorului Delmarre era mai invatata cu prezenta fizica prin insasi natura profesiei ei, asa ca m-a tolerat, dar la vreo sapte metri de ca. Gladia, pe de alta parte…
— Da?
— Gladia a acceptat sa ma vada dupa o usoara ezitare. Suporta cu usurinta prezenta mea, chiar dadea semne de obisnuinta pe masura ce trecea timpul. Totul indica o conditie psihotica. N-o deranja sa ma vada; o interesa Pamantul; e posibil sa fi nutrit un interes anormal pentru sotul ei. Totul se poate explica printr-o atractie puternica — si, in aceasta lume, anormala — prezenta fizica a sexului opus. Doctorul Delmarre, insa, nu era omul care sa incurajeze sau sa stimuleze asemenea atitudini. Rezultatul trebuie sa fi fost foarte dezamagitor pentru ea.
Daneel dadu din cap a intelegere.
— Suficient de dezamagitor ca s-o impinga la crima intr-un moment de furie.
— Si totusi, Daneel, nu cred aceasta.
— Esti poate influentat de unele ratiuni personale, colege Elijah? Doamna Delmarre este o femeie atragatoare, iar tu esti pamantean si la tine preferinta pentru prezenta fizica a unei femei atragatoare n-are nimic psihotic.
— Am ratiuni mai temeinice, raspunse Baley, stingherit. (Privirea rece a robotului il fixa mult prea subtil si patrunzator. La naiba! Daneel nu era, in fond, decat o masinarie!) Daca ea e ucigasa sotului ei, atunci tot ea trebuie sa fi incercat sa-l asasineze pe Gruer.
O clipa simti ispita de a-i explica felul in care se putea organiza o crima prin intermediul robotilor, dar se abtinu. Nu stia cum va reactiona Daneel la o ipoteza care facea din roboti asasini inconstienti.
— Ca si pe tine, dealtfel, observa Daneel.
Baley se incrunta. N-avusese deloc intentia sa-l informeze pe robot despre incidentul cu sageata otravita si, implicit, sa-i intensifice pornirea si asa excesiva de a-l proteja.
— Ce ti-a spus Klorissa? intreba Baley, iritat. (Ar fi trebuit sa-i recomande femeii discretie, dar cum putea banui ca Daneel va ajunge acolo ca sa faca cercetari?)
— Doamna Cantoro n-are nimic de a face eu aceasta, raspunse calm robotul. Chiar eu am fost martor la tentativa de asasinat.
Baley ramase perplex.
— Dar tu nu erai nicaieri prin preajma.
— Ba chiar eu te-am prins in brate si te-am adus aici acum o ora.
— Ce tot spui?
— Nu-ti amintesti, colege Elijah? Ar fi fost o crima aproape perfecta. Nu ti-a propus doamna Delmarre sa iesi afara? N-am fost martor, dar sunt sigur ca a facut-o.
— Da, intr-adevar, mi-a propus.
— Poate chiar te-a ademenit sa iesi din casa.
Baley isi aminti de „portretul” sau, de acei pereti cenusii. Sa fi fost oare un abil truc psihologic?
Putea oare o solariana sa intuiasca atat de bine psihologia unui pamantean?
— Nu, raspunse el.
— Nu ea ti-a propus sa vii langa bazinul ornamental si sa te asezi pe banca?
— Da.
— Nu crezi ca te-a observat tot timpul, vazand cum le cuprinde ameteala?
— M-a intrebat de vreo doua ori daca nu vreau sa reintru in casa.
— Poate a facut-o numai de forma. Te urmarea cum ti se face rau pe banca aceea. Poate chiar te-a impins, sau poate nici n-a fost nevoie. In clipa cand am ajuns acolo si te-am prins in brate tocmai cadeai pe spate, de pe banca de piatra, spre apa adanca de un metru, in care te-ai fi inecat cu siguranta.
De-abia acum isi aminti Baley de acele ultime senzatii fugare.
— Dumnezeule!
— Mai mult chiar, continua Daneel, calm dar implacabil, doamna Delmarre sedea langa tine si te privea cum cazi fara sa faca un gest. Si nici nu te-ar fi scos din apa. Te-ar fi lasat sa te ineci. Ar fi chemat, poate, un robot, dar acesta, fara indoiala, ar fi ajuns prea tarziu. Iar dupa aceea ar fi explicat, fireste, ca-i era imposibil sa te atinga, chiar si pentru a-ti salva viata.
Destul de plauzibil, isi spuse Baley. Nimeni n-ar fi contestat neputinta ei de a atinge o fiinta umana. Surprinzator, eventual, ar fi fost faptul ca putuse sta atat de aproape de el.
— Vezi a.sadar, colege Elijah, ca vinovatia ei este practic indiscutabila. Mi-ai spus ca tot ca ar trebui banuita de tentativa de omor impotriva lui Gruer, ca si cum acesta ar fi un argument contra vinovatiei ei. Iata insa ca asa trebuie sa fi stat lucrurile. Singurul mobil pe care il avea ca sa te ucida este acelasi ca si in cazul lui Gruer: necesitatea de a inlatura un anchetator prea insistent al primei crime.
— Intreaga desfasurare a faptelor putea fi intamplatoare, riposta Baley. Poate ca nici nu si-a dat seama ca exteriorul imi va face rau.
— A studiat Pamantul si cunostea particularitatile pamantenilor.
— O asigurasem ca am mai iesit in cursul zilei de azi si ca incepeam sa ma obisnuiesc.
— Poate ca ea cunostea mai bine situatia.
Baley se lovi cu pumnul in palma.
— Prea o crezi desteapta! Nu merge, si nu pot sa cred. In orice caz, nici o acuzatie de omor nu sta in picioare cata vreme nu mi se explica lipsa armei cu care s-a savarsit crima.
Daneel privi tinta la pamantean.
— Pot s-o fac si pe asta, colege Elijah.
Baley se uita uluit la robot.
— Ce?!?
— Rationamentul tau, colege Elijah, era, daca iti amintesti, urmatorul: Daca doamna Delmarre a comis crima, atunci arma, oricare ar fi fost, trebuia sa ramana la fata locului. Robotii, care au sosit imediat, n-au vazut asa ceva, deci arma trebuia sa fi fost luata de acolo, luata de catre asasin, care, implicit, nu putea fi doamna Delmarre. Asa e?
— Asa e!
— Si totusi, continua Daneel, exista un singur loc in care robotii n-au cautat.
— Care?
— Sub corpul doamnei Delmarre. Ea zacea lesinata, din cauza tensiunii momentului — fie ca savarsise crima, fie ca nu — si arma, oricare ar fi fost, se afla sub ca si nu putea fi vazuta.
