membre intersanjabile, de forme diferite, pentru diferite sarcini specializate. Sa presupunem ca ucigasul stia acest fapt si ca pe neasteptate i-a spus robotului: „Da-mi bratul tau!” Robotul si-a detasat bratul si i l-a dat. Acest brat constituia o arma excelenta. Dupa moartea doctorului Delmarre putea fi instalat la loc.
Nici nu apucase Baley sa termine ca spatienii, coplesiti de oroare, izbucnira intr-o furtuna de obiectii. Detectivul trebui sa strige ultimele cuvinte, si asa inecate in tumultul general.
Attlebish, rosu la fata, se ridica de pe scaun si pasi inainte.
— Chiar si daca ceea ce spui e adevarat, tot doamna Delmarre este ucigasa. Se afla acolo, s-a certat cu sotul ei, il privea pe acesta lucrand la robot, cunostea chestiunea cu membrele detasabile — pe care, de altfel, eu n-o cred. Orice-ai face, pamantene, totul o indica pe ea.
Gladia incepu sa planga incetisor.
Baley nici n-o privi. Se multumi sa spuna:
— Dimpotriva, este usor de demonstrat ca, oricine ar fi comis crima, nu doamna Delmarre a facut aceasta.
Deodata, Jothan Leebig isi incrucisa bratele si lasa sa i se astearna pe fata o expresie de dispret.
Baley sesiza reactia si spuse:
— Ma veti ajuta sa demonstrez aceasta, domnule Leebig. Ca robotician stiti ca manevrarea robotilor in sensul comiterii unui omor cere o abilitate deosebita. Ieri am avut prilejul de a incerca sa pun pe cineva sub stare de arest la domiciliu. Am chemat trei roboti si le-am dat instructiuni detaliate, cu scopul de a retine persoana respectiva. Era un lucru simplu, dar eu nu ma prea pricep la roboti. Ca atare, instructiunile mele s-au dovedit ineficace si persoana a reusit sa scape.
— Cine era? intreba Attlebish, pe un ton peremptoriu.
— N-are importanta, raspunse Baley, agasat. Conteaza faptul ca amatori ca mine nu pot manui robotii cu eficienta. Si chiar si unii solarieni pot fi la fel de nepriceputi in materie. Bunaoara, ce stie Gladia Delmarre despre robotica? Ce ne puteti spune, domnule Lecbig?
— Poftim? facu roboticianul, holbandu-se la Baley.
— Ati incercat doar sa dati lectii de robotica doamnei Delmarre. Ce fel de eleva era? A invatat ceva?
Lcebig paru stanjenit.
— N-a invatat… Apoi tacu.
— Era un caz fara speranta, nu-i asa? Sau preferati sa nu raspundeti?
— Se poate sa fi simulat ignoranta, riposta Leebig, teapan.
— Sunteti dispus sa afirmati, ca specialist, ca o socotiti pe doamna Delmarre destul de priceputa pentru a impinge niste roboti sa comita o crima in mod indirect?
— De unde sa stiu asta?
— Sa ma exprim altfel. Persoana care a incercat sa ma ucida la crescatoria de copii trebuia sa ma gaseasca folosind reteaua de comunicatii interrobotice. Nu spusesem nimanui unde ma voi duce si numai robotii care ma calauzeau dintr-un loc intr-altul stiau unde ma adu. Colegul meu, domnul Olivaw, a reusit sa-mi dea de urma spre sfarsitul zilei, dar eu mare dificultate. Ucigasul, pe de alta parte, a facut-o probabil mult mai usor, caci in afara de gasirea mea, a avut timp sa aranjeze treaba cu sageata otravita, inainte ca eu sa fi plecat de la crescatorie. Oare ar fi putut doamna Delmarre sa faca toate acestea?
Corwin Alllebish se apleca inainte si intreba:
— Si cine crezi ca s-ar fi priceput sa le faca, pamantene?
— Doctorul Jothan Leebig este, se pare, cel mai bun robotician de pe intreaga planeta.
— E o acuzatie? intreba Leebig cu vehementa.
— Da! raspunse Baley, pe acelasi ton.
Furia din ochii roboticianului se stinse incet, fiind inlocuita nu de calm, ci mai curand de o incordare retinuta.
— Am studiat robotul lui Delmarre dupa crima, spuse Leebig. N-avea membre detasabile sau, cel putin, nu puteau fi detasate fara unelte si cunostinte speciale. Asa ca nu robotul a fost folosit pentru uciderea lui Delmarre, iar argumentatia dumitale e neintemeiata.
— Cine ne confirma adevarul acestor spuse? intreba Baley.
— Cuvantul meu nu poate fi pus la indoiala.
— Ba da! Te acuz, si afirmatia dumitale despre robot este fara nici o valoare. Daca ar confirma-o cineva, lucrurile ar sta altfel. Apropo, te-ai debarasat cam repede de robotul acela. Pentru care motiv?
— N-avea nici un rost sa-l mai tin. Era complet dereglat, inutil.
— De ce?
Leebig il ameninta pe Baley cu degetul, strigand:
— M-ai mai intrebat asta o data, pamantene, si ti-am explicat. Asistase la un omor pe care nu-l putuse impiedica.
— Si mi-ai mai spus ca aceasta duce intotdeauna la scoaterea din uz a robotului. Totusi, atunci cand Gruer a fost otravit, robotul care-i daduse bautura n-a avut prea mult de suferit, doar o usoara dereglare a mersului si vorbirii. Fusese chiar mijlocul de infaptuire a unei crime evidente, nu un simplu martor, si totusi a ramas destul de zdravan pentru a fi interogat. Robotul din cazul Delmarre trebuie, asadar, sa fi fost mult mai adanc implicat in crima decat celalalt. Iar arma crimei a fost tocmai bratul lui.
— Prostii, baigui Leebig. Habar n-ai de robotica.
— Se prea poate. Dar propun domnulului Attlebish sa sechestreze documentele ce se gasesc la fabrica dumitale de roboti si la atelierul de reparatii. Astfel vom putea afla daca ai construit roboti cu membre detasabile, daca ai trimis vreunul doctorului Delmarre si cand anume.
— Nimeni n-o sa se amestece in hartiile mele! exclama Leebig.
— De ce, daca n-ai nimic de ascuns?
— Dar de ce naiba as fi vrut sa-l ucid pe Delmarre? De ce? Ce mobil avem?
— Pot exista doua, raspunse Baley. Erai bun prieten cu doamna Delmarre. Chiar prea bun prieten. Si solarienii sunt oameni, intr-un fel. Nu ai fost niciodata casatorit, dar asta nu-ti dadea imunitate la, sa zicem, porniri animalice. Ai vazut-o pe doamna Delmarre, pardon, ai vizionat-o, cand era imbracata cam neprotocolar si…
— Nu! striga Leebig, torturat.
— Nu! spuse si Gladia, intr-o soapta imperativa.
— Poate ca nici n-ai recunoscut natura sentimentelor dumitale, continua Baley. Sau, daca ti-ai dat cat de vag seama, te-ai dispretuit pentru aceasta slabiciune si ai urat-o pe doamna Delmarre, careia i-o datorai. Si totusi il puteai uri si pe Delmarre, pentru faptul ca era sotul ei. I-ai cerut doamnei Delmarre sa-ti fie asistenta. Faceai astfel o concesie propriei dumitale porniri. Ea insa a refuzat, sporindu-ti astfel resentimentul. Ucigandu-l pe doctorul Delmarre in asa fel incat sa arunci banuiala asupra sotiei Iui, te puteai razbuna pe amandoi dintr-o lovitura.
— Si cine-ar putea crede asemenea aiureli ieftine si melodramatice? intreba Leebig cu glasul sugrumat. Doar vreun alt pamantean, vreo alta bruta. Insa nimeni de pe Solaria.
— Dar nu te acuz numai in baza acestui mobil, spuse Baley. Cred ca exista si aceasta, in subconstient, dar aveai unul mai temeinic. Doctorul Rikaine Delmarre statea in calea planurilor dumitale si trebuia inlaturat.
— Ce planuri? striga Leebig.
— Planurile de cucerire a Galaxiei, domnule Leebig, raspunse detectivul.
18. SE DA RASPUNS LA O INTREBARE
— Pamanteanul asta e nebun! exclama Leebig, adresandu-se celorlalti. Este clar, nu?
Unii se uitara la Baley, fara o vorba, altii la Leebig.
Detectivul nu le lasa timp sa decida. Continua:
— Lasa asta, domnule Leebig! Doctorul Delmarre avea de gand s-o rupa cu dumneata. Doamna Delmarre crede ca voia s-o faca deoarece nu admiteai sa te casatoresti. Nu sunt de aceeasi parere. Doctorul Delmarre efectua cercetari care ar fi permis ectogeneza, facand astfel casatoria de prisos. Dar doctorul Delmarre lucra cu dumneata si stia, cred, mai mult despre munca dumitale decat oricare altul. Stia ca faci unele experiente
