Robotii de pe Aurora

modul cere enorm de multe cunostinte tehnice.

— Si numai dumneata aveai cunostintele tehnice pentru a-l comite… dupa cum mi s-a spus.

— Si de data asta ti s-a spus bine.

— Si pana si dumneata recunosti — de fapt, insisti — ca numai dumneata puteai sa-l aduci pe Jander in starea de degajare mentala.

— Sustin ceea ce este, la urma urmei, adevarul, domnule Baley. Nu mi-ar servi la nimic sa mint, chiar daca as putea s-o fac. Se stie ca eu sunt cel mai reprezentativ robotician teoretician din toate cele Cincizeci de Lumi.

— Cu toate acestea, dr. Fastolfe, nu s-ar putea ca al doilea robotician teoretician eminent din toate Lumile — sau al treilea sau, chiar, al cincisprezecilea — sa aiba indemanarea necesara pentru a comite fapta? E intr-adevar nevoie de toate cunostintele celui mai bun?

Fastolfe spuse, linistit:

— Dupa parerea mea, e neaparat nevoie de toate cunostintele celui mai bun. Intr-adevar, tot dupa parerea mea, eu insumi as fi putut comite fapta doar intr-una din zilele mele bune. Tine minte ca toate capetele destepte din robotica — inclusiv al meu — s-au straduit anume sa proiecteze creiere pozitronice la care nu se poate produce degajarea mentala.

— Esti sigur de toate astea? Chiar sigur?

— Absolut.

— Si sustii asta in public?

— Desigur. A existat o ancheta publica, dragul meu Pamantean. Mi s-au pus intrebarile pe care mi le pui dumneata acum si am raspuns cu sinceritate. E un obicei Aurorian sa procedezi astfel.

Baley spuse:

— Deocamdata nu pun la indoiala faptul ca erai convins ca raspunzi cu sinceritate. Dar n-ar fi fost posibil sa te fi lasat impins de mandria dumitale fireasca? Si asta ar fi ceva tipic pentru Aurora, nu-l asa?

— Vrei sa spui ca ambitia mea de a fi considerat cel mai bun m-ar fi pus de bunavoie intr-o situatie in care toata lumea ar fi fost silita sa conchida ca eu l-am degajat mental pe Jander?

— Mi te inchipui, intr-un fel, multumit ca ti-ai distrus situatia politica si sociala, cu conditia ca reputatia stiintifica sa-ti ramana intacta.

— Inteleg. Ai un mod interesant de a gandi, domnule Baley. Mie nu mi-ar fi trecut prin cap asa ceva. Daca as avea de ales intre a recunoaste ca sunt al doilea eminent si a recunoaste ca sunt vinovat de, ca sa-ti folosesc expresia, roboticid, iti dai seama ca l-as accepta pe acesta din urma cu buna stiinta.

— Nu, dr. Fastolfe, nu doresc sa prezint problema atat de simplist. Nu s-ar putea sa te amagesti singur ca esti cel mai mare robotician, ca n-ai rival, agatandu-te cu orice chip de asta, pentru ca in subconstient — in subconstient, dr. Fastolfe — iti dai seama ca, de fapt, esti intrecut, sau ai fost deja intrecut, de altii.

Fastolfe rase, dar in rasul lui se simtea enervare:

— Nu chiar asa, domnule Baley. Complet gresit.

— Gandeste-te, dr. Fastolfe! Esti sigur ca nici unul dintre colegii dumitale roboticieni nu te poate ajunge ca inteligenta?

— Sunt doar cativa in stare sa se ocupe de robotii cu infatisare umana. Construirea lui Daneel a creat, de fapt, o profesie noua, pentru care nici macar nu exista nume — poate umanoformisti. Dintre roboticienii teoreticieni de pe Aurora, nici unul, cu exceptia mea, nu intelege functionarea creierului pozitronic al lui Daneel. Dr. Sarton o intelegea, dar el e mort — si n-o intelegea atat de bine ca mine. Teoria de baza este a mea.

— Se poate sa fi fost a dumitale la inceput, dar sigur nu poti pretinde dreptul de proprietate exclusiva. N-a invatat nimeni teoria? Fastolfe dadu cu putere din cap:

— Nici unul. N-am invatat pe nimeni si desfid orice alt robotician in viata care a dezvoltat teoria pe cont propriu.

Baley spuse, cu un inceput de iritare:

— Nu s-ar putea sa existe un tanar, abia iesit de pe bancile universitatii, mai destept decat isi inchipuie altii, care…

— Nu, domnule Baley, nu. L-as fi cunoscut pe un asemenea tanar. Ar fi trecut prin laboratoarele mele. Ar fi lucrat cu mine. Deocamdata, un asemenea tanar nu exista. Va exista, candva; poate vor exista multi. Deocamdata, nici unul!

— Deci, daca mori, stiinta moare cu dumneata?

— Am doar o suta saizeci si cinci de ani. Sunt ani metrici, desigur, asa ca fac numai o suta douazeci si patru de ani Pamanteni, mai mult sau mai putin. Dupa standardele Aurorei sunt, inca, destul de tanar si, din punct de vedere medical, am motive sa cred ca n-am ajuns inca la jumatatea vietii. Nu e chiar neobisnuit sa ajungi la varsta de patru sute de ani — ani metrici. Mai am, inca, destul timp sa invat pe cineva.

Terminasera de mancat, dar nici unul nu pleca de la masa. Nici vreun robot nu se apropia ca s-o stranga. Parca ar fi incremenit in timpul discutiei.

Baley isi ingusta ochii si spuse:

— Dr. Fastolfe, acum doi ani am fost pe Solaria. Acolo am avut impresia ca Solarienii erau, in ansamblu, cei mai inzestrati roboticieni din toate Lumile.

— In ansamblu, probabil ca asa este.

— Si nici unul din ei n-ar fi putut comite fapta?

— Nici unul, domnule Baley. Indemanarea lor este pentru roboti care nu sunt, in cel mai bun caz, mai avansati decat bietul meu Giskard, in care am atata incredere. Solarienii nu cunosc nimic despre constructia robotilor cu infatisare umana.

— De unde stii atat de bine?

— Deoarece ai fost pe Solaria, domnule Baley, stii foarte bine ca Solarienii se pot apropia unul de celalalt doar cu foarte mare greutate, ca ei comunica prin imagini tridimensionale — cu exceptia cazurilor in care este absolut necesar contactul sexual. Crezi ca vreunul dintre ei ar visa sa proiecteze un robot atat de uman ca aspect; care le-ar provoca nevroze? Ar evita intr-atat orice posibila apropiere de el, dat fiind ca ar parea prea uman, incat nu i-ar gasi nici o intrebuintare acceptabila.

— Nu s-ar putea ca, pe ici pe colo, vreun Solarian sa manifeste o toleranta surprinzatoare fata de corpul omenesc? De unde poti sti?

— Chiar daca vreun Solarian ar putea, ceea ce nu neg, anul asta nu sunt Solarieni pe Aurora.

— Nici unul?

— Nici unul! Nu le place sa vina in contact nici cu Aurorienii si, cu exceptia problemelor urgente, nici unul nu vrea sa vina aici — sau in oricare alta Lume. Chiar si in cazul problemelor urgente, nu depasesc orbita si discuta cu noi doar prin comunicatii electronice.

— In acest caz, spuse Baley, daca esti — de drept si de fapt — singura persoana din toate Lumile care ar fi putut face asta, l-ai omorat pe Jander?

Fastolfe zise:

— Nu cred ca Daneel nu ti-a spus ca am negat acest lucru.

— Da, mi-a spus, dar vreau s-o aud de la dumneata.

Fastolfe isi incrucisa bratele si se incrunta. Vorbi printre dintii inclestati:

— Atunci, sa ti-o spun. N-am facut asta.

Baley dadu din cap:

— Cred ca dumneata crezi ce spui.

— Da. Si chiar foarte sincer. Spun adevarul. Nu l-am omorat pe Jander.

— Dar daca dumneata n-ai facut-o, si nimeni altcineva n-ar fi avut cum s-o faca, atunci… Dar stai. Poate ca fac o presupunere neintemeiata. Jander e intr-adevar mort, sau am fost adus aici prin inselaciune?

— Robotul e intr-adevar distrus. Va fi cat se poate de posibil sa ti-l arat, daca Adunarea Legislativa nu-mi impiedica accesul la el inainte de sfarsitul zilei, ceea ce nu cred ca va face.

— In acest caz, daca dumneata n-ai facut-o, si daca nimeni altcineva n-ar fi putut s-o faca, si daca robotul este de fapt mort — cine a comis crima?

Fastolfe ofta: