Robotii de pe Aurora

— Grozav, spuse Fastolfe, adaugand ceva mai prietenos: Dar poate ca mai intai vrei sa treci pe la Personala.

Baley se gandi o clipa. Nu simtea nici o nevoie imediata, dar nu stia ce-l astepta in Exterior, cat de mult trebuia sa ramana acolo, ce posibilitati avea sau nu acolo. Mai ales, nu stia obiceiurile de pe Aurora in aceasta privinta si nu-si amintea nimic din filmele-carti vizionate pe nava care sa-l lumineze in aceasta privinta. Poate ca era mai sigur sa aprobe orice sugestie din partea gazdei.

— Multumesc, spuse, imi convine foarte mult.

Fastolfe incuviinta:

— Daneel, spuse, condu-l pe domnul Baley la Personala Musafirilor.

— Partenere Elijah, vrei sa vii cu mine? intreba Daneel.

Cand intrara amandoi in incaperea alaturata, Baley spuse:

— Imi pare rau, Daneel, ca n-ai luat parte la conversatia dintre mine si dr. Fastolfe.

— N-ar fi fost corect, partenere Elijah. Cand mi-ai pus o intrebare directa, ti-am raspuns, dar n-am fost invitat sa particip la toata discutia.

— As fi formulat invitatia, Daneel, daca n-as fi fost constrans de faptul ca sunt musafir. M-am gandit ca n- ar fi bine sa iau initiativa in aceasta privinta.

— Inteleg… Aceasta este Personala Musafirilor, partenere Elijah. Usa se va deschide la o atingere a mainii tale pe orice punct al ei, daca incaperea nu este ocupata.

Baley nu intra. Se opri ganditor, apoi spuse:

— Daca ai fi fost invitat sa vorbesti, Daneel, ai fi avut ceva de spus? Vreun comentariu pe care ai fi vrut sa-l faci? Tin la parerea ta, prietene. Daneel spuse, cu seriozitatea lui obisnuita:

— Singura remarca pe care vreau s-o fac este ca declaratia doctorului Fastolfe, cum ca ar fi avut un motiv excelent sa-l scoata din functiune pe Jander, a fost neasteptata pentru mine. Nu stiu care ar putea fi motivul. Totusi, oricare ar declara el ca ii este motivul, ai putea sa-l intrebi de ce n-a avut acelasi motiv sa-mi provoace mie o degajare mentala. Daca se poate crede ca el a avut un motiv sa-l scoata din functiune pe Jander, de ce nu mi s-ar potrivi si mie acelasi motiv? As fi curios sa aflu.

Baley il privi patrunzator, cautand automat o expresie pe un chip care nu era dotat pentru asa ceva. Intreba:

— Te simti in pericol, Daneel? Simti ca Fastolfe reprezinta un pericol pentru tine?

Daneel spuse:

— In conformitate cu A Treia Lege, trebuie sa-mi apar propria existenta, dar nu m-as opune doctorului Fastolfe sau oricarei fiinte umane, daca ar fi de parere ca existenta mea trebuie sa ia sfarsit. Aceasta este A Doua Lege. Stiu totusi ca valorez mult, atat ca investitie de materiale, munca si timp, cat si ca importanta stiintifica. Deci, ar trebui sa-mi explice amanuntit motivele pentru care este necesar ca existenta mea sa ia sfarsit. Dr. Fastolfe nu mi-a spus niciodata nimic — niciodata, partenere Elijah — din care sa reiasa ca ar avea un asemenea gand. Nu cred ca-i trece prin minte sa puna capat existentei mele sau ca a avut vreodata de gand sa puna capat existentei lui Jander. O deviatie pozitronica accidentala trebuie sa-l fi terminat pe Jander si ar putea, candva, sa ma termine si pe mine. In Univers exista intotdeauna o particica de hazard.

Baley spuse:

— Tu spui asa, dr. Fastolfe spune asa si eu cred asa, dar greutatea este sa-i convingem pe oameni sa accepte acest punct de vedere.

Se intoarse posomorat inspre usa Personalei si intreba:

— Intri cu mine, Daneel?

Expresia de pe chipul lui Daneel reusi sa para amuzata:

— E magulitor, partenere Elijah, sa fii confundat cu un om in asemenea masura. Bineinteles ca n-am nevoie.

— Bineinteles. Dar poti intra, oricum.

— Nu s-ar cuveni sa intru. Robotii nu au obiceiul sa intre in Personala. Interiorul unei asemenea incaperi este absolut uman… Pe deasupra, aceasta este o Personala pentru o singura persoana.

— Pentru o singura persoana!

O clipa, Baley fu socat. Isi reveni, totusi. Alte Lumi, alte obiceiuri! Acesta nu-si amintea sa fi fost descris in filmele-carti. Spuse:

— Deci la asta te-ai referit cand ai spus ca usa se va deschide numai daca nu este ocupata. Si daca este ocupata, asa cum va fi imediat?

— Atunci nu se va deschide la o atingere din afara, desigur. Si ti se va respecta intimitatea. Fireste, se va deschide la o atingere din interior.

— Si daca vreun musafir lesina, are un atac de cord cand e inauntru si nu poate atinge usa? Asta nu inseamna ca nimeni nu poate intra ca sa-l ajute?

— Exista moduri de a deschide usa in caz de pericol, partenere Elijah, daca este necesar.

Apoi, adauga, vadit ingrijorat:

— Crezi ca se va intampla ceva de felul asta?

— Nu, sigur ca nu… Sunt doar curios.

— Voi fi chiar langa usa, zise Daneel nelinistit. Voi actiona imediat, partenere Elijah, daca aud ceva.

— Nu cred ca ar trebui s-o faci.

Baley atinse usa cu dosul mainii si aceasta se deschise imediat. Astepta cateva clipe sa vada daca se inchide. Nu se inchise. Intra, apoi usa se inchise imediat.

Cat timp usa fusese deschisa, Personala paruse o camera destinata categoric acestui scop. O chiuveta, o despartitura (probabil prevazuta cu un dus), o cada, un paravan transparent, dupa toate aparentele cu un closet in spatele lui. Mai erau cateva dispozitive pe care nu le recunoscu. Presupuse ca erau necesare pentru una dintre nevoile personale.

Avu putin timp sa observe toate astea, pentru ca intr-o clipa disparura, iar el incepu sa se intrebe daca, intr-adevar, existase acolo tot ce vazuse, sau daca dispozitivele parusera sa existe doar pentru ca el se astepta sa le vada.

Cand usa se inchise, camera se intuneca, deoarece nu avea fereastra. Cand usa se inchise complet, camera se lumina din nou, dar nu reaparu nimic din ceea ce vazuse el. Era lumina zilei, iar el se afla in Exterior — sau, cel putin, asa parea. Deasupra era cerul liber, cu nori plutind pe el, prea ordonat ca sa para reali. Pretutindeni se vedea o intindere de verdeata, miscandu-se in acelasi fel ordonat.

Simti nodul obisnuit din stomac, pe care-l avea ori de cate ori se pomenea in Exterior — dar nu era in Exterior. Intrase intr-o camera fara fereastra. Trebuia sa fie o smecherie de la iluminat.

Privi drept in fata si pasi incet inainte. Ridica mainile in fata. Incet. Privind fix.

Mainile atinsera un perete neted. Pipai pe toate partile. Atinse ceea ce paruse chiuveta in clipa de vizibilitate de la inceput si, luandu-se dupa maini, o vazu — slab, slab, in pofida senzatiei coplesitoare de lumina.

Gasi robinetul, dar pe el nu curse apa. Pipai inapoi si nu gasi nimic sa semene cu un robinet obisnuit care ar fi dat drumul la suvoiul de apa. Gasi, in schimb, o fasie lunga, cu un aspect ceva mai grosolan, care o detasa din perete. In timp ce pipaia cu degetele, impinse usor, pe dibuite, si imediat verdeata, care se intindea mult dincolo de perete, fu strabatuta de un suvoi de apa, cazandu-i de sus inspre picioare cu un plescait puternic.

Sari speriat inapoi, dar apa se opri inainte de a-i ajunge la picioare. Nu inceta sa curga, dar nu ajunse pe podea. Intinse mana. Nu era apa, ci o lumina ce dadea iluzia de apa. Nu-i uda mana; nu simti nimic. Dar ochii se incapatanau sa vada. Ei vazura apa.

Se uita dupa suvoi in sus si, in cele din urma, dadu de ceva ce era apa — un fir subtire iesind din robinet. Era rece.

Degetele gasira din nou fasia si impinsera pe ici, pe colo, pe pipaite. Temperatura se schimba imediat, iar el dadu de pata care facea sa curga apa calduta.

Nu gasi deloc sapun. Cam in sila, incepu sa-si frece mainile nesapunite una de alta, sub ceea ce parea sa fie un izvor natural, care ar fi trebuit sa-l ude din cap pana-n picioare, dar nu-l uda. Si, ca si cum mecanismul asta ii putea citi gandurile sau, mai degraba, de parca s-ar fi luat dupa frecatul mainilor lui, simti ca apa devine ca sapunul, in timp ce izvorul pe care-l vedea, dar nu-l vedea, facea balonase, transformandu-se in spuma.

Tot in sila, se apleca deasupra chiuvetei si isi freca fata cu apa ca sapunul. Isi simti tepii din barba, dar stia