ca, fara prospect, n-avea cum sa transforme dispozitivele din aceasta camera in aparat de barbierit.
Termina si-si tinu mainile sub apa, neajutorat. Cum sa opreasca sapunul? Nu trebuia sa intrebe. Probabil ca mainile lui, daca nu se mai frecau intre ele sau pe fata, comandau asta. Apa inceta sa mai fie ca sapunul si mainile ii fura clatite de sapun. Isi dadu cu apa pe fata — fara sa frece — si se clati. Fara sa vada si cu neindemanarea cuiva neobisnuit cu procedeul, reusi sa-si ude bine camasa.
Prosoape? Hartie?
Pasi inapoi, cu ochii inchisi, cu capul putin aplecat ca sa nu-si mai dea cu apa pe haine. Aparent, un pas inapoi era toata cheia, pentru ca simti un curent de aer cald. Statu cu fata in dreptul iui, apoi cu mainile.
Deschise ochii si vazu ca izvorul nu mai curgea. Dadu cu mainile si nu mai simti apa.
Nodul din stomac ii devenise de mult enervare. Admitea ca Personalele variau enorm de la o Lume la alta, dar simulacrul asta de Exterior mersese prea departe.
Pe Pamant, o Personala era o camera pentru o obste uriasa cu compartimente separate, pentru care fiecare avea o cheie. Pe Solaria, intrai in Personala printr-un culoar ingust legat de o latura a casei, ca si cum Solarienii considerau ca nu face parte din casa lor. Oricum, in ambele Lumi, atat de diferite in alte privinte, Personalele aveau un scop clar si rolul fiecarui dispozitiv din ele nu putea fi inteles gresit. De ce pe Aurora acest simulacru de simplitate rustica, intocmit cu migala, care ascundea de tot fiecare accesoriu dintr-o Personala? De ce?
In orice caz, enervarea nu-i lasa loc si pentru alte emotii, ca sa se mai simta si jenat din cauza asa-zisului Exterior. Pasi in directia in care isi amintea ca vazuse paravanul transparent. Nu era directia buna. Ii gasi doar pipaind peretele si dupa ce isi izbi diferite parti ale corpului de niste protuberante. In cele din urma, se pomeni urinand intr-un mic bazin, care parea ca nu colecteaza suvoiul cum se cuvine. Genunchii ii spuneau ca tinteste corect in ceea ce credea el ca este un pisoar si isi spuse ca, daca folosea un alt recipient sau ii intelesese gresit destinatia, nu era vina lui.
Dupa ce termina, se gandi daca sa mai caute chiuveta, sa-si mai clateasca mainile o data, dar renunta. Pur si simplu nu mai putea suporta cautarea si acea cadere de apa falsa.
In schimb, gasi, bajbaind, usa pe care intrase, dar nu-si dadu seama ca a gasit-o pana ce atingerea mainii lui nu avu ca efect deschiderea acesteia. Lumina se stinse imediat si il inconjura stralucirea fireasca, adevarata, a zilei.
Daneel il astepta, impreuna cu Fastolfe si cu Giskard.
Fastolfe spuse:
— Ti-au trebuit aproape douazeci de minute. Incepusem sa ne temem pentru dumneata.
Baley simti ca se aprinde de furie:
— Am avut probleme cu iluziile dumitale prostesti, spuse, foarte rezervat.
Fastolfe isi stranse gura punga si-si inalta sprancenele intr-un „Oo!” mut. Spuse:
— Chiar langa usa se afla un contact care comanda iluziile. Poate sa le estompeze si sa te lase sa vezi realitatea — sau poate sterge de tot iluziile, daca vrei.
— Nu mi s-a spus. Toate Personalele voastre sunt asa?
Fastolfe zise:
— Nu. Personalele de pe Aurora au, de obicei, proprietati iluzorii, dar felul iluziei difera de la individ la individ. Iluzia naturii inverzite imi face placere si ii schimb, din cand in cand, detaliile. Stii, dupa un timp te plictisesti de orice. Unii se folosesc de iluzii erotice, dar astea nu sunt pe placul meu. Desigur, nu e nici o problema cand esti obisnuit cu Personalele. Incaperile sunt standardizate si stii unde se afla totul. E ca si cum te-ai deplasa intr-un loc cunoscut, pe intuneric… Dar spune-mi, domnule Baley, de ce n-ai iesit sa ceri lamuriri?
Baley spuse:
— Pentru ca n-am vrut. Recunosc, eram foarte nervos din cauza iluziilor, dar le-am acceptat. La urma urmei, Daneel a fost cel care m-a condus la Personala si nu mi-a dat nici o indicatie, nici o lamurire. Cu siguranta ca mi-ar fi explicat in cele mai mici amanunte, daca ar fi fost lasat sa se descurce singur, fiindca ar fi prevazut ca mi se face un rau. Deci, presupun ca dumneata l-ai instruit cu grija sa nu ma avertizeze si, pentru ca nu m-am asteptat sa-mi joci feste, trebuie sa presupun ca ai avut un scop anume procedand astfel.
— Oh?
— De fapt, dumneata m-ai intrebat daca vreau sa ies in Exterior. si, cand am fost de acord, m-ai intrebat imediat daca nu vreau sa merg la Personala. Deci, scopul pentru care m-ai trimis intr-o iluzie de Exterior a fost ca sa-ti dai seama daca pot sa-l suport — sau daca voi fugi, speriat. Daca l-am suportat, se poate avea incredere in mine in ceea ce priveste realitatea. Ei bine, l-am suportat. Sunt cam ud, multumesc, dar o sa ma usuc repede.
Fastolfe spuse:
— Esti un clarvazator; domnule Baley. Imi cer scuze pentru natura testului si pentru neplacerea pe care ti- am provocat-o. Incercam doar sa previn posibilitatea unei neplaceri si mai mari. Mai vrei sa iesi afara cu mine?
— Nu numai ca vreau, dr. Fastolfe. Insist.
20
Iesira printr-un culoar, urmati indeaproape de Daneel si de Giskard.
Fastolfe flecari:
— Sper ca nu te deranjeaza ca ne insotesc robotii. Aurorienii nu pleaca nicaieri fara sa aiba macar un robot ca insotitor si, mai ales in cazul dumitale, trebuie sa insist ca Daneel si Giskard sa fie intotdeauna langa dumneata.
Deschise o usa si Baley incerca sa ramana drept in bataia soarelui si a vantului, ca sa nu mai vorbim de mirosul ciudat si exotic al pamantului de pe Aurora, care-l invaluia.
Fastolfe pasi intr-o parte si Giskard iesi primul afara. Robotul privi cu atentie in jur cateva clipe. Parca toate simturile i-ar fi fost ascutite la maximum. Privi inapoi, iar Daneel i se alatura si facu acelasi lucru.
— Lasa-i o clipa, domnule Baley, si ne vor spune cand cred ei ca e sigur sa iesim. Profit de ocazie ca sa-ti cer din nou scuze pentru gluma proasta pe care ti-am facut-o in legatura cu Personala. Te asigur ca am fi stiut daca ai probleme, diversele semnale vitale ale dumitale erau inregistrate. Sunt foarte bucuros, desi nu foarte surprins, ca mi-ai inteles intentia.
Zambi si, cu o ezitare aproape neobservata, isi puse mana pe umarul stang al lui Baley, batandu-l cu prietenie.
Baley spuse, indaratnic:
— Se pare ca ai uitat gluma proasta de dinainte — atacul dumitale prefacut, cu recipientul pentru mirodenii. Daca ma asiguri ca acum vom colabora sincer si cinstit, voi considera ca aceste probleme au avut un scop rezonabil.
— S-a facut!
— Acum putem iesi?
Baley privi inspre Daneel si Giskard, care se indepartasera si se despartisera unul de celalalt, unul in dreapta, altul in stanga, in continuare atenti.
— Inca nu. Vor inconjura toata locuinta… Daneel mi-a spus ca l-ai invitat in Personala, cu dumneata. Ai vorbit serios?
— Da. Stiu ca n-are nevoie, dar m-am gandit ca ar fi lipsit de politete sa-l exclud. Nu eram sigur de obiceiul de pe Aurora in aceasta privinta, in ciuda a tot ce am citit despre planeta.
— Cred ca asta nu e unul dintre lucrurile pe care Aurorienii considera necesar sa le pomeneasca si, desigur, nu te poti astepta ca niste carti sa-i pregateasca pe Pamantenii care ne viziteaza in legatura cu aceste probleme…
— Pentru ca sunt atat de putini Pamanteni in vizita?
— Intocmai. Intr-adevar, robotii nu frecventeaza Personalele niciodata. Este singurul loc unde fiintele umane merg fara ei. Cred ca din cauza sentimentului ca trebuie sa scapi de ei din cand in cand si in unele locuri. Baley spuse:
