— Sunt sigur, dar ai avea si ocazia sa pui intrebari persoanei care il detinea pe Jander la data tragediei. Sunt convins ca ai vrea sa vorbesti si cu altcineva, in afara de mine, despre aceasta problema.
22
Fastolfe inainta incet, smulgand o frunza dintr-un arbust pe langa care trecea, indoind-o si muscand din ea. Baley il privi curios, intrebandu-se cum de puteau cei din Spatiu sa duca la gura ceva netratat, neincalzit si chiar nespalat, daca le era asa frica de infectii. Isi aminti ca pe Aurora nu se gasea nici un (chiar nici
Nu! Dadea inapoi! Aici era altceva! Aici era vorba de fiinte umane!
Giskard inainta si o lua la dreapta. Daneel ramase in urma si o lua la stanga. Soarele portocaliu al Aurorei (Baley abia ii observa nuanta portocalie) era in spatele lui, caldut, fara arsita soarelui de pe Pamant in timpul verii (dar ce clima si ce anotimp erau in aceasta parte a Aurorei acum?).
Iarba, sau orice ar fi fost (semana cu iarba), era mai inalta si mai elastica decat si-o amintea el de pe Pamant, iar solul era tare, de parca n-ar fi plouat de mult.
Inaintau spre casa din fata lor, probabil casa proprietarului temporar al lui Jander.
Baley auzi fosnetul facut de un animal in iarba in dreapta, ciripitul unei pasari intr-un copac, undeva in spatele lui, zumzaitul insectelor pretutindeni in jur. Aceste animale, isi spuse, aveau stramosi ce traisera, candva, pe Pamant. N-aveau de unde sti ca bucata asta de pamant pe care traiau nu era singura din lume pentru totdeauna si dintotdeauna. Chiar pomii si iarba se trageau din alti pomi si din alta iarba, care crescusera, candva, pe Pamant.
Doar fiintele umane puteau trai in aceasta Lume, stiind ca nu erau autohtone, ci se trageau din Pamanteni — si totusi, cei din Spatiu stiau, intr-adevar, acest lucru, sau pur si simplu il ignorau? Va veni poate o vreme cand nu vor mai sti deloc? Cand nu-si vor mai aminti din ce Lume au venit sau daca a existat vreo Lume din care au venit?
— Dr. Fastolfe, zise el brusc, in parte pentru a intrerupe gandurile ce incepusera sa-l apese, inca nu mi-ai spus ce motiv ai avut ca sa-l distrugi pe Jander.
— Adevarat! Nu ti-am spus! Acum, de ce crezi dumneata, domnule Baley, ca m-am straduit sa pun bazele teoretice ale creierelor pozitronice pentru robotii cu aspect uman?
— Nu stiu.
— Pai, gandeste-te. Sarcina este de a proiecta un creier de robot cat mai apropiat de cel uman si se pare ca asta cere o oarecare intelegere a poeziei…
Se opri, iar zambetul schitat i se intinse pe toata fata:
— Stii, pe unii dintre colegii mei ii deranjeaza intotdeauna cand le spun ca, daca o concluzie nu este echilibrata din punct de vedere poetic, nu poate fi adevarata din punct de vedere stiintific. Imi raspund ca nu stiu ce inseamna asta.
— Mi-e teama ca nici eu nu stiu, zise Baley.
— Dar eu stiu ce inseamna. Nu pot sa-ti explic, dar simt explicatia fara s-o pot exprima in cuvinte, si, poate, de aceea am obtinut eu rezultate pe care colegii mei nu le au. Oricum, devin bombastic, ceea ce inseamna ca ar trebui sa devin prozaic. Ca sa imit un creier uman, cand nu stiu aproape nimic despre functionarea lui, mi-ar trebui foarte multa intuitie — ceva care mi se pare ca seamana cu poezia. Si aceeasi intuitie, care ar avea ca rezultat creierul pozitronic asemanator cu al omului, imi va oferi, cu siguranta, o noua poarta spre cunoasterea creierului uman in sine. Asta a fost credinta mea — ca prin asemanarea cu omul as putea face macar un pas mic inspre psihoistoria de care ti-am vorbit.
— Inteleg.
— Si daca as reusi sa elaborez o structura teoretica, implicand un creier pozitronic asemanator cu al omului, as avea nevoie de un corp asemanator cu al omului, pentru creier. Creierul singur nu exista, intelegi. El interactioneaza cu corpul, asa ca un creier cu aspect uman intr-un corp fara aspect uman ar deveni, intr-o oarecare masura, el insusi neomenesc.
— Esti sigur de asta?
— Foarte. N-ai decat sa-l compari pe Daneel cu Giskard.
— Deci Daneel a fost construit ca model experimental, pentru a favoriza intelegerea creierului uman?
— Chiar asa. Doua decenii am lucrat la asta, cu Sarton. Au fost numeroase esecuri, pe care trebuia sa le inlaturam. Daneel a fost primul succes adevarat si, bineinteles, l-am pastrat pentru studii ulterioare si — zambi stramb, de parca ar fi recunoscut o prostie — din simpatie. La urma urmei, Daneel poate intelege notiunea de datorie umana, in timp ce Giskard, cu toate virtutile lui, se descurca mai greu. Ai vazut.
— Si sederea lui Daneel pe Pamant cu mine, acum trei ani, a fost prima lui misiunea oficiala?
— Prima mai importanta, da. Cand Sarton a fost omorat, am avut nevoie de un robot care sa suporte bolile infectioase de pe Pamant si care sa semene, totusi, cu un om, ca sa faca fata prejudecatilor Pamantenilor fata de roboti.
— Ce coincidenta uimitoare ca Daneel sa fie la indemana.
— Zau? Crezi in coincidente? Am senzatia ca, ori de cate ori a aparut o realizare revolutionara, ca robotul cu aspect uman, a aparut si o misiune care sa necesite aplicarea ei. Asemenea misiuni au aparut, probabil, periodic, in toti acei ani in care Daneel nu exista — si pentru ca nu exista Daneel, s-au folosit alte solutii si metode.
— Si lucrarile dumitale au izbutit, dr. Fastolfe? Acum intelegi mai bine creierul omenesc?
Fastolfe incepuse sa mearga din ce in ce mai incet, iar Baley isi potrivise pasii cu ai lui. Acum se oprisera, pe la jumatatea drumului dintre locuinta lui Fastolfe si cealalta. Pentru Baley era cel mai greu deoarece era la fel de departe de adapost in orice directie, dar isi inabusi tulburarea, hotarat sa nu-l provoace pe Giskard. Nu voia ca printr-o miscare, un strigat, sau chiar prin mimica, sa starneasca dorinta stanjenitoare a lui Giskard de a-l salva. Nu voia sa fie saltat si carat la adapost.
Fastolfe nu paru sa inteleaga problema lui Baley. Spuse:
— Nu se pune intrebarea daca s-au facut progrese in studiul mintii. Raman dificultati enorme si poate ca acestea vor ramane mereu, dar s-au facut progrese. Totusi…
— Totusi?
— Totusi, Aurora nu se multumeste doar cu un studiu pur teoretic al creierului uman. Folosirea robotilor cu aspect uman a avansat pana la un punct cu care eu nu sunt de acord.
— Ca folosirea lor pe Pamant.
— Nu, acela a fost un experiment scurt, cu care am fost de acord si de care am fost incantat, chiar. Putea Daneel sa-i pacaleasca pe Pamanteni? Pana la urma s-a dovedit ca putea, desi, sigur, ochii Pamantenilor nu sunt prea patrunzatori cand e vorba de roboti. Daneel nu-i poate pacali pe Aurorieni, desi indraznesc sa spun ca viitorii roboti cu aspect uman ar putea fi imbunatatiti intr-atat, incat sa poata face si asta. Oricum, au fost propuse alte sarcini.
— Ca de pilda?
Fastolfe privi ganditor in departare:
— Ti-am spus ca Lumea asta a fost imblanzita. Cand mi-am inceput miscarea pentru incurajarea unei noi perioade de explorari si colonizari, nu am cautat conducatori la Aurorienii comozi peste masura, si nici la alti locuitori ai Spatiului. M-am gandit mai degraba ca ar trebui sa-i incurajam pe Pamanteni sa ia conducerea. Cu Lumea lor oribila — scuza-ma — si cu durata de viata scurta, au atat de putin de pierdut, m-am gandit, incat ar fi bucurosi de aceasta sansa, mai ales daca i-am ajuta din punct de vedere tehnologic. Ti-am vorbit despre ceva asemanator cand te-am vazut pe Pamant, acum trei ani. Tii minte?
Il privi pe Baley dintr-o parte.
Baley spuse cu indiferenta:
— Imi aduc aminte foarte bine. De fapt, mi-ai starnit o inlantuire de ganduri, care a avut drept rezultat o mica miscare pe Pamant chiar in sensul asta.
— Adevarat? Imi inchipui ca nu va fi usor. Exista claustrofobia voastra, a Pamantenilor, aversiunea voastra
