program vorbit, subtil. Prezenta fizica nu era necesara. Prezenta ta aici, singura, nu inseamna nimic, mai ales pentru ca tu nu stii cum sa blochezi mintea unui robot cu aspect uman.
Se intoarsera amandoi si-l privira pe Baley, Fastolfe curios, Gladia trista. (Pe Baley il enerva faptul ca Fastolfe, al carui viitor era la fel de nebulos ca al lui Baley insusi, parea sa infrunte asta cu umor. Pentru Dumnezeu, ce avea situatia de fata de-l facea sa rada ca un prost? se gandi Baley morocanos.)
— Ignoranta, spuse Baley, poate ca nu inseamna nimic. O persoana poate sa nu stie cum sa ajunga intr-un anumit loc si, totusi, poate sa ajunga acolo orbecaind. Oricine poate sa vorbeasca cu Jander si, fara sa vrea, sa apese pe butonul pentru degajarea mentala.
— Ce sanse sunt pentru asa ceva? intreba Fastolfe.
— Dumneata esti expertul, dr. Fastolfe, si presupun ca-mi vei spune ca sunt foarte mici.
— Incredibil de mici. O persoana poate sa nu stie cum sa ajunga intr-un anumit loc, dar daca singurul drum consta dintr-o serie de franghii legate strans, cotind in unghiuri neasteptate, ce sanse are sa ajunga la el mergand la intamplare, legata la ochi?
Gladia isi framanta mainile, foarte nervoasa. Isi stranse pumnii, parca vrand sa le opreasca, si le aseza pe genunchi:
— Accident sau nu, n-am facut-o eu. Nu eram cu el cand s-a intamplat.
Baley intreba:
— I-ar fi putut provoca degajarea mentala, la numai cateva ore dupa ce ai plecat, sa zicem o ora, ceva ce-i spusesesi tu, chiar si in treacat?
Fastolfe intrerupse brusc:
— Absolut imposibil, domnule Baley. Daca trebuie sa se produca o degajare mentala, aceasta se produce imediat. Te rog sa n-o sacai pe Gladia astfel. Este incapabila sa provoace degajarea mentala intentionat si este de neimaginat ca ea s-o provoace accidental.
— Nu este de neimaginat sa fie provocata de o deviatie pozitronica accidentala, asa cum ai spus ca trebuie sa se fi intamplat?
— Nu chiar de neimaginat.
— Ambele variante sunt foarte improbabile. Ce e atat de neimaginabil?
— Este. Imi inchipui ca o degajare mentala din cauza unei deviatii pozitronice accidentale poate avea o probabilitate de 1 la 1012, iar cea din cauza unei indicatii accidentale, de 1 in 10100. Asta e doar o aproximatie, dar una admisibila. Diferenta este chiar mai mare decat aceea dintre un singur electron si intregul Univers — si este in favoarea deviatiei pozitronice.
Un timp se facu tacere.
Baley zise:
— Dr. Fastolfe, mai devreme ai spus ca nu poti sta mult.
— Am stat deja prea mult.
— Bun. Deci, acum pleci?
Fastolfe incepu sa se ridice, apoi intreba:
— De ce?
— Pentru ca vreau sa vorbesc cu Gladia intre patru ochi.
— Ca s-o sacai?
— Trebuie sa-i pun intrebari fara sa te amesteci dumneata. Situatia noastra este mult prea serioasa ca sa ne mai gandim la politete.
— Nu mi-e teama de domnul Baley, draga doctore, zise Gladia, adaugand cu tristete: Robotii mei ma vor apara daca nepolitetea lui intrece masura.
Fastolfe zambi si spuse:
— Foarte bine, Gladia.
Se ridica si-i intinse mana. Ea i-o stranse scurt. El zise:
— As vrea ca Giskard sa ramana aici pentru protectie in general, iar Daneel va sta in continuare in camera alaturata, daca nu te superi. Imi poti imprumuta unul dintre robotii tai, sa ma insoteasca inapoi la locuinta mea?
— Sigur, spuse Gladia, ridicand mainile. Cred ca-l cunosti pe Pandion.
— Bineinteles! Un insotitor zdravan si de incredere.
Iesi, urmat indeaproape de robot.
Baley astepta, urmarind-o pe Gladia, studiind-o. Ea se aseza, privindu-si mainile incrucisate in poala.
Baley era sigur ca ea mai avea multe de spus. Nu stia cum s-o convinga sa vorbeasca, dar de un lucru era sigur. Cat timp se aflase acolo Fastolfe, ea nu-i spusese tot adevarul.
24
Gladia isi ridica, in sfarsit, privirea. Avea o infatisare de fetita. Intreba cu un firicel de voce:
— Ce mai faci, Elijah? Cum o mai duci?
— Destul de bine, Gladia.
Ea zise:
— Dr. Fastolfe a spus ca te va aduce aici prin aer liber si ca va avea grija sa te puna sa astepti un timp in punctul cel mai critic.
— Zau? si de ce, ma rog? Asa, de distractie?
— Nu, Elijah. Ii spusesem eu cum ai reactionat la exterior. Tii minte cum ai lesinat si ai cazut in iaz?
Elijah dadu din cap repede. Nu putea nega intamplarea sau faptul ca-si aducea aminte, dar nici nu putea fi de acord cu remarca. Spuse, morocanos:
— Nu mai sunt chiar asa. M-am perfectionat.
— Dar dr. Fastolfe a spus ca o sa te puna la incercare. A fost bine?
— A fost destul de bine. N-am lesinat.
Isi aminti episodul de la bordul navei spatiale, cand se apropiau de Aurora, si scrasni din dinti. Asta era altceva si n-avea rost sa aduca problema in discutie.
Spuse, dorind sa schimbe subiectul:
— Cum sa-ti spun aici? Cum sa ma adresez tie?
— Mi-ai spus Gladia.
— Poate nu se cuvine. Ti-as putea spune doamna Delmarre, dar nu ti-ar…
Ea suspina si-l intrerupse brusc:
— De cand am venit aici, n-am mai folosit acest nume. Te rog sa nu-l folosesti nici tu.
— Atunci, cum iti spun cei de pe Aurora?
— Imi spun Gladia Solaria, dar asta numai ca sa arate ca sunt straina, si nici asa nu-mi place. Sunt Gladia, pur si simplu. Un nume. Nu este un nume de pe Aurora si nu cred ca mai exista altul pe planeta asta, asa ca ajunge. Eu voi continua sa-ti spun Elijah, daca nu te superi.
— Nu ma supar.
— As vrea sa servesc ceaiul, zise Gladia.
Era o afirmatie, iar Baley incuviinta. Spuse:
— Nu stiam ca locuitorii Spatiului beau ceai.
— Nu este ceai de pe Pamant. Este un extract de plante, placut, care nu este considerat daunator in vreun fel. Noi ii spunem ceai.
Isi ridica bratul iar Baley observa ca maneca ii era stransa pe incheietura si se continua cu manusi subtiri, de culoarea pielii. Tot isi mai expunea minimum din suprafata corpului in prezenta lui, ca sa reduca, pe cat posibil, pericolul unei infectii.
Bratul ii ramase ridicat o clipa si, dupa alte cateva clipe, aparu un robot cu o tava. Era chiar mai primitiv
