Robotii de pe Aurora

sa tina legatura cu ea prin munca ei. Cred ca cealalta candideaza pentru un post in consiliul unuia dintre orase sau a intrat, deja, in posesia postului. Nu stiu exact.

— Stii daca exista tensiuni in familie?

— Nici una de care sa stiu eu, dar asta s-ar putea sa nu insemne prea mult, Elijah. Dupa cate cunosc, este in relatii civilizate cu toate fostele lui sotii. Nici un divort nu s-a facut la suparare. Nu e dr. Fastolfe omul asta, sunt sigura. Nu mi-l pot imagina intampinand ceva in viata decat cu un suspin de resemnare. O sa glumeasca pana si pe patul de moarte.

Asta, cel putin, parea adevarat, se gandi Baley. Spuse:

— Si relatia dintre dr. Fastolfe si tine. Adevarul, te rog. Nu ne putem permite sa ocolim adevarul pentru a evita incurcaturile.

Ea isi ridica privirea si o intalni pe a lui. Spuse:

— Nu avem ce incurcaturi sa evitam. Dr. Han Fastolfe este prietenul meu, prietenul meu foarte bun.

— Cat de bun. Gladia?

— Cum am spus — foarte bun.

— Astepti divortul ca sa fii urmatoarea lui sotie?

— Nu.

Vorbise cu foarte mult calm.

— Atunci, sunteti amanti?

— Nu.

— Ati fost?

— Nu. Te surprinde?

— Trebuie sa stiu, zise Baley.

— Atunci, sa-ti raspund la intrebari pe rand, Elijah, si nu te mai rasti la mine de parca ai vrea sa ma faci sa-ti spun un lucru pe care, altfel, l-as tine secret.

Spuse toate astea fara urma de manie. Parea mai degraba amuzata. Baley, rosind usor, avea de gand sa spuna ca nu asta ii era intentia, dar ea avea dreptate, bineinteles, si n-ar fi castigat nimic daca nega. Marai incet:

— Pai, da-i drumul.

Intre ei, masa era plina cu resturile de la ceai. Baley se intreba daca, in conditii normale, ea nu si-ar fi ridicat un brat si daca robotul Borgraf n-ar fi intrat in liniste ca sa stranga tot.

Oare dezordinea o indispunea pe Gladia si o determina sa dea raspunsuri mai putin gandite? Daca era asa, atunci mai bine sa ramana dezordine, dar Baley nu se astepta la prea mult, fiindca nu vedea nici un semn la Gladia ca ar fi deranjat-o sau ca ar fi observat, macar, deranjul.

Gladia privea din nou in jos, iar trasaturile fetei ii cazusera si i se inasprisera, de parca ar fi ajuns intr-un trecut pe care l-ar fi vrut mai degraba anulat.

Spuse:

— Ai vazut cate ceva din viata mea de pe Solaria. N-a fost fericita, dar alta n-am cunoscut. Cand am simtit o farama de fericire, eu am stiut imediat si cu exactitate, cat de mult, si de intens, fusese nefericita viata mea de dinainte. Primul fior a venit din partea ta, Elijah.

— Din partea mea?

Baley era surprins.

— Da, Elijah. Ultima noastra intalnire pe Solaria — sper ca iti amintesti de ea, Elijah — m-a invatat ceva. Te-am atins! Mi-am scos manusa, una asemanatoare cu cea pe care o port acum, si ti-am atins obrazul. Atingerea n-a durat mult. Nu stiu ce a insemnat pentru tine — nu, nu-mi spune, nu conteaza — dar pentru mine a insemnat mult.

Privi in sus, infruntandu-i privirea:

— Pentru mine a insemnat totul. Mi-a schimbat viata. Tine minte, Elijah, ca pana atunci, dupa copilaria mea scurta, nu atinsesem un barbat — de fapt, nici o fiinta umana — cu exceptia sotului meu. Iar pe sotul meu puneam foarte rar mana. Vazusem barbati in tridimensional, desigur, si asa ma obisnuisem pe de-a-ntregul cu aspectul fizic al barbatilor, cu orice amanunt. in privinta asta, nu aveam ce invata. Dar n-aveam nici un motiv sa cred ca un barbat ar fi diferit de altul. Stiam cum e pielea sotului meu, cum sunt mainile lui cand ma ating, cum… totul. N-aveam nici un motiv sa cred ca alt barbat ar fi altfel. Nu simteam nici o placere cand ma atingeam de sotul meu, dar de ce-as fi simtit? Simt, oare, vreo placere deosebita cand ating masa cu degetele, in afara de faptul ca ii apreciez netezimea? Contactul cu sotul meu facea parte dintr-un ritual ocazional, pe care il indeplinea pentru ca asta i se pretindea, si el, ca un bun Solarian, il indeplinea in ziua, la ora, pe durata de timp si in modul recomandat de o educatie aleasa. Numai ca, in alt sens, nu era o educatie aleasa, fiindca, desi acest contact periodic presupunea anume relatii sexuale, sotul meu nu facuse cerere pentru un copil si cred ca nici nu-l interesa sa faca. Iar eu il respectam prea mult ca sa fac o cerere, asa cum as fi avut dreptul. Daca ma uit in urma, imi dau seama ca experienta mea sexuala era superficiala si mecanica. N-am avut niciodata orgasm. Nici macar o data. Ca exista asa ceva, am citit in carti, dar descrierea mai mult m-a incurcat si — pentru ca exista numai in cartile importate, cele de pe Solaria neocupandu-se de sex — n-am avut incredere in ele. M-am gandit ca e doar o metafora exotica.

Dupa o scurta pauza, Gladia continua:

— Nici cu autoerotismul n-am reusit. Mi se pare ca „masturbatie” e cuvantul obisnuit. Cel putin asa am auzit pe Aurora. Bineinteles ca pe Solaria nu se discuta niciodata vreun aspect legat de sex, nici nu se foloseste vreun cuvant de acest fel in societatea civilizata. Pe Solaria nici nu exista alt fel de societate. Dintr-o lectura intamplatoare, mi-am facut o idee despre cum te poti masturba si am incercat de cateva ori, fara tragere de inima, sa fac la fel. Nu m-am descurcat. Interdictia de a atinge corpul uman facea sa mi se para si al meu interzis si dezgustator. M-am mangaiat, mi-am incrucisat picioarele, am simtit apasarea unei coapse pe cealalta, dar acestea erau atingeri intamplatoare, fara importanta. Era altceva sa transformi atingerea intr-un instrument al placerii intentionate. Fiecare particica din mine stia ca nu trebuie sa fac asta si, pentru ca si eu stiam, nu simteam placere. Si nu m-am gandit nici macar o data ca ar putea exista placere in atingere, in alte imprejurari. De ce sa mi se intample? Cum sa mi se intample?…Pana ce te-am atins pe tine, atunci. De ce am facut-o, nu stiu. Am simtit un suvoi de afectiune pentru tine fiindca, datorita tie, nu eram o criminala. Si, mai ales, nu-mi erai total interzis. Nu erai Solarian. Nu erai — iarta-ma — barbat. Erai o fiinta de pe Pamant. Semanai cu oamenii, dar aveai viata scurta si erai predispus la infectii, ceva despre care puteai spune, cel mult, ca e semiuman. Asa ca, pentru ca ma salvasesi si nu erai tocmai barbat, te-am putut atinge. Si, ce e mai important, nu m-ai privit cu dusmania si dispretul sotului meu — sau cu indiferenta studiata a cuiva care ma vedea in tridimensional. Erai acolo, palpabil, iar ochii tai erau calzi si ingrijorati. De fapt, te-ai infiorat cand mi-am apropiat mana de obrazul tau. Am vazut asta. De ce, nu stiu. Atingerea a fost atat de fugara si senzatia fizica nu era deloc diferita de ce-ar fi fost daca il atingeam pe sotul meu sau pe oricare alt barbat — sau daca as fi atins chiar o femeie. Dar a fost ceva mai mult decat senzatia fizica. Erai acolo, te-ai bucurat, mi-ai dat unele semne despre ceea ce am crezut eu ca este afectiune. Si cand mana mea si obrazul tau s-au atins, a fost ca si cum as fi atins o flacara blanda, care mi-a trecut deodata prin mana si prin brat si m-a aprins toata. Nu stiu cat a durat — nu se poate sa fi fost mai mult de o clipa, doua — dar pentru mine timpul s-a oprit in loc. Mi s-a intamplat ceva ce nu mi se mai intamplase vreodata si, privind in urma mult timp dupa aceea, cand aflasem despre asta, mi-am dat seama ca traisem aproape un orgasm. Am incercat sa nu ma tradez…

(Baley dadu din cap, neindraznind s-o priveasca.)

— Deci, nu m-am tradat. Am spus „Multumesc, Elijah.” Am spus-o pentru ceea ce facusesi pentru mine in legatura cu moartea sotului meu. Dar am spus-o mai mult pentru ca mi-ai luminat viata, fara ca macar sa stii, si mi-ai aratat ce e viata; pentru ca mi-ai deschis o usa; pentru ca mi-ai aratat o cale; pentru ca mi-ai deschis ochii. Gestul fizic n-a insemnat nimic. Doar o atingere. Dar a fost un inceput pentru tot.

Vocea ii slabise si tacu o clipa, amintindu-si.

Apoi ridica un deget:

— Nu. Nu spune nimic. Inca n-am terminat. Inainte imi imaginam foarte vag anumite lucruri. Un barbat si cu mine, facand ceea ce faceam, sotul meu si cu mine, dar cumva altfel — nici macar nu stiam cum altfel — si simtind altceva — ce nici nu-mi puteam imagina, chiar daca imi dadeam toata silinta. As fi putut trece prin viata incercand sa-mi imaginez inimaginabilul si as fi putut muri, asa cum presupun ca fac, adesea, femeile de pe Solaria — si barbatii fara sa stie vreodata, nici dupa trei sau patru secole. Fara sa stie vreodata. Avand copii, dar