Robotii de pe Aurora

Fastolfe.

Fastolfe se dadu inapoi ca sa-i permita lui Baley sa intre primul. Apoi intra si el. In urma lui Fastolfe veneau Daneel si Giskard, care, cu obisnuita lor autoeclipsare de roboti, intrara in nisele libere din pereti, pe doua parti opuse, si ramasera tacuti in picioare, cu spatele la perete.

Paru, o clipa, ca Gladia ii va trata cu aceeasi indiferenta cu care fiintele umane ii tratau pe roboti. Totusi, dupa ce-i arunca o privire lui Daneel, se intoarse si-i spuse lui Fastolfe cu vocea putin inecata:

— Acesta. Te rog. Spune-i sa plece.

Fastolfe intreba surprins:

— Daneel?

— Seamana prea mult… seamana prea mult cu Jander!

Fastolfe se intoarse si-l privi pe Daneel, iar pe chip i se citi clar durerea:

— Desigur, draga mea. Trebuie sa ma ierti. Nu m-am gandit… Daneel, du-te in alta camera si stai acolo pana plecam.

Fara sa spuna un cuvant, Daneel iesi.

Gladia privi o clipa inspre Giskard, ca si cum ar fi apreciat daca nu seamana si el prea mult cu Jander, apoi se intoarse, dand din umeri. Spuse:

— Doriti ceva racoritor? Am o bautura din nuca de cocos, proaspata si rece.

— Nu, Gladia, zise Fastolfe. L-am adus doar pe domnul Baley aici, asa cum am promis. Nu stau mult.

— Daca-mi dai un pahar cu apa, spuse Baley, nu te mai deranjez cu altceva.

Gladia ridica o mana. Fara indoiala ca era observata, pentru ca imediat intra un robot, fara sa faca zgomot, cu un pahar cu apa pe o tava si cu un vas mic in care se aflau cateva lucruri asemanatoare unor biscuiti, fiecare cu cate o pata roz. Baley nu se putu abtine sa nu ia unul, chiar daca nu stia sigur ce este. Trebuie sa fi fost ceva originar de pe Pamant, pentru ca nu credea ca pe Aurora, el — sau altcineva — ar manca vreo bucatica din putina zestre biologica indigena si nici vreun produs sintetic. Oricum, descendentii felurilor de mancare transmise de pe Pamant s-ar fi putut schimba in timp, fie prin cultivarea intentionata; fie prin influenta unui mediu strain, iar Fastolfe spusese, la pranz, ca dieta de pe Aurora era un gust dobandit.

Fu surprins in mod placut. Gustul era iute, dar el il gasi minunat si lua altul aproape imediat. Spuse „Multumesc” robotului (care n-ar fi avut nimic impotriva sa stea acolo la infinit) si lua tot vasul, impreuna cu paharul cu apa.

Robotul pleca.

Acum era dupa-amiaza tarziu, iar lumina soarelui intra, stacojie, prin ferestrele din partea de vest. Baley avea impresia ca aceasta casa e mai mica decat a lui Fastolfe, dar ar fi fost mai placuta daca n-ar fi fost, in mijlocul ei, infatisarea trista a Gladiei, avand un efect descurajant.

Bineinteles ca asta putea fi doar in imaginatia lui Baley. In orice caz, voia-buna i se parea imposibila in orice constructie care avea scopul de a adaposti si apara fiintele umane, care ramaneau totusi expuse Exteriorului din spatele fiecarui perete. Nici un perete, se gandi, nu avea de partea cealalta caldura vietii. Nicaieri nu puteai cauta prietenie si comunitate. Prin fiecare perete exterior, in orice parte, in sus si in jos, era o lume fara viata. Rece! Rece!

Si raceala il cuprinse si pe Baley, cand se gandi iar la dilema in care se afla. (Pentru o clipa, socul reintalnirii cu Gladia i-o alungase din minte.)

Gladia spuse:

— Vino. Stai jos, Elijah. Te rog sa ma ierti ca nu prea sunt in apele mele. Sunt, pentru a doua oara, in centrul atentiei planetare — si prima oara mi-a ajuns.

— Inteleg, Gladia. Te rog sa nu te scuzi, zise Baley.

— In ceea ce te priveste, draga domnule doctor, te rog sa nu te simti obligat sa pleci.

— Ei bine — Fastolfe privi la ceasul in forma de banda de pe perete — voi sta putin, dar apoi, draga mea, trebuie sa lucrez, chiar de-ar cadea cerul. Cu atat mai mult, cu cat trebuie sa am in vedere un viitor apropiat, in care mi s-ar putea interzice sa mai lucrez.

Gladia clipi repede, de parca s-ar fi stapanit sa nu dea drumul lacrimilor:

— Stiu. dr. Fastolfe. Ai foarte mari necazuri din cauza… celor intamplate aici, iar eu parca n-as avea timp sa ma gandesc decat la… neplacerea mea.

Fastolfe spuse:

— Voi face tot ce pot sa am grija de problema mea, Gladia, si nu trebuie sa te simti vinovata din cauza asta… Poate ca domnul Baley ne va putea ajuta pe amandoi.

Baley isi stranse buzele auzind aceste vorbe, apoi zise anevoie:

— N-am stiut, Gladia, ca esti implicata in vreun fel in treaba asta.

— Cine ar fi stiut? ofta ea.

— Esti… erai… in posesia lui Jander Panell?

— Nu chiar in posesie. Il imprumutasem de la dr. Fastolfe.

— Erai cu el cand a…

Baley nu stiu cum sa se exprime.

— Murit? N-am putea spune „murit”? Nu, nu eram. Si, inainte de a intreba tu, nu mai era nimeni in casa la ora aceea. Eram singura. De obicei sunt singura. Aproape intotdeauna. Asta este educatia mea de pe Solaria, tii minte. Desigur, nu e obligatoriu. Voi doi sunteti aici si nu ma supar… foarte mult.

— Si erai absolut singura cand Jander a murit? Nu te inseli?

— Asa am spus, facu Gladia, parand putin nervoasa. Nu, nu-i nimic, Elijah. Stiu ca trebuie sa ti se repete totul, iar si iar. Eram singura. Zau.

— Totusi, erau de fata roboti.

— Da, desigur. Cand spun „singura”, inseamna ca nu erau de fata alte fiinte umane.

— Cati roboti ai, Gladia? Fara sa-l numaram pe Jander.

Gladia se opri, de parca ar fi numarat in gand. In cele din urma, spuse:

— Douazeci. Cinci in casa si cincisprezece in imprejurimi. Robotii circula liberi intre casa mea si cea a dr. Fastolfe, asa ca nu e usor de apreciat, cand vezi un robot la vreuna dintre locuinte, daca e unul de-al meu sau de-al lui.

— A, facu Baley, si pentru ca dr. Fastolfe are cincizeci si sapte de roboti in locuinta lui, asta inseamna, daca-i adunam, ca sunt disponibili saptezeci si sapte de roboti, la un loc. Mai sunt alte locuinte ai caror roboti s-ar putea amesteca asa cu ai tai, fara sa-i deosebesti?

Fastolfe spuse:

— Nu exista nici o locuinta destul de aproape ca asa ceva sa fie posibil. Si nici practica de a amesteca robotii nu este tocmai incurajata. Gladia si cu mine suntem un caz special, pentru ca ea nu este de pe Aurora, iar eu mi-am asumat o… raspundere pentru ea.

— Chiar si asa. Saptezeci si sapte de roboti, zise Baley. — Da, spuse Fastolfe, dar de ce insisti pe asta?

Baley zise:

— Pentru ca asta inseamna ca exista saptezeci si sapte de obiecte miscatoare, fiecare vag uman ca forma, pe care esti obisnuit sa le vezi cu coada ochiului si carora nu le-ai da prea mare atentie. Nu e posibil, Gladia, daca ti-ar intra in casa o fiinta umana adevarata, cine stie pentru ce, sa nu-ti dai seama de asta? Ar fi inca un obiect miscator, vag uman ca forma, si tu nu i-ai da nici o atentie.

Fastolfe chicoti incet, iar Gladia dadu din cap, fara sa zambeasca:

— Elijah, spuse ea, se vede ca esti Pamantean. Iti inchipui ca orice fiinta umana, chiar dr. Fastolfe, aici de fata, s-ar putea apropia de casa mea, fara ca eu sa fiu informata de robotii mei? As putea ignora un obiect miscator, crezand ca e un robot, dar nici un robot n-ar face asta. Te asteptam chiar acum, cand ai sosit, dar numai pentru ca robotii mei ma informasera ca te apropii. Nu, nu, cand a murit Jander, nu mai era nici o alta fiinta umana in casa.

— Cu exceptia ta?

— Cu exceptia mea. Asa cum nu era nimeni in casa, cu exceptia mea, cand a fost omorat sotul meu.

Fastolfe o intrerupse cu blandete:

— Este o deosebire, Gladia. Sotul tau a fost omorat cu un instrument bont. Prezenta fizica a ucigasului era necesara si, daca tu erai singura de fata, a fost grav. In cazul asta, Jander a fost scos din functiune printr-un