Robotii de pe Aurora

decat Giskard, in mod evident, dar imparti cu usurinta cestile de ceai, sandvisuri mici si prajituri din aluat. Turna ceaiul aproape cu eleganta.

Baley intreba curios:

— Cum faci asta, Gladia?

— Ce anume, Elijah?

— Iti ridici bratul ori de cate ori vrei ceva, iar robotii stiu intotdeauna despre ce e vorba. Cum a stiut asta ca vrei sa fie servit ceaiul?

— Nu e greu. De cate ori ridic mana, se intrerupe un camp electromagnetic mic, mentinut permanent in incapere. Diferitele pozitii ale mainii sau ale degetelor provoaca intreruperi diferite, iar robotii le pot interpreta ca pe niste comenzi. Intrebuintez acest sistem doar pentru comenzi simple: „Vino aici! Adu ceaiul!” si asa mai departe.

— N-am observat ca dr. Fastolfe sa foloseasca acest sistem in locuinta lui.

— Nu este Aurorian, de fapt. Este sistemul nostru de pe Solaria si eu sunt obisnuita cu el. In plus, intotdeauna beau ceai la ora sta. Borgraf stie.

— El este Borgraf?

Baley il privi pe robot cu oarecare interes, constient ca mai inainte ii aruncase doar o privire scurta. Obisnuinta se transforma repede in indiferenta. Inca o zi, si nu-i va mai observa deloc pe roboti. Acestia se vor agita in jurul lui nevazuti si corvezile vor parea ca se fac singure.

Oricum, el nu voia sa nu-i observe. Voia ca ei sa nu fie acolo. Spuse:

— Gladia, vreau sa ramanem singuri. Nici macar cu robotii. Giskard, du-te la Daneel. Poti sa pazesti de acolo.

— Da, domnule, zise Giskard, capatand dintr-o data constiinta si raspunzand cand isi auzi numele.

Gladia parea usor amuzata:

— Voi, Pamantenii, sunteti asa de ciudati. Stiu ca aveti roboti pe Pamant, dar parca nu stiti sa va purtati cu ei. Va latrati comenzile, de parca ar fi surzi.

Se intoarse catre Borgraf si spuse, cu o voce mai blanda:

— Borgraf, nici unul dintre voi nu trebuie sa intre in camera pana ce nu e chemat. Sa nu ne intrerupeti, in afara cazurilor de pericol clar si imediat.

Borgraf zise:

— Da, doamna.

Se dadu inapoi, arunca o privire peste masa, parca sa vada daca nu a uitat ceva, se intoarse si iesi din camera.

Acum era randul lui Baley sa fie amuzat. Glasul Gladiei fusese bland, dar tonul ii fusese aspru, ca al unui sergent-major ce se adreseaza unui recrut. Dar de ce-ar fi uimit? Stia de mult ca e mai usor sa vezi paiul din ochiul celuilalt, decat barna din al tau.

— Acum suntem singuri, Elijah, zise Gladia. Au plecat pana si robotii.

— Nu ti-e teama sa stai singura cu mine? intreba Elijah.

Ea dadu incet din cap:

— De ce mi-ar fi? Un brat ridicat, un gest, un tipat si imediat ar veni aici cativa roboti. Nimeni, din nici o Lume din Spatiu, n-are de ce sa se teama de alta fiinta umana. Aici nu suntem pe Pamant. Oricum, de ce intrebi?

— Pentru ca mai exista si alte temeri, in afara celor fizice. Nu voi fi violent cu tine si nici nu te voi maltrata fizic, absolut deloc. Dar nu ti-e teama de intrebarile mele si de ce-ar putea scoate la iveala in privinta ta? Tine minte ca aici nu suntem nici pe Solaria. Pe Solaria, eram de partea ta si doream sa-ti demonstrez nevinovatia.

— Nu mai esti de partea mea, acum? intreba ea, incet.

— De data asta nu mai avem un sot mort. Nu esti banuita de crima. A fost distrus un robot si, dupa cate stiu eu, nu esti banuita de nimic. In schimb, dr. Fastolfe este cel care imi creeaza probleme. Pentru mine este foarte important — din motive pe care nu trebuie sa ti le explic — sa pot demonstra nevinovatia lui. Daca evenimentele iti vor pricinui daune, n-am ce face. N-am de gand sa ma abat din drum ca sa te scutesc de suferinta. E cinstit sa ti-o spun.

Ea isi inalta capul si-l privi sfidator in ochi:

— De ce mi-ar pricinui daune ceva anume?

— Poate ca vom afla acum, spuse Baley cu raceala, fara dr. Fastolfe care sa ne intrerupa.

Lua de pe farfurie unul dintre sandvisurile mici, cu o furculita mica (n-avea rost sa se foloseasca de degete si s-o faca pe Gladia sa arunce, poate, farfuria), il lasa sa cada pe farfurioara lui, il arunca in gura si, apoi, sorbi ceaiul.

Ea il urmari cum ia sandvis dupa sandvis, cum bea sorbitura dupa sorbitura. Daca el avea de gand sa fie indiferent, o sa faca si ea pe indiferenta.

— Gladia, zise Baley, pentru mine e foarte important sa stiu exact ce relatie este intre tine si dr. Fastolfe. Locuiesti langa el si formati, practic, o singura gospodarie de roboti. El este evident ingrijorat pentru tine. N-a facut nici un efort sa-si apere nevinovatia, in afara declaratiei ca e nevinovat, in schimb te apara cu strasnicie in clipa in care intrebarile mele devin mai dure.

Gladia zambi sters:

— Ce banuiesti, Elijah?

— Nu-mi raspunde cu alta intrebare. Vreau sa stiu, spuse Baley.

— Dr. Fastolfe a pomenit de Fanya?

— Da, a pomenit.

— L-ai intrebat daca Fanya e sotia lui sau numai concubina lui? Daca are copii?

Baley se foi jenat. Bineinteles ca ar fi putut pune asemenea intrebari. in locuintele mici de pe Pamantul aglomerat, intimitatea era, totusi, aparata, tocmai pentru ca disparuse. Pe Pamant era, practic, imposibil sa nu cunosti toate amanuntele despre familia altora, asa ca nu intrebai niciodata si te prefaceai ca nu stii. Era o minciuna insusita de toata lumea.

Desigur, aici, pe Aurora, nu contau regulile de pe Pamant, totusi Baley se luase automat dupa ele. Ce prostie!

Spuse:

— Inca nu l-am intrebat. Povesteste-mi.

— Fanya e sotia lui, zise Gladia. El a fost casatorit de cateva ori, consecutiv, se intelege, cu toate ca pe Aurora s-a mai auzit de casatorii simultane, si la barbati, si la femei.

Tonul usor dezgustat cu care spusese acestea fu urmat de unul de dezvinovatire:

— Pe Solaria nu s-a pomenit asa ceva. Oricum, casatoria actuala a dr. Fastolfe va fi desfacuta in curand. Amandoi vor fi atunci liberi pentru noi legaturi, desi, de multe ori, nici una dintre parti nu asteapta divortul pentru asta. Nu spun ca sunt de acord cu modul asta de tratare a problemei, Elijah, dar asa isi intemeiaza relatiile cei de pe Aurora. Dupa cate stiu eu, dr. Fastolfe este cam rigid. El mentine intotdeauna o casnicie sau alta si nu cauta nimic in afara ei. Pe Aurora, asa ceva se considera demodat si cam prostesc.

Baley incuviinta:

— Am dat peste lucruri din astea in cartile mele. Am inteles ca are loc o casatorie cand exista intentia de a avea copii.

— Teoretic, asa este, dar am auzit ca nu prea se mai ia in serios in zilele noastre. Dr. Fastolfe are, deja, doi copii si nu mai poate face altii, dar tot se casatoreste si face o cerere pentru al treilea. Este refuzat, desigur, si stie ca va fi. Unii nici nu se mai deranjeaza sa faca cerere.

— Atunci, de ce se mai ostenesc sa se casatoreasca?

— Exista unele avantaje sociale. E destul de complicat si, nefiind de pe Aurora, nu sunt sigura ca inteleg.

— Ei bine, nu conteaza. Vorbeste-mi despre copiii doctorului Fastolfe.

— Are doua fiice de la doua mame. Bineinteles ca nici una dintre ele nu e Fanya. Nu are fii. Fiecare fiica s-a zamislit in pantecele mamei, cum e obiceiul pe Aurora. Acum ambele fiice sunt mari si au propria lor locuinta.

— Este apropiat de fiicele lui?

— Nu stiu. Nu vorbeste niciodata despre ele. Una este robotician si presupun ca trebuie