Robotii de pe Aurora

uita prea curand — poate niciodata. Si poate ca in pictura ei se simtea o influenta, chiar daca noua ei ocupatie ii furniza un motiv mai bun.

Ea continua sa vorbeasca:

— Aveam succes. Unele concerne producatoare de roboti imi plateau bine proiectele si au fost numeroase cazurile in care robotii existenti au fost imbracati dupa sfaturile mele. Toate acestea imi ofereau o anumita satisfactie care, in mica masura, compensa golul emotional din viata mea. Cand dr. Fastolfe mi l-a dat Jander, acesta purta, bineinteles, imbracamintea obisnuita. Dragul de doctor a fost, desigur, foarte bun si mi-a dat cateva randuri de haine pentru Jander. Nici una dintre ele nu era deosebita si m-a distrat sa cumpar ce am considerat eu mai modern. Asta insemna sa-i iau masurile cat mai corect, pentru ca voiam ca modelele mele sa fie facute de comanda — si asta a insemnat sa-l pun sa-si dea hainele jos. Asa a facut — si de-abia cand a fost complet gol mi-am dat seama cat de bine semana cu un om. Nu lipsea nimic si acele parti care trebuie sa fie erectile erau, intr-adevar, erectile. Desigur, se aflau sub ceea ce, la un om, s-ar putea numi control constient. Jander putea sa fie in erectie si in repaus la comanda. Asa mi-a spus cand l-am intrebat daca penisul lui era functional in privinta asta. Am fost curioasa, iar el mi-a aratat. Trebuie sa intelegi ca, desi semana foarte bine cu un om, stiam ca e robot. Am o anumita retinere cand trebuie sa ating un om — intelegi — si n-am nici o indoiala ca asta a avut un rol in incapacitatea mea de a avea relatii sexuale reusite cu Aurorienii. Dar el nu era om si statusem toata viata printre roboti. Il puteam atinge pe Jander fara retineri. Nu mi-a trebuit mult ca sa-mi dau seama ca imi place sa-l ating si nici lui nu i-a trebuit mult ca sa-si dea seama ca imi placea. Era un robot bine reglat, care respecta cu grija cele Trei Legi. Sa nu ofere bucurie cand ar fi putut s-o faca insemna sa dezamageasca. Dezamagirea putea fi considerata un rau si el nu putea face rau unei fiinte umane. A avut nespusa grija sa-mi ofere bucurie si, pentru ca am vazut la el dorinta de a oferi bucurie, ceva ce n-am vazut niciodata la barbatii de pe Aurora, am fost, intr-adevar, bucuroasa si am aflat, in sfarsit, cred ca pe deplin, ce inseamna un orgasm.

Baley intreba:

— Deci ai fost pe deplin fericita?

— Cu Jander? Bineinteles. Absolut.

— Nu v-ati certat niciodata?

— Cu Jander? Cum as fi putut? Singurul lui scop, singura lui ratiune de a exista, era sa-mi faca mie placere.

— Asta nu te deranja? Iti facea placere doar pentru ca era obligat.

— Ce motiv ar avea cineva sa faca orice, in afara de ceea ce trebuie sa faca, dintr-o cauza sau alta?

— Si n-ai avut niciodata dorinta sa incerci realitatea… sa incerci cu Aurorienii, dupa ce ai invatat ce inseamna orgasm?

— Ar fi fost un surogat nemultumitor. Il voiam numai pe Jander. Si, acum, intelegi ce am pierdut?

Expresia lui Baley, serioasa de la natura, deveni solemna. Spuse:

— Inteleg, Gladia. Daca mai devreme te-am facut sa suferi, iarta-ma, pentru ca atunci nu te-am inteles in intregime.

Dar ea plangea si el astepta, incapabil sa mai spuna ceva, incapabil sa gaseasca o cale de a o linisti. In cele din urma, ea dadu din cap si isi sterse ochii cu dosul mainii. Sopti:

— Mai e ceva?

Baley spuse, impaciuitor:

— Cateva intrebari despre un alt subiect, pe urma nu te mai necajesc. Deocamdata, adauga prevazator. Ce este?

Parea foarte obosita.

— Stii ca exista oameni care, se pare, cred ca dr. Fastolfe e raspunzator de uciderea lui Jander?

— Da.

— Stii ca dr. Fastolfe insusi recunoaste ca numai el poseda capacitatea tehnica de a-l ucide pe Jander asa cum a fost el ucis?

— Da. Dragul de doctor mi-a spus-o chiar el.

— Ei bine, Gladia, atunci, tu crezi ca dr. Fastolfe l-a omorat pe Jander?

Ea il privi brusc, taios, apoi spuse, manioasa:

— Bineinteles ca nu. De ce ar fi facut-o? Intai si-ntai, Jander era robotul lui, de care avea foarte mare grija. Tu nu-l cunosti pe dragul de doctor asa cum il cunosc eu, Elijah. E o persoana blanda, care n-ar face rau nimanui si care n-ar face niciodata rau unui robot. Sa banuiesti ca el ar omori vreunul ar insemna sa banuiesti ca o stanca s-ar prabusi in sus.

— Nu mai am intrebari, Gladia, si singura treaba pe care o mai am aici este sa-l vad pe Jander — ce-a mai ramas din Jander — daca-mi dai voie.

Ea era din nou banuitoare, dusmanoasa:

— De ce? De ce?

— Gladia! Te rog! Nu ma astept sa-mi fie de vreun folos, dar trebuie sa-l vad pe Jander si sa stiu ca n-are nici un rost sa-l vad. Voi incerca sa nu fac nimic din ce ti-ar putea rani sensibilitatea.

Gladia se ridica. Rochia ei simpla, stransa pe corp, nu era neagra (cum ar fi fost pe Pamant), ci de o culoare ciudata, fara nici o lucire. Baley, desi necunoscator in materie de imbracaminte, isi dadu seama cat de bine simboliza doliul.

— Vino cu mine, sopti ea.

26

Baley o urma pe Gladia prin cateva incaperi, ale caror pereti straluceau ciudat. De cateva ori observa o miscare usoara si se gandi ca e un robot care se da repede la o parte din drum, de vreme ce li se spusese sa nu deranjeze. Mersera printr-un coridor, apoi pe un sir de trepte, pana intr-o camaruta in care o parte dintr-un perete sclipea ca un reflector. In camera se aflau un pat si un scaun — nici o alta mobila.

— Aceasta era camera lui, zise Gladia.

Apoi, parca raspunzand gandului lui Baley, continua:

— Era tot ce-i trebuia. Il lasam singur cat puteam de mult — si toata ziua. Nu voiam sa ma plictisesc de el vreodata.

Dadu din cap:

— Acum as vrea sa fi stat cu el in fiecare clipa. Nu stiam ca vom fi atat de putin impreuna. Iata-l.

Jander zacea pe pat, iar Baley il privi cu seriozitate. Robotul era acoperit cu un material moale si stralucitor. Peretele sclipitor isi reflecta stralucirea pe capul lui Jander, care era neted si aproape inuman in seninatatea lui. Ochii erau larg deschisi, dar opaci si lipsiti de stralucire. Semana mult cu Daneel, destul ca sa justifice stanjeneala Gladiei in prezenta lui. Gatul si umerii goi ii ieseau de sub cuvertura.

— Dr. Fastolfe l-a controlat? intreba Baley.

— Da, in intregime. M-am dus la el, disperata, si, daca l-ai fi vazut alergand incoace, ingrijorarea pe care o simtea, durerea… teama, nu te-ai gandi o clipa ca el ar putea fi raspunzator. N-a mai putut face nimic.

— E dezbracat?

— Da. Dr. Fastolfe a trebuit sa-i dea jos hainele pentru un control amanuntit. N-avea rost sa i le pun la loc.

— Imi dai voie sa dau cuvertura la o parte, Gladia?

— Trebuie?

— Nu vreau sa fiu invinuit ca am sarit peste un lucru esential.

— Ca-ai putea afla, in afara de ceea ce a aflat dr. Fastolfe?

— Nimic, Gladia, dar trebuie sa Stiu ca n-am ce afla. Te rog sa ma ajuti.

— Bine, atunci, da-i drumul, dar te rog sa pui cuvertura la loc exact asa cum e acum, cand termini.

Se intoarse cu spatele la el si la Jander, se sprijini cu bratul stang de perete si-si rezema fruntea de el. Nu