Robotii de pe Aurora

iluzie optica datorita luminii si ca invelisul robotului era un metal neted finisat — si atat.

— Exteriorul chelnerului a fost proiectat de Gladia? intreba Baley.

— Da, spuse Fastolfe, evident incantat. Ce magulita se va simti ca stie ca i-ai recunoscut stilul. E buna, nu-i asa? Lucrarile ei incep sa fie tot mai cunoscute si ea ocupa un loc util in societatea de pe Aurora.

Conversatia din timpul mesei fusese placuta, dar lipsita de importanta. Baley nu simtise nevoia sa „discute afaceri” si preferase, de fapt, sa taca si sa savureze mancarea, lasand subconstientul — sau oricare alta facultate preia controlul in absenta ratiunii — sa decida cum sa abordeze subiectul, care i se parea acum ca este aspectul principal al problemei lui Jander.

Fastolfe ii usura sarcina, spunand:

— Si acum, ca ai pomenit de Gladia, domnule Baley, pot sa te intreb ce s-a intamplat, de ai plecat spre casa ei destul de disperat si te-ai intors aproape optimist si spunand ca, poate, ai cheia intregii probleme in mainile dumitale? Ai aflat ceva nou — si poate neasteptat — la Gladia acasa?

— Chiar asa, spuse Baley absent.

Dar era absorbit de desert, pe care nu putea deloc sa-l recunoasca si din care (dupa ce dorinta ce i se citea in priviri il facuse pe chelner sa priceapa) i se pusese in fata o a doua portie mica. Se simtea plin. In viata lui nu-l bucurase atat de mult mancatul in sine si pentru prima oara dispretuia limitele fiziologice care nu-i permiteau sa manance vesnic. Se simti cam rusinat ca poate gandi asa.

— Si ce ai aflat, nou si neasteptat? intreba Fastolfe cu multa rabdare. Probabil ceva ce eu nu stiu?

— Poate. Gladia mi-a spus ca i l-ai dat pe Jander acum vreo sase luni.

Fastolfe incuviinta.

— Stiam asta. Asa am facut.

Baley intreba taios:

— De ce?

Expresia prietenoasa de pe chipul lui Fastolfe disparu incet. Apoi intreba:

— De ce nu?

Baley zise:

— Nu stiu de ce nu, dr. Fastolfe. Nu-mi pasa. Intrebarea mea este: De ce?

Fastolfe dadu usor din cap si nu spuse nimic.

Baley zise:

— Dr. Fastolfe, ma aflu aici ca sa descurc o aparenta incurcatura nenorocita. Nimic din ceea ce faci dumneata — nimic — nu usureaza lucrurile. Mai mult, parca ti-ar face placere sa-mi demonstrezi cat de mare e incurcatura si sa distrugi orice speculatie propun ca o posibila rezolvare. Deci, nu ma astept ca altii sa-mi raspunda la intrebari. Nu am nici un statut oficial in Lumea asta si n-am nici un drept sa pun intrebari care sa smulga raspunsuri. Totusi, cu dumneata e altceva. Ma aflu aici la cererea dumitale si incerc sa salvez cariera dumitale si pe-a mea si, dupa cum singur ai spus, incerc sa salvez si Aurora, si Pamantul. Deci, ma astept sa raspunzi la intrebarile mele in intregime si cu sinceritate. Te rog sa nu te complaci in tactici de pat, intrebandu-ma de ce nu, cand eu te intreb de ce. Inca o data, asadar, si pentru ultima oara: De ce?

Fastolfe isi stranse buzele si se posomori:

— Scuzele mele, domnule Baley. Daca am ezitat, a fost pentru ca, privind in urma, mi s-a parut ca nu e un motiv prea impresionant. Gladia Delmarre — nu, nu vrea sa i se foloseasca numele de familie Gladia e straina pe aceasta planeta. Ea a trecut prin experiente traumatizante in Lumea ei, dupa cum stii, si prin experiente traumatizante in aceasta, dupa cum, probabil, nu stii…

— Stiu. Te rog sa fii mai concis.

— Ei bine, deci, imi parea rau de ea. Era singura si m-am gandit ca Jander o va face sa se simta mai putin singura.

— Iti parea rau pentru ea? Doar atat. Sunteti amanti? Ati fost?

— Nu, nici vorba. Eu nu m-am oferit. Nici ea. De ce? Ti-a spus ea ca suntem amanti?

— Nu, nu mi-a spus, dar imi trebuia oricum confirmarea separata. Te anunt eu cand apare o nepotrivire; nu trebuie sa te preocupe asta. Cum s-a intamplat, cu toata parerea dumitale de rau fata de ea si, dupa cate mi-a spus Gladia, cu recunostinta ei fata de dumneata, ca nici unul dintre voi nu s-a oferit? Am aflat ca pe Aurora a te oferi pentru actul sexual e totuna cu a discuta despre vreme. Fastolfe se incrunta:

— Nu stii nimic despre asta, domnule Baley. Nu ne judeca dupa normele Lumii dumitale. Actul sexual nu are prea mare importanta pentru noi, dar avem grija cum il folosim. Poate ca nu ti se pare asa, dar nu ne oferim cu superficialitate. Gladia, neobisnuita cu principiile noastre si frustrata din punct de vedere sexual pe Solaria, poate s-a oferit cu superficialitate — sau cu disperare, ar putea fi cuvantul cel mai bun — si nu e de mirare, asadar, ca nu i-au placut rezultatele.

— N-ai incercat sa ameliorezi situatia?

— Oferindu-ma eu? Eu nu sunt ceea ce-i trebuie ei si, in aceasta privinta, ea nu e ce-mi trebuie mie. Mi-a parut rau pentru ea. Imi place de ea. Ii admir talentul artistic. Si vreau sa fie fericita… De fapt, domnule Baley, sunt sigur ca esti de acord ca simpatia dintre doua fiinte umane nu trebuie sa se bazeze pe dorinta sexuala sau pe altceva in afara de sentimente omenesti decente. N-ai simtit niciodata simpatie pentru cineva? N-ai dorit niciodata sa ajuti pe cineva, pentru simplul motiv ca te simteai bine sa inlaturi nefericirea celuilalt? De pe ce fel de planeta vii?

Baley zise:

— Ceea ce spui este explicabil, dr. Fastolfe. Nu pun la indoiala faptul ca esti o fiinta umana cumsecade. Totusi, suporta-ma. Cand te-am intrebat prima oara de ce i l-ai dat pe Jander Gladiei, nu mi-ai spus atunci ce mi- ai spus acum — si inca foarte emotionat, as adauga. Primul dumitale impuls a fost sa te eschivezi, sa eziti, sa tragi de timp intreband de ce nu. Daca e adevarat ce mi-ai spus acum, ce te-a deranjat la inceput? Ce motiv — pe care n-ai vrut sa-l recunosti — ti-a venit in minte, inainte de a te opri la motivul pe care ai vrut sa-l recunosti? Iarta-ma ca insist, dar trebuie sa stiu — si nu din curiozitate personala, te asigur. Daca ceea ce-mi vei spune nu va fi de nici un folos in povestea asta nenorocita, poti considera ca ai vorbit cu o gaura neagra.

Fastolfe vorbi cu glas mic:

— Pe cinstea mea, nu stiu de ce am ocolit intrebarile dumitale. M-ai surprins cu un lucru pe care, probabil, nu vreau sa-l recunosc. Sa ma gandesc, domnule Baley.

Tacura amandoi. Chelnerul stranse masa si iesi din camera. Daneel si Giskard erau in alta parte (probabil pazeau casa). Baley si Fastolfe erau, in sfarsit, singuri, intr-o camera fara roboti.

In cele din urma, Fastolfe vorbi:

— Nu stiu ce-ar trebui sa-ti spun, dar sa ma intorc cu niste decenii in urma. Am doua fiice. Poate stii. Sunt de la mame diferite…

— Ai fi dorit sa ai fii, dr. Fastolfe?

Fastolfe paru sincer surprins:

— Nu. Deloc. Mama celei de-a doua fiice dorea un fiu, cred, dar n-am fost de acord cu inseminarea artificiala cu sperma selectionata — nici macar cu sperma mea —, ci am insistat pe rezultatul firesc al geneticii. Inainte de a ma intreba de ce, iti voi spune ca prefer o anumita cota de hazard in viata si cred ca, de fapt, doream ca hazardul sa-mi dea o fiica. Intelegi ca as fi acceptat si un fiu, dar nu voiam sa pierd sansa unei fiice. Intr-un fel, sunt impacat ca am fete. Ei bine, al doilea copil a fost tot fata si asta poate fi unul dintre motivele pentru care mama a divortat imediat dupa nastere. Pe de alta parte, multe casatorii sunt desfacute, oricum, imediat dupa o nastere, asa ca, poate, nu e nevoie sa caut motive speciale.

— Inteleg ca a luat copilul cu ea.

Fastolfe ii arunca lui Baley o privire mirata:

— De ce-ar fi facut-o? Dar am uitat. Esti de pe Pamant. Nu, sigur ca nu. Copilul ar fi fost crescut intr-o cresa, unde i s-ar fi purtat bine de grija, desigur. De fapt — isi increti nasul, parca jenat dintr-o data de o anumita amintire — n-a crescut acolo. M-am hotarat s-o cresc eu insumi. Era legal, dar foarte neobisnuit. Eram foarte tanar, bineinteles, inca nu aveam un secol, dar aveam, deja, un nume in robotica.

— Te-ai descurcat?

— Vrei sa spui, s-o cresc? O, da. M-am atasat mult de ea. I-am pus numele Vasilia. Intelegi, era numele mamei mele.

Chicoti, amintindu-si: