— Dar poate ca te-a invatat sa spui si asta…
Se opri. Din nou… ce rost avea sa supuna un robot interogatoriului incrucisat? Si mai ales in cazul asta, dadea intruna inapoi.
Dintr-o data isi dadu seama ca salteaua se lasase usor sub el si acum ii acoperea pe jumatate soldurile. Se ridica brusc si zise:
— Exista vreun mod de a incalzi camera, Daneel?
— Va fi cald cand vei fi sub patura cu lumina stinsa, partenere Elijah.
— Aha.
Privi in jur banuitor:
— Vrei sa stingi lumina, Daneel, si sa ramai in camera dupa aceea?
Lumina se stinse aproape imediat, iar Baley observa ca banuiala lui, ca macar aceasta camera nu era impodobita, era total eronata. De indata ce se intuneca, simti ca se afla in Exterior. Se auzea zgomotul facut de vant prin crengi si murmurul somnoros al vietuitoarelor indepartate. Mai era iluzia stelelor deasupra capului, cu cate un nor plutind intamplator, abia vizibil.
— Aprinde din nou lumina, Daneel!
Camera fu inundata de lumina.
— Daneel, zise Baley, nu vreau nimic din toate astea. Nu vreau stele, nori, zgomote, copaci, vant — nici macar miresme. Vreau intuneric — intuneric inexpresiv. Poti aranja asta?
— Sigur, partenere Elijah.
— Atunci, fa-o. Si arata-mi cum sa sting singur lumina cand sunt gata sa ma culc.
— Sunt aici ca sa te apar, partenere Elijah.
Baley spuse, morocanos:
— Sunt sigur ca poti s-o faci de pe cealalta parte a usii. Cred ca Giskard o sa fie afara, la fereastra, daca sunt, intr-adevar, ferestre in spatele draperiilor.
— Sunt. Daca treci acest prag, partenere Elijah, vei gasi o Personala rezervata pentru tine. Aceasta parte a peretelui nu este materiala si vei trece usor prin ea. Lumina se va aprinde imediat ce vei intra si se va stinge cum vei iesi — si nu exista decoratiuni. Vei putea face dus, daca vrei, sau orice altceva inainte de culcare sau dupa o plimbare.
Baley se uita in directia aratata. Nu vazu nici o spartura in perete, dar felul in care era modelata podeaua in acel punct arata o ingrosare, ca si cum ar fi fost un prag.
— Cum vad in intuneric, Daneel? intreba el.
— Acea parte a peretelui — care nu este de fapt perete — se va lumina usor. Cat despre lumina din camera, iata aceasta adancitura in capataiul patului tau in care, daca pui degetul, camera se intuneca daca e luminata si invers.
— Multumesc. Acum poti pleca.
Dupa o jumatate de ora, terminase cu Personala si se ghemui sub patura, cu lumina stinsa, invaluit intr-un intuneric linistitor.
Asa cum spusese Fastolfe, fusese o zi lunga. Era aproape de necrezut ca sosise pe Aurora doar in dimineata aceea. Aflase o multime de lucruri si, totusi, nici unul nu-i fusese de folos. Stand in intuneric, trecu in revista intamplarile zilei, sperand sa-i vina vreo idee care-i scapase pana atunci, dar nu se petrecu nimic de felul asta. lata cine era cugetatorul, perspicacele, subtilul Elijah Baley din dramatizarea de pe hiperunde.
Salteaua il cuprinse din nou pe jumatate si se simtea ca intr-un adapost cald. Se rasuci putin si se intinse, apoi isi schimba pozitia. N-avea nici un rost sa recapituleze evenimentele zilei cu mintea obosita si adormita, dar tot incerca s-o faca, revazand pas cu pas cu mintea prima lui zi pe Aurora — de la cosmodrom pana la locuinta lui Fastolfe, apoi la Gladia, apoi iar la Fastolfe.
Gladia — mai frumoasa decat si-o amintea, dar dura… avea ceva dur… sau era numai o aparenta, ca sa se apere… biata femeie. Se gandi cu caldura la reactia ei cand i-a atins lui obrazul… daca ar fi putut ramane cu ea, ar fi invatat-o… Aurorieni prosti… atitudine dezgustator de indiferenta fata de sex… merge orice… de fapt, nu merge nimic… nu merita… prosti… la Fastolfe, la Gladia, inapoi la Fastolfe.
Se misca putin si simti cum salteaua ia alta forma. Inapoi la Fastolfe. Ce s-a intamplat pe drumul de intoarcere la Fastolfe? Ceva ce s-a spus? Ceva ce nu s-a spus? Si pe nava, inainte sa ajunga pe Aurora — ceva care se potrivea cu…
Baley se afla pe taramul viselor, pe jumatate adormit, cand gandul e liber si se conduce dupa alte legi. Corpul parca ar zbura, inaltandu-se in aer, scapat de gravitatie. Lua intamplarile cum voia el, aspecte nesemnificative pe care Baley nu le observase, le aduna… una dupa alta… zornaind… formand o tesatura… o alcatuire…
Apoi lui Baley i se paru ca aude un sunet si reveni la starea de veghe. Asculta, nu auzi nimic si se lasa iar in voia somnului, ca sa-si reia gandul, dar il pierduse. Era ca si cum o capodopera s-ar fi scufundat intr-o mlastina. Ii vedea contururile. Amestecul de culori. Acestea deveneau tot mai intunecate, dar e! stia ca sunt acolo. Si chiar daca o cauta cu disperare, disparuse de tot si el nu-si mai amintea nimic de ea. Absolut nimic. Chiar se gandise la ceva, sau amintirea ca ar fi facut-o era o iluzie nascuta din tulburarea unei minti adormite? Iar el era, intr-adevar, adormit.
Cand se trezi o clipa in timpul noptii, isi spuse: „Am avut o idee. O idee importanta.” Dar nu-si amintea nimic, in afara de faptul ca fusese ceva.
Ramase treaz o vreme, privind in intuneric. Daca fusese ceva — cu siguranta ca va reveni, in timp. Sau s-ar putea sa nu revina! (Pe Iehova!)
… Si adormi din nou.
8. FASTOLFE SI VASILIA
31
Baley se trezi brusc si adulmeca banuitor aerul. Se simtea un miros slab si necunoscut, care disparu dupa cateva respiratii.
Daneel statea serios langa pat. Spuse:
— Sper, partenere Elijah, ca ai dormit bine.
Baley privi in jur. Draperiile erau tot trase peste ferestre, dar era clar ca in Exterior era zi. Giskard aranja niste haine, de la pantofi pana la sacou, total diferite de cele pe care le purtase cu o zi inainte. Raspunse:
— Foarte bine, Daneel. M-a trezit ceva?
— S-a facut o injectie cu antisomnina in aerul din incapere, partenere Elijah. Activeaza sistemul de trezire. Am folosit o cantitate mai mica decat cea normala, pentru ca nu stiam cum vei reactiona. Poate ca ar fi trebuit sa folosim o cantitate si mai mica.
— Mie mi s-a parut ca o izbitura in spate. Cat e ora?
— E 07.05, dupa unitatea de masura de pe Aurora. Fiziologic. Micul dejun va fi gata peste o jumatate de ora.
Spusese toate astea fara urma de buna dispozitie, desi o fiinta umana ar fi considerat potrivit un zambet.
Giskard zise, cu o voce mai inflexibila si mai putin nuantata decat a lui Daneel:
— Domnule, prietenul Daneel si cu mine nu putem intra in Personala. Daca dumneavoastra veti intra si ne veti anunta daca va trebuie ceva, noi va vom servi imediat.
— Da, bineinteles.
Baley se ridica, se rasuci si se dadu jos din pat.
Giskard incepu deindata sa stranga patul:
— Va rog sa-mi dati pijamaua dumneavoastra, domnule.
