Robotii de pe Aurora

Vocea i se stinse.

Fastolfe inalta din sprancene. Se intinse dupa cafeaua lui Baley cu un murmur de scuza si o mirosi. Apoi lua cu lingura o cantitate mica si o gusta. Spuse:

— Absolut normala, domnule Baley. Asta nu e o incercare de otravire.

Baley zise:

— Regret ca ma port asa de prosteste, doar stiu ca a fost pregatita de robotii dumitale… dar esti sigur?

Fastolfe zambi:

— La roboti s-a umblat mai demult. Oricum, de data asta n-a umblat nimeni. Cafeaua, desi foarte cunoscuta in diverse Lumi, este de mai multe feluri. Se stie ca fiecare fiinta umana prefera cafeaua din Lumea lui. Imi pare rau, domnule Baley, nu am sortimentul de pe Pamant ca sa te servesc. Vrei lapte? Acesta e relativ la fel in toate Lumile. Suc de fructe? Sucul de struguri de pe Aurora este considerat superior in toate Lumile. Se zvoneste ca noi l-am lasa la fermentat, dar bineinteles ca nu e adevarat. Apa?

— O sa incerc sucul de struguri.

Baley isi privi cafeaua sovaielnic:

— Cred ca ar trebui sa incerc sa ma obisnuiesc si cu asta.

— Deloc, spuse Fastolfe. De ce sa cauti neplacutul, daca nu e nevoie? Si deci — zambetul ii paru cam fortat cand reveni la prima remarca — noaptea si somnul nu ti-au adus nici un gand bun?

— Imi pare rau, zise Baley.

Apoi, incruntandu-se la o amintire vaga:

— Desi…

— Da?

— Am impresia ca exact inainte de a adormi, intre somn si starea de veghe, mi s-a parut ca am ceva.

— Zau? Ce?

— Nu stiu. Gandul m-a facut sa ma trezesc, dar l-am pierdut. Sau m-a trezit vreun zgomot imaginar. Nu-mi aduc aminte. M-am agatat de gand, dar nu l-am prins. S-a dus. Cred ca asa ceva nu e neobisnuit.

Fastolfe paru ganditor:

— Esti sigur?

— Nu tocmai. Gandul s-a pierdut atat de repede, incat nici nu sunt prea sigur ca l-am avut. Si chiar daca l- am avut, poate mi s-a parut ca are un rost numai fiindca eram pe jumatate adormit. Daca mi l-ar spune cineva acum, in plina zi, poate ca n-ar mai avea nici un sens.

— Dar orice ar fi fost si oricat de fugar, sigur a lasat o urma.

— Asa cred, dr. Fastolfe. In cazul asta, va reveni. Sunt sigur.

— Ar trebui sa asteptam?

— Ce altceva putem face?

— Exista Sondajul Psihic.

Baley se rezema de scaun si-l privi fix pe Fastolfe, o clipa. Zise:

— Am auzit de el, dar politia de pe Pamant nu-l foloseste.

— Nu suntem pe Pamant, domnule Baley, spuse Fastolfe incet.

— Poate dauna creierului. N-am dreptate?

— Nu prea, in mainile cui trebuie.

— Dar nu e imposibil, nici macar in mainile cui trebuie, zise Baley. Inteleg ca pe Aurora nu poate fi folosit decat in conditii foarte stricte. Cei asupra carora se exercita trebuie sa fie vinovati de crima sau…

— Da, domnule Baley, dar asta se refera la Aurorieni. Dumneata nu esti Aurorian.

— Adica, pentru ca sunt Pamantean trebuie sa fiu tratat ca un neom?

Fastolfe zambi si-si desfacu bratele:

— Haide, domnule Baley. A fost doar o idee. Aseara erai destul de disperat ca sa sugerezi rezolvarea dilemei noastre prin punerea Gladiei intr-o situatie ingrozitoare si tragica. Ma intrebam daca esti destul de disperat ca sa risti chiar dumneata.

Baley se freca la ochi si ramase tacut cateva clipe. Apoi spuse, cu vocea schimbata:

— Aseara greseam. Am recunoscut. Cat despre ce discutam acum, nu sunt deloc sigur ca lucrul la care m-am gandit, cand eram pe jumatate adormit, ar avea vreo importanta. Se poate sa fi fost o amagire — o prostie fara sens. Poate ca n-a fost nimic. Nimic. Consideri ca ar fi intelept ca, pentru o posibilitate atat de mica de reusita, sa risc sa-mi distrug creierul, fiindca iti inchipui ca asa vei gasi solutia problemei?

Fastolfe incuviinta:

— Iti aperi cauza cu elocinta… iar eu n-am vorbit prea serios.

— Multumesc, dr. Fastolfe.

— Dar acum ce vom face?

— Deocamdata, vreau sa vorbesc din nou cu Gladia. Sunt anumite lucruri pe care vreau sa le clarific.

— Ar fi trebuit sa le discuti aseara.

— Asa ar fi trebuit, dar aseara am inghitit mai mult decat puteam sa asimilez si anumite idei mi-au scapat. Sunt detectiv, nu computer infailibil. Fastolfe zise:

— Nu te condamn. Doar ca nu vreau ca Gladia sa fie deranjata degeaba. Dupa cate mi-ai spus aseara, presupun ca e intr-o stare de nefericire profunda.

— Fara indoiala. Dar este si foarte dornica sa afle ce s-a intamplat — cine, daca a existat cineva, l-a omorat pe cel pe care ea il considera sotul ei. Si asta e de inteles. Sunt sigur ca ma va ajuta. Si vreau sa mai vorbesc cu o persoana.

— Cu cine?

— Cu fiica dumitale, Vasilia.

— Cu Vasilia? De ce? La ce bun?

— E robotician. As vrea sa vorbesc si cu alti roboticieni, in afara de dumneata.

— Eu nu vreau acest lucru, domnule Baley.

Terminasera de mancat. Baley se ridica:

— Dr. Fastolfe, din nou trebuie sa-ti aduc aminte ca ma aflu aici la solicitarea dumitale, nu am nici o insarcinare oficiala sa desfasor munca de politist. Nu am nici o legatura cu autoritatile de pe Aurora. Singura sansa pe care o am ca sa ajung la capatul acestei incurcaturi nefericite este sa sper ca anumiti oameni ma vor ajuta de bunavoie si-mi vor raspunde la intrebari. Daca ma opresti, atunci e clar ca nu pot merge mai departe decat sunt acum, adica nicaieri. Si va fi destul de rau pentru dumneata — si, deci, pentru Pamant — asa ca te rog sa nu-mi stai in cale. Daca imi inlesnesti intalnirea cu cine doresc eu — sau daca macar incerci s-o inlesnesti, intervenind in numele meu — atunci locuitorii de pe Aurora vor considera acest fapt ca pe un semn de constiinta a nevinovatiei din partea dumitale. Pe de alta parte, daca imi stingheresti cercetarile, la ce concluzie pot ei ajunge, decat ca esti vinovat si te temi sa nu se afle?

Fastolfe zise, mascandu-si cu greu enervarea:

— Inteleg asta, domnule Baley. Dar de ce Vasilia? Mai sunt si alti roboticieni.

— Vasilia este fiica dumitale. Ea te cunoaste. Ar putea avea pareri autorizate privind posibilitatea ca dumneata sa distrugi un robot. Pentru ca e membra a Institutului de Robotica si se afla de partea dusmanilor dumitale politici, orice marturie favorabila pe care ar putea-o depune ar fi convingatoare.

— Si daca depune marturie impotriva mea?

— Vom vedea atunci. Vrei sa iei legatura cu ea si s-o rogi sa ma primeasca?

Fastolfe vorbi cu resemnare:

— O sa-ti fac placerea, dar te inseli daca iti inchipui ca o pot convinge usor sa te primeasca. S-ar putea sa fie prea ocupata — sau sa creada ca este. Poate fi plecata de pe Aurora. S-ar putea ca, pur si simplu, sa nu doreasca sa fie amestecata. Am incercat aseara sa-ti explic ce motive are — crede ca are — ca sa ma dusmaneasca. Daca o rog sa te primeasca, s-ar putea sa fie silita sa refuze, doar pentru ca nu ma inghite.

— Vrei sa incerci, dr. Fastolfe?

Fastolfe ofta:

— O sa incerc, dupa ce te duci la Gladia. Presupun ca vrei s-o vezi direct? Ti-as sugera ca ar fi suficienta o vedere tridimensionala. Imaginea este de calitate destul de buna, asa ca nu trebuie sa vorbesti cu ea in