Robotii de pe Aurora

Baley ezita doar o clipa. Un robot ii cerea asta, nu altceva. Se dezbraca si-i intinse pijamaua lui Giskard, care o lua cu o inclinare usoara si demna a capului.

Baley se privi cu dispret. Observa dintr-o data un corp de varsta mijlocie, foarte probabil in stare mai proasta decat al lui Fastolfe, care era de aproape trei ori mai batran.

Isi cauta din obisnuinta papucii si descoperi ca nu existau. Pesemne ca nici nu-i trebuia. Podeaua se simtea calda si moale la mers. Intra in Personala si ceru indicatii. De pe cealalta parte a peretelui amagitor, Giskard ii explica, serios, cum functioneaza aparatul de ras, pasta de dinti, ii spuse cum sa treaca dispozitivul de spalat pe comanda automata, cum sa regleze temperatura dusului.

Totul era mai mare si mai minutios decat pe Pamant si nu existau despartituri pe partea cealalta prin care sa auda agitatia si zgomotele involuntare ale altcuiva, pe care el trebuia sa le ignore cu incapatanare ca sa intretina iluzia intimitatii.

Era inutil, se gandi Baley posac in timp ce indeplinea ritualul somptuos, dar era o inutilitate cu care (stia deja) s-ar fi putut obisnui. Daca ar sta aici, pe Aurora, o perioada oarecare, socul intoarcerii pe Pamant ar fi dureros de puternic, mai ales in privinta Personalei. Spera ca readaptarea sa nu dureze mult, dar mai spera ca pamantenii care vor coloniza Lumi noi sa nu se simta obligati sa se agate de ideea Personalelor Comune.

Poate ca, se gandi Baley, asa ar trebui definit inutilul: ceva cu care te poti obisnui repede.

Baley iesi din Personala dupa ce-si satisfacu anumite functii, cu barbia proaspat rasa, cu dintii stralucitori, corpul spalat si uscat. Intreba:

— Giskard, unde e deodorantul?

— Nu inteleg, domnule, raspunse Giskard.

Daneel zise repede:

— Cand ai actionat comanda pentru spuma, partenere Elijah, s-a introdus un efect deodorant. Imi cer iertare pentru neputinta prietenului Giskard de a intelege. El nu are experienta mea pe Pamant.

Baley isi inalta sprancenele banuitor si incepu sa se imbrace cu ajutorul lui Giskard. Spuse:

— Vad ca tu si Giskard tot ma mai urmati pas cu pas. A existat vreo incercare de inlaturare asupra mea?

— Pana acum, nu, partenere Elijah, raspunse Daneel. Cu toate acestea, ar fi intelept ca prietenul Giskard si cu mine sa te insotim permanent, daca se poate.

— De ce, Daneel?

— Din doua motive, partenere Elijah. Mai intai, iti putem explica orice aspect din cultura sau folclorul de pe Aurora, cu care nu esti obisnuit. Pe urma, prietenul Giskard, in special, poate inregistra si reproduce fiecare cuvant din orice discutie pe care o poti avea. Asta s-ar putea sa-ti foloseasca. Iti amintesti ca au fost momente din discutiile tale cu dr. Fastolfe si cu domnisoara Gladia cand prietenul Giskard si cu mine eram mai departe sau in alta camera…

— Asa ca discutiile n-au fost inregistrate de Giskard?

— De fapt, au fost, partenere Elijah, dar cu mai putina precizie… si ar putea exista portiuni care sa nu fie asa de clare cum am dori. Ar fi bine daca am sta aproape de tine, atat cat se cuvine.

Baley zise:

— Daneel, crezi ca ma voi simti mai bine daca ma voi gandi la voi ca la niste ghizi sau dispozitive de inregistrare, si nu ca la niste paznici? De ce sa nu recunoastem ca sunteti absolut inutili ca paznici? De vreme ce nu au fost atentate impotriva mea pana acum, de ce sa nu tragem concluzia ca nu vor fi nici in viitor?

— Nu, partenere Elijah, ar fi imprudent. Dr. Fastolfe simte ca esti privit cu mare neincredere de dusmanii lui. Ei au incercat sa-l convinga pe Presedinte sa nu-i dea aprobarea doctorului Fastolfe sa te cheme si cu siguranta ca vor incerca, in continuare, sa-l convinga sa fii trimis inapoi pe Pamant, cat mai curand posibil.

— Aceasta opozitie pasnica nu are nevoie de paznici.

— Nu, domnule, dar daca opozitia are motive sa se teama ca-l vei disculpa pe dr. Fastolfe, e posibil sa se dedea la acte extreme. La urma urmei, nu esti de pe Aurora, iar interdictiile impotriva violentei vor fi mai putin stricte in cazul tau.

Baley se incapatana:

— Faptul ca sunt aici de o zi intreaga si ca nu s-a intamplat nimic ar trebui sa le racoreasca mintile si sa reduca mult amenintarea cu violenta.

— Asa s-ar parea, zise Daneel, fara sa dea semne ca a simtit ironia din glasul lui Baley.

— Pe de alta parte, zise Baley, daca dau impresia ca fac vreun progres, atunci pericolul asupra mea creste imediat.

Daneel facu o pauza, reflectand, apoi spuse:

— S-ar parea ca e o consecinta logica.

— Si deci, tu si Giskard veti veni cu mine oriunde, nu cumva sa reusesc sa-mi fac treaba prea bine.

Daneel facu din nou o pauza, apoi spuse:

— Modul in care pui problema, partenere Elijah, ma descumpaneste, dar se pare ca ai dreptate.

— In acest caz, facu Baley, sunt gata pentru micul dejun, desi imi piere pofta de mancare cand mi se spune ca varianta esecului este asasinarea mea.

32

Fastolfe ii zambi lui Baley peste masa:

— Ai dormit bine, domnule Baley?

Baley analiza fascinat felia de sunca. Trebuie sa fi fost taiata cu un cutit. Era roscata. Avea o fasie subtire de grasime pe o parte. Pe scurt, nu fusese fabricata. Rezultatul era ca avea gust mai de sunca, daca se poate spune asa.

Mai erau oua la capac, cu galbenusul ca o emisfera turtita in mijloc, inconjurat de albus, ca niste margarete pe care Ben i le aratase pe Pamant, in camp. Teoretic, el stia cum arata un ou inainte de a fi gatit si stia ca are un galbenus si un albus, dar nu le vazuse niciodata separate, gata de mancat. Chiar si pe nava cu care venise aici, si chiar si pe Solaria, cand erau servite la masa, ouale erau facute jumari.

Il privi taios pe Fastolfe:

— Poftim?

Fastolfe spuse cu rabdare:

— Ai dormit bine?

— Da. Foarte bine. Cred ca mai dormeam, daca n-ar fi fost antisomnina.

— A, da. Nu e chiar ospitalitatea la care are dreptul sa se astepte un musafir, dar m-am gandit ca vrei sa te scoli devreme.

— Ai perfecta dreptate. Si nici nu sunt chiar musafir.

Fastolfe manca in tacere cateva clipe. Sorbi din bautura lui fierbinte si intreba:

— A venit vreo iluminare peste noapte? Te-ai trezit cumva cu o perspectiva noua, cu un nou gand?

Baley il privi banuitor pe Fastolfe, dar chipul acestuia nu vadea nici o urma de sarcasm. Ducandu-si cana la buze, spuse:

— Ma tem ca nu. Sunt la fel de ineficient acum, ca si aseara.

Sorbi si se stramba fara sa vrea. Fastolfe zise:

— Imi pare rau. Bautura ti se pare nesuferita?

Baley marai si gusta iar, plin de grija.

— E doar cafea, spuse Fastolfe, sa stii. Decofeinizata.

Baley se incrunta:

— Nu are gust de cafea si… iarta-ma, dr. Fastolfe. Nu vreau sa par nebun, dar Daneel si cu mine tocmai am avut o discutie scurta, mai in gluma, mai in serios, despre posibilitatea unor violente impotriva mea — mai in gluma din partea mea, desigur, nu din a lui Daneel — si imi inchipui ca una dintre caile prin care s-ar putea ajunge la mine este…