Robotii de pe Aurora

persoana.

— Imi dau seama, dr. Fastolfe, dar Gladia este Solariana si are amintiri neplacute despre vizionarea in tridimensional. Si, oricum, eu sunt de parere ca eficienta este mult mai mare daca esti la fata locului. Situatia actuala este prea delicata si problemele sunt prea mari pentru mine ca sa renunt la aceasta eficienta.

— Ei bine, o voi anunta pe Gladia.

Pleca, ezita si se intoarse din nou.

— Dar, domnule Baley…

— Da, dr. Fastolfe?

— Aseara mi-ai spus ca situatia este destul de grava pentru dumneata ca sa nesocotesti orice neplacere pe care i-ai putea-o provoca Gladiei. Ai explicat ca sunt lucruri mai importante in joc.

— Asa este, dar poti fi sigur ca n-o deranjez, daca ma descurc.

— Nu vorbesc de Gladia acum. Te previn, doar, ca aceasta parere strict a dumitale ar trebui extinsa si asupra mea. Nu ma astept sa te ingrijoreze bunastarea sau mandria mea, daca ai posibilitatea sa vorbesti cu Vasilia. Nu astept cu nerabdare rezultatele, dar daca vorbesti, intr-adevar, cu ea, voi suporta orice neplacere care va decurge de aici si nu esti obligat sa incerci sa ma cruti. Intelegi?

— Ca sa fiu cinstit, dr. Fastolfe, n-am avut nici o intentie sa te crut. Daca pun neplacerea sau rusinea dumitale fata in fata cu politica voastra si cu bunastarea Lumii mele, n-as ezita nici o clipa sa te fac de rusine.

— Bun! Si, domnule Baley, trebuie sa extindem aceasta atitudine si asupra dumitale. Bunastarea dumitale nu are voie sa ne stea in drum.

— N-a fost vorba de bunastarea mea, cand te-ai hotarat sa ma chemi aici fara sa ma intrebi.

— Ma refer la altceva. Daca dupa un timp — nu mult, dar un timp oarecare — nu progresezi deloc in aflarea unei solutii, va trebui sa ne gandim la Sondajul Psihic, la urma urmei. Ultima noastra sansa ar fi sa aflam ce cunoaste mintea dumitale si dumneata nu stii ca ea stie.

— Poate nu stie nimic, dr. Fastolfe.

Fastolfe il privi pe Baley cu tristete:

— De acord. Dar, asa cum ai spus referitor la posibilitatea ca Vasilia sa depuna marturie impotriva mea — vom vedea atunci.

Se intoarse iar si iesi din incapere.

Baley se uita dupa el, ganditor. Acum i se parea ca, daca ar face vreun progres, ar infrunta represalii fizice necunoscute — dar, poate, periculoase. Si daca n-ar progresa, ar infrunta Sondajul Psihic, si asta nu putea fi mai bun.

— Pe Iehova! murmura pentru el.

33

Drumul spre casa Gladiei paru mai scurt decat cu o zi inainte. Afara era insorit si frumos din nou, dar privelistea parea alta. Soarele arunca raze piezise din partea opusa, desigur, iar culoarea era putin diferita. Poate ca plantele pareau altele dimineata fata de seara — sau miroseau altfel. Baley isi amintea ca se gandise uneori la asta, pe Pamant.

Daneel si Giskard il insoteau si de data asta, dar mergeau mai aproape de el si pareau mai putin ingrijorati.

Baley intreba alene:

— Aici soarele straluceste tot timpul?

— Nu, partenere Elijah, raspunse Daneel. Daca s-ar intampla asa, ar fi un dezastru pentru lumea plantelor si, prin urmare, pentru umanitate. Prognoza este, de fapt, ca soarele va fi acoperit de nori in timpul zilei.

— Ce-a fost asta? intreba Baley uimit.

Un animal mic, cafeniu deschis, se ghemuise in iarba. Vazandu-i pe ei, fugise cam fara graba.

— Un iepure, domnule, zise Giskard.

Baley se linisti. Ii vazuse si pe campurile de pe Pamant.

De data asta, Gladia nu-i astepta la usa, dar era clar ca ii astepta. Cand un robot ii pofti inauntru, ea nu se ridica, ci spuse, cam iritata si obosita:

— Dr. Fastolfe mi-a zis ca trebuie sa ma vezi din nou. Ce mai e?

Purta o rochie stransa pe corp si se vedea ca nu mai are nimic pe dedesubt: Parul ii era dat pe spate, lins, iar chipul ii era palid. Arata mai obosita decat cu o zi inainte si era evident ca dormise putin. Daneel, amintindu-si ce se intamplase in prima zi, nu intra in camera. Totusi, Giskard intra, privi atent in jur, apoi se retrase intr-o nisa din perete. Un robot al Gladiei statea in alta nisa.

Baley zise:

— Imi pare nespus de rau, Gladia, ca trebuie sa te deranjez inca o data.

— Aseara am uitat sa-ti spun, vorbi Gladia, ca, dupa ce Jander va fi ars, va fi, bineinteles, reciclat pentru refolosire in fabricile de roboti. Cred ca va fi amuzant sa stiu ca, de fiecare data cand voi vedea un robot nou construit, ma voi putea gandi ca e alcatuit din multi atomi ai lui Jander.

— Si noi suntem reciclati cand murim, zise Baley, si cine stie ce atomi si ai cui sunt in tine sau in mine in clipa asta, ori in ai cui vor fi ai nostri candva.

— Ai foarte multa dreptate, Elijah. Si imi aduci aminte cat de usor este sa filozofezi asupra necazurilor altora.

— Asa e, Gladia, dar n-am venit sa filozofez.

— Atunci, fa lucrul pentru care ai venit.

— Trebuie sa pun intrebari.

— N-au fost destule ieri? De atunci ti-ai petrecut timpul gandindu-te la altele noi?

— In parte, da, Gladia. Ieri ai spus ca si dupa ce erai cu Jander — ca sot si sotie — au existat barbati care ti s-au oferit si ca tu i-ai refuzat. Despre asta trebuie sa te intreb.

— De ce?

Baley ignora intrebarea.

— Povesteste-mi, zise, cati barbati ti s-au oferit in timpul cat erai maritata cu Jander?

— Nu mi-am notat, Elijah. Trei sau patru.

— A fost vreunul dintre ei insistent? S-a oferit cineva mai mult decat o data?

Gladia, care ii evitase privirea, i se uita drept in fata si intreba:

— Ai vorbit cu altii despre asta?

Baley dadu din cap:

— N-am vorbit decat cu tine despre acest lucru. Oricum, din intrebarea ta imi dau seama ca a existat cel putin unul care a fost insistent.

— Unul. Santirix Gremionis, ofta ea. Aurorienii au nume atat de neobisnuite si el era neobisnuit — pentru un Aurorian. N-am mai intalnit niciodata unul asa de staruitor ca el. Intotdeauna era politicos, intotdeauna imi intampina refuzul cu un zambet si cu o plecaciune demna, si apoi, ca si cum n-ar fi fost nimic, incerca din nou in saptamana urmatoare sau chiar in urmatoarele zile. Simpla repetare era o mica lipsa de respect. Un Aurorian cuviincios accepta un refuz permanent in afara de cazul in care posibila partenera ii da de inteles, destul de clar, ca s-a razgandit.

— Mai spune-mi… Cei care ti se ofereau stiau de relatia ta cu Jander?

— Asta nu era un lucru pe care sa-l pomenesc in conversatiile ocazionale.

— Bine, atunci sa-l luam anume pe acest Gremionis. El stia ca Jander e sotul tau?

— Nu i-am spus-o niciodata.

— Nu indeparta subiectul de discutie, Gladia. Nu e vorba daca i-ai spus-o. Spre deosebire de altii, el s-a oferit in mod repetat. Apropo, de cate ori ai spune? De trei ori? De patru? De cate ori?

— N-am numarat, zise Gladia obosita. Se poate sa fi fost de vreo douasprezece ori sau mai mult. Daca n-ar fi fost o persoana placuta in alte privinte, ar fi trebuit sa-mi pun robotii sa-i impiedice intrarea in locuinta mea.