subpamantene, ziua si noaptea isi pierd intelesul si timpul tinde sa fie uniform.
— Nu e chiar atat de rau. Eos este centrul roboticii de pe Aurora si vei gasi putini roboticieni care locuiesc in el. Ea dormea, pur si simplu, si daca a fost trezita nu si-a schimbat caracterul. N-a vrut sa-mi vorbeasca.
— Cheam-o din nou, insista Baley.
— Am vorbit cu robotul ei secretar si a avut loc un schimb neplacut de mesaje. Mi-a dat de inteles ca nu va vorbi cu mine cu nici un chip. In privinta dumitale a fost ceva mai ingaduitoare. Robotul a anuntat ca ea iti va acorda cinci minute pe canalul ei particular de vizionare, daca o chemi… — Fastolfe isi privi ceasul in forma de banda de pe perete — peste o jumatate de ora. Nu vrea sa te vada in persoana absolut deloc.
— Conditiile sunt insuficiente, ca si timpul. Trebuie s-o vad in persoana atat cat va trebui. I-ai explicat ce important e acest lucru, dr. Fastolfe?
— Am incercat. N-o intereseaza.
— Esti tatal ei. Cu siguranta…
— Ar lua mai repede o hotarare pentru un strain ales la intamplare, decat de dragul meu. Stiu asta, asa ca m-am folosit de Giskard.
— Giskard?
— O, da. Giskard este unul dintre favoritii ei. Cand invata robotica la universitate, si-a luat libertatea de a regla unele aspecte minore ale programarii lui — si nimic nu creeaza o relatie mai apropiata cu un robot decat asta — cu exceptia metodei Gladiei, desigur. Giskard era aproape ca si Andrew Martin…
— Cine este Andrew Martin?
— Era, nu este, zise Fastolfe. N-ai auzit niciodata de el?
— Niciodata!
— Ciudat! Aceste legende vechi ale noastre se petrec, toate, pe Pamant, totusi nu sunt cunoscute pe Pamant. Andrew Martin a fost un robot care, treptat, pas cu pas, se presupune ca a capatat aspect uman. Au existat roboti cu aspect uman inainte de Daneel, dar toti erau simple jucarii, ceva mai mult decat automatele. Oricum, despre capacitatile lui Andrew Martin circula povesti uimitoare — semn sigur ca e o legenda. A existat o femeie, care facea parte din legende si care e cunoscuta, de obicei, sub numele de Mica Domnisoara. Relatia e prea greu de descris acum, dar cred ca fiecare fetita de pe Aurora a visat sa fie Mica Domnisoara si sa-l aiba ca robot pe Andrew Martin. Vasilia a fost — iar Giskard a fost Andrew Martin al ei.
— Ei bine, deci?
— L-am rugat pe robotul ei sa-i spuna ca vei fi insotit de Giskard. Nu l-a vazut de multi ani si m-am gandit ca asta ar putea-o ademeni sa fie de acord sa te vada.
— Dar n-a ademenit-o.
— N-a ademenit-o.
— Atunci, trebuie sa ne gandim la altceva. Trebuie sa existe o cale de a o convinge sa ma primeasca.
Fastolfe zise:
— Poate te gandesti dumneata la una. Peste cateva minute o vei vedea tridimensional si vei avea cinci minute sa o convingi ca ar trebui sa te primeasca in persoana.
— Cinci minute! Ce pot face in cinci minute?
— Nu stiu. Oricum, e mai bine decat nimic.
35
Cinci minute mai tarziu; Baley statea in fata ecranului de vizionare in tridimensional, gata s-o cunoasca pe Vasilia Fastolfe.
Dr. Fastolfe iesise, spunand, cu un zambet ciudat, ca prezenta sa ar face-o, cu siguranta, pe fiica lui mai putin intelegatoare. Nici Daneel nu era de fata. Doar Giskard ramase in spatele lui Baley. Giskard spuse:
— Canalul tridimensional al doctorului Vasilia este deschis pentru receptie. Sunteti pregatit, domnule?
— Mai pregatit de-atat nici ca se poate, zise Baley posac. Refuzase sa se aseze, gandindu-se ca in picioare ar putea fi mai impozant. (Cat de impozant putea fi un Pamantean?)
Ecranul incepu sa straluceasca, pe cand restul incaperii se intuneca, si aparu o femeie — mai intai cu un contur imprecis. Il privea in fata, cu mana dreapta odihnindu-se pe o masa de laborator incarcata cu seturi de diagrame. (Fara indoiala ca si ea planuise sa fie impozanta.) Pe masura ce imaginea se accentua in centru, marginile ecranului pareau sa se topeasca si figura Vasiliei (daca ea era) se contura mai bine si deveni tridimensionala. Se afla in camera, absolut reala, doar ca decorul camerei in care se afla nu se potrivea cu incaperea in care statea Baley si diferenta era mare.
Era imbracata intr-o fusta-pantalon de culoare maro inchis, larga, semitransparenta, astfel incat picioarele i se zareau de la jumatate in jos. Bluza era stramta si fara maneci, iar bratele ii erau goale pana la umar. Decolteul era adanc iar parul, foarte blond, era cret. N-avea nimic din uratenia tatalui ei si cu siguranta ca n-avea urechile lui mari. Baley ar fi putut, doar, sa presupuna ca avusese o mama frumoasa si ca fusese norocoasa cu distribuirea genelor. Era scunda, iar Baley observa o asemanare uimitoare cu Gladia la trasaturile fetei, desi expresia ei era cu mult mai rece si parea sa aiba caracteristicile unei personalitati dominante.
Vorbi taios:
— Dumneata esti Pamanteanul venit sa rezolve problema tatalui meu?
— Da, dr. Fastolfe, raspunse Baley la fel de taios.
— Poti sa-mi spui dr. Vasilia. Nu vreau sa fiu confundata cu tatal meu.
— Dr. Vasilia, trebuie sa am ocazia de a vorbi cu dumneata fata in fata, o perioada de timp acceptabila.
— Sigur ca ai vrea. Dar esti Pamantean si reprezinti o oarecare sursa de infectii.
— Am fost tratat medical si nu prezint nici un pericol. Tatal dumitale sta cu mine de mai bine de o zi.
— Tatal meu sustine ca e un idealist si trebuie sa faca, din cand in cand, anumite lucruri care sa intretina amagirea. Eu nu-l voi imita.
— Inteleg ca nu-i doresti raul. Ii vei face rau daca refuzi sa ma primesti.
— Pierzi timp. Nu vreau sa te primesc decat astfel, si a trecut o jumatate din timpul acordat. Daca doresti, ne putem opri acum, in cazul in care nu esti multumit.
— Giskard e aici, dr. Vasilia, si ar vrea sa te roage sa ma primesti.
Giskard pasi in campul vizual:
— Buna dimineata, Mica Domnisoara, zise el incet.
O clipa, Vasilia paru incurcata si, cand vorbi, o facu pe un ton ceva mai bland:
— Ma bucur sa te vizionez, Giskard, si te primesc oricand vrei, dar nu vreau sa-l vad pe acest Pamantean, nici macar la rugamintea ta.
— In acest caz, zise Baley, folosindu-si cu disperare toate rezervele, trebuie sa aduc in fata publicului cazul lui Santirix Gremionis, fara sa te mai intreb.
Vasilia facu ochii mari si isi stranse in pumn mana de pe masa:
— Cine mai e si Gremionis asta?
— Un tanar chipes care te cunoaste bine. Trebuie sa ma ocup de treburile astea fara sa aud ce ai de spus?
— Iti spun chiar acum ca…
— Nu, zise Baley tare. Nu-mi vei spune nimic, daca nu te vad personal.
Ea isi stramba gura:
— Atunci, te voi primi, dar nu voi sta cu dumneata nici o clipa in plus. Te previn. Si adu-l pe Giskard.
Legatura tridimensionala se intrerupse cu un pocnet si Baley se simti ametit la schimbarea brusca de fundal. Cauta un scaun si se aseza.
Giskard era cu o mana pe umarul lui, asigurandu-se ca a ajuns cu bine la scaun:
— Pot sa va ajut cu ceva, domnule? intreba.
— N-am nimic, spuse Baley. Trebuie doar sa-mi trag sufletul.
Dr. Fastolfe statea in fata lui:
— Inca o data, scuzele mele pentru ca nu-mi fac datoria de gazda cum se cuvine. Am ascultat pe o
