Robotii de pe Aurora

— Cat despre tine, Giskard, tu si cu ea va cunoasteti bine. Asa-i?

— Asa e, domnule, zise Giskard netulburat.

— Si tineti unul la altul?

— Cred, domnule, ca fiica doctorului Fastolfe se simtea bine cu mine.

— Tu te simteai bine cu ea? Giskard paru ca-si alege cuvintele:

— Imi da senzatia pe care cred ca fiintele umane o denumesc „placerea de a fi cu alta fiinta umana”.

— Dar mai mult cu Vasilia, cred. Am dreptate?

— Faptul ca ea se simtea bine cu mine, domnule, zise Giskard, parea, intr-adevar, sa stimuleze acele potentiale pozitronice care mie imi produc reactii asemanatoare cu cele pe care le produce placerea in fiintele umane. Cel putin asa mi-a explicat dr. Fastolfe odata.

— De ce si-a parasit Vasilia tatal? intreba brusc Baley.

. Giskard nu raspunse.

— Ti-am pus o intrebare, baiete, zise Baley, pe tonul dintr-o data categoric al Pamanteanului ce se adreseaza unui robot.

Giskard intoarse capul si-l fixa pe Baley, care se gandi o clipa ca stralucirea din ochii robotului era o izbucnire de indignare la auzul cuvantului jignitor.

Giskard vorbi, totusi, calm si in ochi nu i se citea nimic:

— As vrea sa raspund, domnule, dar domnisoara Vasilia mi-a dat ordin, atunci, sa nu spun nimic referitor la aceasta separare.

— Dar eu iti dau ordin sa-mi raspunzi si pot s-o fac foarte sever… daca vreau.

— Imi pare rau, zise Giskard. Domnisoara Vasilia, chiar de atunci, era talentata in robotica, iar ordinele pe care mi le-a dat au fost suficient de puternice ca sa reziste, orice ati spune dumneavoastra, domnule.

Baley spuse:

— Trebuie sa fi fost foarte talentata in robotica, fiindca dr. Fastolfe mi-a spus ca ea te reprograma uneori.

— Nu era periculos, domnule. Dr. Fastolfe in persoana putea corecta, oricand, orice greseala.

— A trebuit s-o faca?

— N-a trebuit, domnule.

— Care era specificul reprogramarii?

— Probleme minore, domnule.

— Poate, dar fa-mi pe voie. Ce anume facea ea?

Giskard ezita, iar Baley stiu imediat ce inseamna asta. Robotul spuse:

— Ma tem ca nu pot raspunde la nici o intrebare referitoare la reprogramare.

— Ti s-a interzis?

— Nu, domnule, dar reprogramarea sterge automat ce a fost inainte. Daca mi se schimba ceva anume, mi se pare ca am fost intotdeauna schimbat si nu mai am amintirea a ceea ce a fost inainte de a fi schimbat.

— Atunci de unde stii ca reprogramarea a fost minora?

— De vreme ce dr. Fastolfe n-a simtit niciodata nevoia sa corecteze ce facea domnisoara Vasilia — cel putin asa mi-a spus odata — pot presupune, doar, ca schimbarile au fost minore. Puteti s-o intrebati pe domnisoara Vasilia, domnule.

— O voi intreba, zise Baley.

— Mi-e teama, totusi, ca nu va raspunde, domnule.

Lui Baley i se stranse inima. Pana acum pusese intrebari doar doctorului Fastolfe, Gladiei si celor doi roboti, toti avand motive intemeiate sa-l ajute. Acum, pentru prima oara, va infrunta o problema neplacuta.

37

Baley iesi din vehiculul portant, care se odihnea pe un petic de iarba si simti o placere deosebita sa aiba pamantul sub picioare. Privi surprins in jur, deoarece cladirile erau destul de inghesuite, iar in dreapta lui se afla una foarte mare, simpla, mai degraba un bloc dreptunghiular din metal si sticla.

— Asta e Institutul de Robotica? intreba.

Daneel spuse:

— Acest intreg complex este Institutul, partenere Elijah. Acum vezi doar o parte din el, construita mai inghesuit decat se obisnuieste pe Aurora, pentru ca este o entitate politica de sine statatoare. Contine locuinte, laboratoare, biblioteci, scoli publice si asa mai departe. Constructia cea mare este centrul administrativ.

— Este atat de neobisnuit pentru Aurora, cu toate aceste cladiri la vedere — cel putin judecand dupa ce am vazut in Eos — incat cred ca este foarte dezaprobat.

— Cred ca a fost, partenere Elijah, dar conducatorul Institutului este prieten cu Presedintele, care are multa influenta, si am inteles ca a fost o dispensa speciala, din cauza cerintelor cercetarii.

Daneel privi ganditor in jur:

— Este intr-adevar mult mai inghesuit decat am crezut.

— Decat ai crezut? N-ai fost niciodata aici, Daneel?

— Nu, partenere Elijah.

— Dar tu, Giskard?

— Nu, domnule, zise Giskard.

— Te descurci fara probleme, spuse Baley, de parca ai cunoaste locul.

— Am fost corect informati, partenere Elijah, zise Daneel, pentru ca trebuia sa venim cu tine.

Baley dadu ganditor din cap, apoi intreba:

— De ce n-a venit dr. Fastolfe cu noi?

Si se convinse din nou ca n-avea nici un rost sa incerci sa prinzi un robot pe picior gresit. Daca pui o intrebare repede — sau pe neasteptate — ei pur si simplu vor astepta pana ce intrebarea este asimilata, apoi vor raspunde. Niciodata nu erau prinsi pe picior gresit.

Daneel vorbi:

— Dupa cum a spus dr. Fastolfe, el nu e membru al Institutului si crede ca nu s-ar cuveni sa-l viziteze neinvitat.

— Dar de ce nu e membru?

— Motivul nu mi s-a spus niciodata, partenere Elijah.

Baley isi indrepta privirea spre Giskard, care spuse imediat:

— Nici mie, domnule.

Nu stiau? Li s-a spus sa nu stie? Baley dadu din umeri. N-avea importanta. Fiintele umane pot minti si robotii pot fi instruiti. Desigur, fiintele umane pot fi terorizate sau manevrate printr-o minciuna-daca cel ce pune intrebarile este destul de indemanatic sau de brutal — iar robotii pot fi manevrati prin instruire — daca cel care intreaba este destul de indemanatic sau de lipsit de scrupule —, dar abilitatile necesare erau diferite, iar Baley n- avea nici una referitoare la roboti. Zise:

— Unde am putea-o gasi pe dr. Vasilia Fastolfe?

— Aceasta e locuinta ei, chiar in fata noastra, raspunse Daneel.

— Deci ai fost instruit cu privire la localizarea ei?

— Asta a fost inregistrat in banca noastra de memorii, partenere Elijah.

— Bine, atunci, arata-mi drumul.

Soarele portocaliu era acum in inaltul cerului si era clar ca se apropia miezul zilei. Venind inspre casa Vasiliei, pasira in umbra cladirii si Baley se infiora putin, simtind cum coboara temperatura.

Isi stranse buzele la gandul de a ocupa si coloniza Lumi fara Orase, unde temperatura nu era controlata, ci supusa modificarilor neprevazute si prostesti. Si observa cu neliniste ca linia de nori dinspre orizont inaintase putin. Putea sa si ploua oricand, cu cascade de apa venind de sus.

Pamantul! Ii era dor de Orase.

Giskard intrase primul in casa si Daneel intinse un brat ca sa-l impiedice pe Baley sa-l urmeze. Desigur! Giskard facea o recunoastere. La fel si Daneel, de altfel. Ochii lui strabatura peisajul cu o atentie de care nici o